Colegii, dragii de ei…

In cazul meu este vorba de un bou. O specie rara, si anume:Boul Ocazional. Spre deosebire de Boul Permanent si Boul Genetic, acest tip de bou isi manifesta latura “boureana” doar la sarbatori legale si religioase, momente de depresie, joia si toamna.

P.S. Sunt singurul angajat al propriei mele firme lol.

Mai bine ati fi intrebat ce fel de animale suntem noi insine. Sa fiti convinsa ca pana si dvs. va gasiti corespondentul intr-o anumita ferma. Ar fi fost infinit mai interesanta autocaracterizarea decat barfa.

Uite ca sa nu se mai oboseasca altii: avem hiene, avem serpi, avem si socate cu memoria amuzant de scurta, si pasari cantatoare, papagali ferchezuiti si canari inocenti, cotofene, lei si caini de stana, credinciosi si cu un mental stabil. Mai avem vulpi labile si broscoi libidinosi. Am uitat ceva?

@Nora:

Da, Nora, ai uitat boii! Ştii, ăia care trag…

ati uitat de dinozauri! )

Uau, deci ati parcurs Diablo II. Nu inteleg ce nu ati reusit sa completati. Eu nu am reusit sa termin Hell decat cu Necromancer. Mi s-a parut cel mai comod. Sunt mai multi luptatori si practic trebuie mai mult sa coordonezi decat sa dai clickuri sau sa gasesti cai de pacalire a jivinelor. Cu Diablo II am parcurs cele mai grele momente si cele mai obositoare zile, cand nu poti sa inchizi ochii tocmai de prea adanca oboseala a zilei, sau in focul luptelor contra fiarelor pamantului, am facut cele mai mari descoperiri. Dar culmea, chiar direct din joc am descoperit mari secrete ale softurilor. Eu sunt convins ca cei care au jucat jocuri pe calculator nu au avut de pierdut prea mult odata cu timpul in care au jucat. Eu unul am jucat mai mult asa, cum croseteaza femeile, adica in loc de tigara, cand gandeam sau cand eram prea obosit pentru a face ceva concret sau care cerea solicitare. Cel mai domn mi se pare cavalerul paladin. Dar e cam greu, fiindca intra mereu direct in full-contact cu toate jivinele si te oboseste. Vrajitoarea este aparent lejera, daca faci multe skilluri cu mingiile de gheata sau cu producerea de flacari, dar pe masura ce inaintezi in joc e din ce in ce mai greu sa te descurci cu vrajitoarea, mai ales in Hell. In fine, eu mi-am salvat jocurile si cand si cand, daca/cand intru, mai inaintez un pic, de-asta nici nu am prea terminat. Doar necromancerul, insa cel mai des uit pe unde am ramas, si uit care erau chestiile tari din tolba cu arme si alte artificii. Mi-am zis ca nu-mi voi cumpara alt joc mai avansat, ca nu cumva sa-mi placa prea tare si sa ma trezesc ca in loc de relaxare, ajung luptator ninja In fine. De multe ori nu ma luptam deloc, ci bateam tot nivelul si apoi ma plimbam lejer si fara grija si admiram chestiile din joc. Un fel de plimbare prin parc E foarte interesanta arhitectura aia din subterane, sau ramasitele din desherturi. Eu cred ca se putea dezvolta mai mult jocul, ca sa ai cu mult mai mult ce chestii interesante sa vezi cad iesi la plimbare prin joc. Dar este un joc inegalabil. Are atata informatie esentiala si ascunsa cum in foarte putine alte jocuri am mai intalnit. Dar cand eram foarte foarte obosit jucam shootere la nivelul cel mai lejer. Nu stiu de ce, dar cand esti foarte obosit nu ai randament sa lucrezi pe internet, nu ai randament sa faci ceva in word, ci organismul nu poate stopa, ci simte nevoia unui fel de mers “la relenti”. E un fenomen foarte interesant, esti prea obosit ca sa ti se inchida ochii, dar nici nu poti face nimic de oboseala. Jocul acesta era exact potrivit pentru momentele astea de nimic.

Nume şi prenume, dacă se poate. Defectele le cunosc.

si totusi, ce aveti cu bietele animale? au si ele rostul lor pe acest pamant. fara ele ar fi o plictiseala… ele sunt sarea si piperul vietii noastre.

eu cred ca e o lipsa de educatie si cultura.trist este ca te fac sa te simti tu diferit si chiar nebun daca vb de fair play.cu regret spun ca am intrat si eu in turma si aplic deviza:CEA MAI BUNA APARARE -ATACUL -