Laura
Laurentiu

Motto: Vouă, bărbaţilor, pentru că vă iubim fără de leac.

- Ar trebui să îți alegi o zi și să spui: ”Doar până azi îmi mai dau voie să sufăr”. După care GATA! Enough is enough! Nu te-ai săturat și tu de starea asta? Că noi restu’ - DA!

Stăteam ghemuită în fața ei pe bordura din curtea redacției și o ascultam umilă. Era o zi toridă de vară și simțeam acut pe piele fiecare punct din razele de soare. Stomacul mi se strângea ritmic, lăsându-mă să cred că în orice moment pot voma. [ citeste mai departe ]

Unul dintre comentatorii articolului precedent, cel care semnează gigi de la gaze, îmi spunea că ar fi corect să scriu şi despre legalizarea prostituţiei, nu doar despre căsătoriile între gay. Pentru că, explica el, paradoxul social este că femeile nu consideră homosexualitatea imorală, dar prostituţia da. Cum cititorul nostru, stăpânul nostru, iaca, discutăm şi despre legalizarea prostituţiei. Că doar n-o fi foc. : [ citeste mai departe ]

Camera Lorzilor din Parlamentul britanic a dat, marţi, liber la oficierea căsătoriilor gay în biserici. Acum doi ani pe vremea asta, senatorii României au amendat Codul Familiei astfel încât să apară stipulat faptul că familia are la bază căsătoria între un bărbat şi o femeie, nu între doi soţi. Mai exact, căsătoriile gay sunt deocamdată interzise la noi.

Să presupunem însă că mâine, dacă tot e duminică, noi, românii, suntem chemaţi la un referendum în care să ne spunem părerea vizavi de această problemă: [ citeste mai departe ]

Am dat o tură printre comentariile de pe platforma de faţă şi am remarcat o chestie: bărbaţii care ne citesc au aşteptări mult mai mari de la noi, femeile care scriem aici, decât au de la bărbaţii care scriu pe voxpublica. Vor să fim mai mult decât suntem. 2 în 1 dacă se poate. Femei de femei, dar şi bărbaţi în acelaşi timp.

Adică, cucoanelor, ne scuzaţi, veţi fi fiind voi sensibile, jucăuşe, sentimentale, culte, deştepte, informate, sincere, extrovertite, frumoase şi calde, dar asta nu e destul. Nu, nu ne mulţumim cu atât. [ citeste mai departe ]

De-a lungul relaţiilor mele, am primit două palme de la doi iubiţi diferiţi. În primul caz, am fost atât de uimită, încât nu am avut nicio reacţie verbală sau fizică. În al doilea caz, palma lui a venit ca reacţie la palma mea, dar şocul a existat totuşi. De ambii m-am despărţit pe loc. Cu primul nu mă mai salut de atunci, adică de acum vreo 20 de ani. Cu al doilea am ajuns să vorbesc de-abia după alţi 17.

Nu ştiu dacă palmele ăstea se pot încadra la categoria "violenţă domestică". La ce bătăi primesc alte femei, probabil că le-aş jigni spunând asta. [ citeste mai departe ]

Acum câteva săptămâni, în timp ce ieşeam de la Avatar, am auzit o discuţie între doi tipi. "Mă, de unde ştiu eu numele ăsta, Pandora?", a întrebat unul dintre ei. "E proasta aia care a deschis cutia", i s-a răspuns prompt. Ştiu că atunci m-am amuzat oarecum de modul în care Pandora a fost ţinută minte şi, mai târziu, când am văzut prima dată numele platformei ăsteia, m-am întrebat câţi dintre cititori nu au în minte aceeaşi imagine despre Pandora precum tipii de la film.

Pentru cei care au uitat legenda cu pricina, o povestesc pe scurt. [ citeste mai departe ]

După 14 ani de muncă, dintre care 10 în presă, m-am trezit într-o dimineaţă cu dorinţa extrem de clară de a nu mai lucra. Deloc. Nici măcar un minut. Niciodată. Sau, mă rog, o perioadă nedefinită de timp, pentru că - nu-i aşa? - nu e bine să spui niciodată, niciodată. Mă simţeam precum un porcuşor de Guineea, care se învârte la nesfârşit, fără folos, pe roata de alergat.

Eram obosită şi sătulă de mers dimineaţa la 7. [ citeste mai departe ]