Victimele mici

E drept că pe vremuri mă amuzau. Uneori amar. Alteori mă cruceam.

Acum sunt în faza asta: Trebuie să-mi vină să cred că e real (sic!). Nu-mi vine imediat, dar nici nu mă mai enervez. Se pare că aveam energie de consumat.

Trebuie să-ţi spun, totuşi, că uneori râd cu lacrimi. Încă se mai întâmplă. Ceea ce nu e bine deloc.

Nici eu nu ma enervez, pentru ca nu mai spun nimic. Of, unde sunt enervarile de alta data?:)

Ei, ce vorbeşti dom’le, s-a ales prafu!

Nu. Praful nu. N-are cum. Prea multă animaţie.

cosa, nu. e doar o alta etapa in evolutie. asta nu inseamna ca nu poti sa ii gasesti si neajunsuri

Alexandra,

Onest e să nu uităm nici noi cu ce ochi de fiare citim.

E fenomenul care ma incrunta putin. Aerul general de pe home-uri. Aceste multe multe multe cuvinte care vor sa inghita tot.

Exemplu (titlul celui mai important articol de pe gandul)

Un fost şef al Poliţiei Dolj şi-a ÎMPUŞCAT SOŢIA şi FATA cu un Glock de 9 mm. Vezi aici DECLARAŢIA DE AVERE a fostului şef al serviciului de ARME Fostul poliţist a murit la spital

militez pentru mai putine cuvinte care te obliga sa stai sa gandesti

Păi, da. Ştii mai bine ce vor oamenii să mănânce şi le faci, în consecinţă meniul. Eşti o mămică bună şi grijulie şi le dai vitaminuţe din cutiuţă.

Să nu care cumva să mestece şi să-şi strice dinţişorii pe care îi tocesc noaptea frenetic, scrâşnind.

Îi tratezi ca pe retarzi, dar profesionist: condescendent.

Dacă vorbim numai despre ştiri, militez şi eu alături de tine.

Dar ce să spun? N-o fi vinovat şi ochiul nostru?

Şi să nu vă uităm pe voi – cei care chiar faceţi schimbarea!

Alexandra,

La #9 mă refeream strict la ce ai citat tu la #7.

Ana, eu zic ca e mai buna vina asta decat lipsa ei

cosa, de acolo pornim

cel mai mare cîştig din apariţia presei online îl avem noi, „pleava”. adică cititorii. dacă pînă mai deunăzi ni se servea „meniul” şi noi trebuia să-l înghiţim ca atare, acum putem contrazice, contesta, combate, completa informaţia servită. autorul este nevoit să coboare din turnul de fildeş cu care era obişnuit. este luat la întrebări, ironizat, înjurat, insultat în subsolul articolului. este umanizat, coborît cu picioarele pe pămînt. de multe ori găseşti printre comentarii informaţii mai veridice şi chiar mai valoroase decît cele oferite în capul paginii. minciunile şi manipulările sînt de foarte multe ori demascate şi demontate de comentatori.

una peste alta, trecerea în online a presei este pentru societate un cîştig enorm pentru că informaţia s-a „democratizat”, nu mai este apanajul a unei mîini de „aleşi”.

Tu bine zici, dar eu tot caut să mă cuminţesc. Nu-mi prea iese, dar trag nădejde. Şi de-aia o tot dau pe mine, că mă ştiu.

Mi-au fost spuse, cu drag, două ziceri asemănătoare, aşa că e musai să iau aminte:

1. Limba ta ascute săbii.

2. Să ai grijă să nu-ţi muşti limba, că mori pe loc.

val, de acord cu toate astea. Tocmai de aceea am si inceput: Nu este încă un text despre ziarele de hârtie care tot mor

sunt fan internet. dar si lucrurile care iti plac au hopuri

si inca ceva: te astept cu un text pe tema asta, sus. ce zici?

E şi un dezavantaj: apariţia blogărilor!

Să nu te codeşti! Atât îţi spun. Masa, bătaia şi dansul… mai încolo.

Aaaa, ha, ha, ha, ha, ha, haaaaa!

Ce, nu v-aţi săturat de copy-paste şi maimuţici cu zdrăngănei?!

Alexandra, mulţumesc, dar nu mă ţine condeiul. şi nici să schimb tabăra nu-mi surîde.

