Mi-au ramas in minte urmatoarele cuvinte:”Mi-am taiat o bucata din degetul mic al mainii stangi si astfel ne-am cununat in fata lui Dumnezeu.” Vorbea despre marea lui iubire, Natalița, pe care, insa, a pierdut-o, după ce, un prieten, indragostit de ea, i-a spus ca Gavriluta a înnebunit si a paralizat, in inchisoare.

“Am vreo 80 si ceva de ani. In tinerete am facut scoala de subofiteri infanterie. Dupa care am facut si un curs de politie. Am tinut cu americanii si am fost impotriva comunistilor, iar asta m-au costat ani din viata”, incepe sa-mi povestesteasca Gavril Vatamaniuc.

Lucra in Constanta la Legiunea de Jandarmerie cand a fost dat afara din armata.

“Le spuneam adevarul, asta faceam. De exemplu, cand americanii au trimis cu vapoarele sute de tone de porumb pentru tara noastra, unde era foamete, am vazut cum comunistii aruncau cu apa peste acesta, pentru ca apoi sa spuna: “Iata cu ce gand criminal ne trimit porumb americanii”.

Urmarit de securisti

A plecat la Craiova, unde avea un frate, Constantin. S-a angajat pe un santier. Acolo le vorbea muncitorilor despre Bucovina si Basarabia. Si a fost luat la ochi din nou. Cand afla ca se fac arestari in masa, nu dormea la fratele lui, ci in podul unei case, impreuna cu fiul unui doctor. “In acest timp, stiam ca sunt cautat si eu de Militie. Mama ii trimitea fratelui meu scrisori in care scria: “Mai Costele, nu stii nimic de Gavriluta? Ca-l cauta Militia, i-a luat si o poza din casa. Eu le-am spus ca e la Constanta la serviciu”. Mama stia unde sunt, dar numai asa ma putea avertiza. Cand am citit de poza, mi-am dat seama ca sunt dat in urmarire in toata tara”.

Fuga

“Era toamna anului 1948. Eram pe strada. Tocmai iesisem de la munca. De mine s-au apropiat doi barbati. “Sunteti domnul Vatamaniuc?”. Zic: da. “Poftiti pana la comanduirea pietei”. Am pornit. Unul era inainte, altul in spatele meu. Aveau revolvere. Cei trei au intrat intr-o cladire, care avea un hol lung de-a lungul caruia se aflau sapte usi. Am intrat prin fata si imediat am vazut ca la capatul celalalt era o usa care dadea undeva in curte. In timp ce insotitorii lui au intrat intr-o incapere pentru a-si anunta seful ca l-au prins pe Vatamaniuc, acesta a plecat, fara sa mai stea pe ganduri, spre usa din capatul imobilului. Daca veneau dupa mine, le spuneam ca merg sa caut un WC. Ma prefaceam ca ma uit in stanga si in dreapta. Am iesit si am sarit gardul, intrand in curtea unui om. De acolo, m-am indreptat direct spre poarta. Dupa mine, un caine. Nu m-am oprit pana la fratele meu. I-am spus ce s-a intamplat si i-am spus ca plec. Sa ma caute in spatele garii”. Bineinteles ca a fost cautat atat in casa lui Costel, cat si la gara. „Erau trei barbati si o femeie, dar nu m-au gasit. Am urcat in tren, m-am dus la Bucuresti, dupa care la Radauti. Apoi, pe jos spre Sucevita. M-am dus direct la mama. A venit si fratele meu. “Bine c-ai scapat”, mi-a spus Ionica. “Huciul e al tau”. Adica codrii, acolo sa plec”.

