Săptămâna în care puteţi să uitaţi de job

Da, poti face asta – cand locuiesti cu parintii, ai un venit dintr-o chirie si n-ai familie si responsabilitati – respectiv copii – ca pe ei nu-i intereseaza ca tu esti confuza si vrei sa vezi ce e cu viata ta.

Hm, repetir… Alexandra Dutulescu scria aproximativ despre acelasi lucru, ieri. Doar ca ea fusese data afara.

[...] link Rating 3.00 out of [...]

De ce ar trebui sa faca cineva asta fix in saptamana aia International Downshifting ? Daca vrei sa faci asa ceva, atunci fa-o fix cand vrei si gasesti solutia. International Week sau nu.

Multa sanatate tatalui tau.

@Dana Iliescu: îmi cer scuze că mi-am dat demisia şi am mai şi zis. promit să nu mai fac lăsând gluma la o parte, eu cred că oricine poate face chestia asta la un moment dat, indiferent de situaţia familială. depinde doar care îi sunt limitele.

@ioana: da? n-am avut timp să citesc toate posturile, dar înseamnă că-i subiect

a, şi bine v-am găsit!

@Diana: mulţam. evident că o poate face oricând, dar cred că şi asta e ca şi valentine’s day. mai uşor se dau flori atunci, în cadru organizat, cum ar veni, decât altădată, nu?

Depinde de preferinte, desigur. Eu nu reusesc sa vad cum e mai usor sa dai flori in cadru organizat Si mai ales de ce ar trebui facut asa ceva atunci cand e mai usor si nu atunci cand e imboldul mai mare.

Si de ce “nici downshiftingul nu-l faci asa cand iti vine”? Eu cred ca tocmai cand iti vine ar trebui sa-l faci

Nici nu-ti dai seama ce ma bucur ca gasesc acest tip de postare si aceste sentimente impartasite. Aveam o vina fantastica pe umeri, ca eu sunt singura care le traieste…bine, variatiuni pe aceeasi tema, of course, spiced up cu putina depresie. Multa sanatate tatalui tau! Si bafta in gasirea “drumului” – cea mai grea parte a povestii (eu inca nu l-am aflat!)…poate ma inspir!

@Diana: perfect de acord cu tine. lucrurile se fac când simţi, nu când trebuie. eu doar remarcam că oamenii, în general, ţin cont destul de mult de “atunci se face chestia aia, hai să o facem”. nu ştiu de ce se întâmplă asta. poate un sociolog ne-ar explica mai bine mecanismul.

@Irinuk: aaa, deci nu sunt chiar singura nebună. bine de ştiut şi mulţam de urări.

daca iti permit conditiile si mai ai si alte prioritati (acasa) e mai mult decat indicat sa iti iei liber si sa te resetezi, sa iti dai timp si spatiu. e o mentalitate a naibii cea a societatii de azi care te considera “la locul tau” doar daca ai o pozitie profesionala, sociala si maritala clar definita.

In America, dincolo de mitul jobului, exista si cealalta fatza a monedei, pauza (nelimitata daca vrei) si reorientarea. wellcome

@letitia: partea aia cu “dacă îţi permit condiţiile” nu-mi place. să zicem că nu ai în spate suma aia minimă de care ziceam eu, dar îţi ajunge cuţitul la os şi nu mai vrei, poţi, ştii cum să faci faţă la job. eşti suprasaturat şi pe buza prăpastiei. ce faci? munceşti în continuare ca prostu’ sau iei o pauză pe sistemul “niciodată n-o fost să nu fie cumva. văd eu cum o să mă descurc”? întreb, nu dau cu parul

Ma bucur mult ca pot sa o citesc pe licurici din nou. Imi lipsea mult blogul.

hehe. bine te-am regăsit, Lara! blogul îl mai am, dar sub o altă formă: lauralaurentiu.../

Laura…citesc articolul tau cu 1 zi inainte de a ma prezenta la departamentul HR cu demisia in mana. Inaintea acestei “excursii” simt o mare bucurie, o usurare teribila si daca vrei sunt ca un copil care stie ca maine va primi bicla mult visata. Ce urmeaza dupa demisie…ei bine urmeaza aventura descoperirii lucrurilor noi si mai ales a redescoperirii mele lucru care nu poate decat sa imi confere aripi si mai mari. Si as propune ca fiecare multinationala sa ofere angajatilor pe langa concediu acea Downshifting Week ca parte a pachetului companiei…asta pentru ca multi au nevoie de o astfel de experienta pentru a redeveni…nu profesionisti ci oameni.

). Welcome

@Adrian: FOARTE TARE! îţi doresc multă, multă baftă şi să te simţi împlinit. şi poate punem, la un moment dat, de-un club al downshifterilor români. că doar avem timp

@domnişoara T: cum ar veni, se poate, nu?

super!

you’ve got balls! mai povesteste-ne.

@adnana: hehe, alţii le-ar spune capricii

@Laura Laurentiu, acum înțeleg și eu ce era în spatele recomandării și îți dau dreptate. Dacă o faci cu altă ocazie riști să fii luat peste picior de unul ca Mircea Badea

Totuși ceea ce nu înțeleg eu este cum poate fi implementat downshifting-ul în cadrul unei companii în decursul unei săptămâni. Până la urmă e vorba de un stil de viață (lucru), nu de ceva festiv sau ocazional. Dacă după săptămâna respectivă mă întorc la același rahat, n-am făcut nicio șmecherie. Iar să îmi dau demisia și după o săptămână să mă angajez în alta parte din nou nu rentează. Mai bine îmi iau concediu și știu o treabă

@Cristian: Din câte am văzut pe site-ul ăla, ei îţi oferă nişte exemple de ce poţi face atunci. downshiftingwee../ Ideea e mai degrabă ca în săptămâna aia de downshifting să poţi realiza că ai rezultate bune la job şi dacă nu munceşti ca prostu’, ci mai şi trăieşti pentru plăcerile tale. După, nu trebuie să revii la starea dinainte, ci doar să continui într-un ritm mai relaxat, dar la fel de productiv. Nu ştiu dacă e chiar posibil, dar până nu încerci…

[...] doamne de care nu auzisem. Doar cateva exemple: Sexele din Afghanistan scris de Madalina Rosca, Saptamana in care puteti sa uitati de job de Laura Laurentiu, Da’ de ce sa ma marit?! de Ruxandra Predescu, The Awakening de Emma [...]