Na-ţi-o frântă!

Te mai gândeşti. Te ţine de ţinut, iar tabăra nu se schimbă. Nu vezi?!

care tabara? eu nu sunt aici? condeiul ar avea ceva de spus in privinta asta, lasa-l si pe el sa vorbeasca

Val_one: nu ştiu ce să zic dacă democratizarea asta e bună sută la sută. Bunăoară, cineva a avut proasta idee să-mi dea un link către zoso, mai precis către cele 4 rânduri pe care le-a scris despre moartea lui ALŞ. Nu sunt vreo pudică, dar rândurile alea erau oribile. Complet inadecvate.

Culmea, majoritatea celor care comentaseră ori îi susţineau mizeria, ori întrebau cine e ALŞ sau de ce avem nevoie de critici de film. Şi dacă statul îi plăteşte. Nu l-a coborât nimeni din turnul de “fildeş” pe onoratul autor.

Şi oricum cred că unele lucruri şi persoane trebuie să rămână într-un turn de fildeş. Nu cred că trebuie să ne dăm toţi coate, or internetul tocmai asta permite.

Alexandra, îmi spui, te rog, dacă am intrat singură cu 26 sau l-ai scos tu din aşteptare?

În 91’ la Zig Zag erau treizeci şi ceva de redactori şi o sută şi ceva de colaboratori. Apărea o dată pe săptămână şi avea câteva pagini.

Ca să apuci spaţiu trebuia să vii cu ceva crunt. În primul rând trebuia să fie ştire zero nu o interpretare a unei alte ştiri. Nu era loc de titluri cât pagina, poze şi alte chestii.

Anca Oegar stătea prin ţară câte două luni ca să scrie un articol de Zig Zag. Dar articolele care apăreau, se puteau pune în ramă pe perete. Erau articole contribuţie.

Acum scriu Denisa Chiriţa, Zoso şi Carmen Ivanov.

Lasă, e ok. Văd ca 27 a apărut imediat.

Bă, ce mă enervează că nu fac refresh înainte să postez!

Facem vreo diferenţă între jurnalism şi publicistică?

Da sau nu?

Nora, da, l-am scos din asteptare. nu stiu ce duhuri virtuale te urmaresc restul au aparut normal

Ce legătură are?!

#33 la #31

Sunt cam posedată, pare-se. Internetul nu mă vrea, sistemul mă elimină.

cosa, mult mai tarziu, in 2004, la Cotidianul se dadea aceeasi lupta pe fiecare spatiu din ziar. Limita impunea o competitie si era buna.

Acum, competitia se da pe numarul de clickuri.

E loc pentru zoso & co, e altceva

Eu văd/simt o nuanţă acolo. Dicţionarul n-o menţionează.

Jurnalism = ştire, cotidian, moment

Publicistică = contribuţie, extindere, necircumscriere temporală

În #26 ai scris proasta de aia nu ţi l-a lăsat!

Adică după mintea lor de câte ori scrii proasta înseamnă atac la persoană.

proasta idee de exemplu, e urât de tot!

Ana, te contrazic (putin). Jurnalismul nu tine doar de stire. Ci de a fi onest cu informatia, omul, subiectul. Iar asta inseamna uneori sa stii sa construiesti o poveste

#37, bun, şi …

A, te-ai legat de expresia articol contribuţie, probabil. Da dar mă refeream la altceva!

#39, ?!

Deci, nu!

E nuanţa mea. Nu trebuie să mi-o împărtăşească nimeni. V-am întrebat pentru că mi-era necesar pentru a continua discuţia.

Nora, zoso nu e nici jurnalist, nici publicist. nici nu are astfel de pretenţii. e doar un bloger din cîteva mii. încearcă la Simona Tache, are şi ea blog.

poveste in sensul asta newyorker.com/r../

Simona Tache, da! Jurnalistă rău de tot!

Da, Alexandra. Poveste.

Eu am ca reper publicistica interbelică, postbelică şi o parte a celei care se face în zilele noastre (mă rog, o postbelică recentă).

Hebdomadare, lunare, trimestriale… periodice.

Dar, vă rog, nuanţa e a mea. Am înţeles că doar a mea. Nu mor cu ea de gât. O bag în sân şi gata.