Pe munte

Pe 25 noiembrie 1949, inarmati cu un automat german Deimler Puch, cu o lopata, cu un tarnacop si o sapa, cei doi au plecat spre Muntele Vulturul. “Sapam de dimineata pana seara. Noaptea coboram in sat dupa alimente. Dupa patru zile, Ionica a plecat acasa, sa nu vina zapada si sa lase urme pe pamant…”. Il intreb cu ce s-a hranit o iarna intreaga si cum a rezistat. “Aveam fasole, barabule, prune uscate, 10 paini uscate si taiate in felii si malai. Mi-a ajuns pana in primavara. Mancam o data pe zi. Cand omul e convins de ceva, are in el ceva care-l intareste. Eram si sunt foarte credincios. Stiam ca langa mine e Dumnezeu care ma apara“.

In acest timp, nu l-a mai cautat nimeni prin satul natal, ci doar mai intrebau pe unii, altii, din cand in cand, daca se mai stia ceva despre el. “Nu se gandeau ca ma ascund tocmai in gura lupului. Stiau ca sunt prea viclean ca sa fac asta. Asa ca ma cautau prin alte zone, pe unde mai fusesem”.

Sfant

Primavara, cand a ramas si fara provizii, Vatamaniuc a coborat in sat. “Vara, muntii sunt plini de femei, la lucru, cu vitele, la cules de zmeura”

Ionica, fratele meu, mi-a spus: “Daca aud ca te-ai apucat de vreo prostie, eu cu mana mea te impusc. Tu trebuie sa stii“.

Izbucneste in plans. Apoi isi indreapta spatele, vocea si continua ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic: “Un cuvant dat de un partizan este un lucru sfant. Si lupti pentru o cauza sfanta. Sa nu te compromiti niciodata, pentru ca eu te impusc””.

Urmeaza o alta pauza, timp in care nimeni nici eu nici el nu avem curaj sa mai respiram. Dupa cateva secunde bune, fostul lider de grup isi continua povestea vietii: “Am luat din nou alimente si am plecat. Schimbam cam 10 colibe vara si faceam cate un bordei pentru fiecare iarna. In acest timp, tineam legatura cu rudele mele si asa am aflat de un grup de partizani format din Savulet, Ghimici si Flocea. Am intrat in grupul lor, dar nu am stat mult. Pentru ca mi-am dat seama ca ei voiau sa faca doar talharie. Urcau in autobuze si luau de la cei cu carnete de partid tot ce aveau: ceasuri, bani etc., asa ca m-am retras si, in iulie ’50, am ramas singur”. Nu dupa mult timp, fratele lui, Ionica, l-a anuntat ca: “Nu mai esti singur. Sunt doi frati, Ion si Gheorghe Chiras, care fugisera de comunisti. Gheorghe era mecanic la o moara. Fusese arestat, iar el a reusit sa fuga prin geamul de la un WC. Cand Ion a aflat ce s-a intamplat cu fratele lui, a fugit si el. Ne-am intalnit si am stat toata vara in munti, pe Pinu mare si Pinu mic”.

continuare pe www.hurdubaia.ro

Mamaie, mă cheamă Cristina şi sunt ziaristă. Am venit cu nişte oameni buni la suflet care aduc ajutoare oamenilor din sat.
Fata mea, auz tot, doar că nu mai văz nimic, de la bătrâneţile astea grele, dar ce mai contează, îmi răspunde ea, zâmbind. Eu aştept doar să mor.

Mamaia e oarbă de mulţi ani şi e singură pe lume.

Am avut mamă, tată, fraţi şi surori. Dar toţi s-au dus pe rând, Dumnezeu să îi aibă în pază.

Şi matale câţi ani ai?
Eu. 97, păcatele mele. Dar mi-au ajuns. Vreau să mor, că nu mai pot să trăiesc. Mi-a ajuns, maică, mi-a ajuns.

Păi, şi soţ ori copii ai avut? Că nu ai zis nimic de asta.
N-am avut, fata mea, n-am avut.