Val_one, ai dreptate. Dar celor care-l citesc le scapă asemenea subtilităţi.

Atâta timp cât publici pentru mase încadrarea la diverse categorii profesionale e nerelevantă. Poţi fi un zero ca Zoso sau o superinteligentă şi capabilă şi deontoloagă şi jurnalistă ca Simona Tache.

Te-ai săturat să cauţi rechini şi să găseşti dezvoltatori imobiliari? Să cauţi câini şi să găseşti suporteri?

încearcă… era o reclamă, în fine.

Sunt de acord cu titlul, nu cu conţinutul. Eu caut informaţia brută şi o găsesc digerată şi servită caldă, nu vă spun cum. Aş vrea informaţii simple, de genul “în Irak la ora 10.30 s-a tras un glonţ înspre convoi, soldatul X a fost atins la lobul urechii drepte, la 10.31 caporalul Y a comandat foc de voie şi au murit 3 insurgenţi şi 2 copii, etc.”

Cum sunt ştirile de azi? Simplu: pe Antena 1 : “teroriştii au mai omorât un soldat american” …pe Pro TV: “americanii au omorât copii nevinovaţi”. Da, pe site-uri vorbesc. Eu vreau naraţiune pură, să extrag eu concluzia, ei îmi dau convingeri asumate, gata să le asimilez ca atare: youtube.com/wat../

Sunt de acord însă cu tag-urile pe Google. Dacă vreau să citesc pe Bădicioiu, dau search ca atare, dacă vreau să citesc Cotidianul, la fel… nu ştiu care-s fraierii care caută direct titluri de articole…

De ce scriu aşa de rar Claudia Marinaş, Diana Petruţ, Bianca Oanea?!

Vreau a se obseva că nu le-am trecut doar pe cele cu care aş vrea să mi-o trag!

Cu toate că după o privire mai atentă, mi-aş trage-o şi cu Marinaş!

Nu stiu cum cineva poate gindi ca se poate face jurnalism de calitate fara bani. Bazindu-te numai pe ad-urile din online. Multi au ad-block si-atunci?

Calitatea s-a deteriorat dincolo de orice limite. Cu ani in urma mai citeam stirile de pe site-urile romanesti. Acum nu mai pot sa fac acest lucru, pur si simplu toate ziarele romanesti omit evenimente internationale majore. Stiu ca veniti cu justificarea “asta e, prostu-i interesat de stiri de scandal”, dar oare nu aveti si voi, ziaristii, vreo vina aici? Fostii ziaristi, ca sa fim exacti. Publicul ti-l mai educi si singur, daca saptamini intregi incepi pagina cu nu stiu ce cancan, normal ca o mare parte din cititori vor ajunge sa creada ca astea sint lucrurile importante.

A, ca mi-am adus aminte si de problema comentatorilor anonimi care arunca valuri de rahat. Uite, o idee ar fi sa comentezi doar daca platesti. Vrei sa fii bagat in seama, vrei sa-si piarda cineva timpul cu comentariul tau (chiar si numai pentru a-l sterge din cauza injuraturilor)? Sigur, te costa 2 roni.

Apropos de bloggeri. Am citit azi că bloggerii-autori o dau în judecată pe Arianna Huffington. Vor şi ei 105 milioane dolari din suma primită în urma vânzării lui Huffington Post către AOL. Mă rog, sunt vreo 9000 de autori . Dar e interesant să vedem ce va urma.

Dispersia informatiei pe internet e exact ca in viata reala.

Fiecare pagina poarta adevarul ei, asa cum fiecare dintre noi, il purtam pe-al nostru.

Ca sa iti faci o imagine completa asupra unei notiuni, trebuie sa culegi mici franturi de adevaruri.

Dupa aceea intra in functiune puterea de a sintetiza adevarurile. Si aici nu te mai ajuta internetul, ci structura ta educationala si capacitatea de a rationa.

Till Eulenspiegel, las-o-n colo de informaţie, ia aicişa:

youtube.com/wat../

Bă, s-o asculţi până la capăt!

Comentariu şters pe motiv de fluierat în biserică cu litere de tipar.

Ba, misto! Ii cam pierdusem din vedere, pacat ca finalul e cam abrupt.