Cum aşa? N-ai vrut matale sau de ce?
Aşa a fost să fie, fata mea. Trebuia să mă mărit când eram tânără, dar mi-a plecat omu’ la război şi nu s-a mai întors…. Şi, apoi, fata mea, nu mi-a mai plăcut niciunul. După el am jelit, după el încă jelesc… Vreau să mă duc după el. Poate îl găsesc la fel de tânăr…

continuare pe www.hurdubaia.ro

Doamna, doamna, de ce nu mai vine Carmen?
Carmen o să vină, stai liniștită, e plecată în vacanța cu mama ei.
Da? Și mie de ce nu mi-a spus? Nu așa face un om cu prietenii lui?
Ba da, Cristinica, doar că a fost nevoită să plece în grabă, altfel te anunța…

Oftez și dau să mai zic ceva, dar văd o lacrimă curgând pe obrazul doamnei, care stă ghemuită lângă mine. O șterg rapid cu dosul palmei mele. Ea-mi zâmbește și se preface că mă ceartă că nu m-am dus la somnul de după-amiază, la fel ca ceilalți copii. Știe că nu-mi place să dorm la prânz, dar nu are ce face. Și nici eu. Adorm cu păpușa lui Carmen în brațe.

Mă trezesc plângând. Doamna e lângă mine și încearcă să mă liniștească. Când deschid ochii, o-ntreb dacă a venit Carmen. Dar nu, Carmen nu venise… Ies afară, cu păpușa mea și cu cea a lui Carmen. Ne jucăm în părculețul din fața grădiniței. Păpușile sunt … eu și Carmen. Carmen n-are chef de joacă, eu încerc să o păcălesc că o dau în leagăn.

E vară.

Și timpul se scurge…
continuare pe Blog de hurdubaie

Povestea de mai jos s-a intamplat la sfarsitul anului 2007, inceputul anului 2008. Am scris-o pe blogul meu, la vremea respectiva, dar nu am mai scris si cum s-a terminat. Pana ieri, cand m-am intalnit cu cei doi. Atunci am fost atat de dezamagita, incat, pentru cateva clipe, mi-a parut rau ca mi-am sacrificat Revelionul pentru ei. Dar mi-a trecut repede, pana la urma ce e un Revelion? O noapte in care ne facem planuri, planuri care, in general, ies cum o vrea destinul, nu cum am vrea noi…

31 decembrie 2007, ora 22.00
Sunt in masina impreuna cu operatorul Stefan Stoica, cautam oameni ai strazii. Eram curiosi cum isi petrec ei Revelionul: isi pun dorinte la miezul noptii, beau sampanie, se bucura, la fel ca noi?

Ajungem in Grozavesti. Gasim un canal, in care locuiesc 7 oameni. Stoica ii stie pe unii dintre ei… Chiar si asa, se negociaza la sange. Vor bani, altfel nu discuta cu noi. “Sub 3 milioane nici nu deschidem gura”, ne spune sefa, o femeie de vreo 40 si ceva de ani … Ne scotocim prin buzunare. Eu am 1,5 milioane, Stoica, 500.000 de lei. Ultima strigare: 2 milioane. “Va convine, bine, nu” … forteaza nota Stoica.

Primim, intr-un final, acordul si intram. Nu am cuvinte sa descriu cum miroase inauntru. Eu, cu fularul la nas, imi dau tot interesul ca sa rezist. Stoica incepe sa monteze camera de filmat; mie imi vine, dupa 5 minute, sa vomit … Si cand simt ca nu mai pot, fug… Si fug si fug … Afara. Pana ajung, mi se pare ca trece o vesnicie. Nu ma intereseaza nici gandacii cat o nuca, nici sobolanii, de care ma tot impiedic … Doar alerg … Afara, mi se pare ca miroase la fel.

Stoica ramane in … grota, cum ii spune el. Eu, in stare de soc, ajung in masina, il sun si-i spun, agitata, sa iasa, ca vorbim cu ei afara. Stoica imi spune “ok, stai linistita”, dar ramane in continuare acolo, timp de cateva minute bune …

31 decembrie 2007, ora 23.00
Intre timp, eu ma tot foiesc pe langa gura canalului si mai bag un cap inauntru, pentru a sti ca e in siguranta colegul abandonat. Ma simt vinovata pentru ca am avut „inima” sa-l las singur acolo, dar chiar nu mai puteam sta …

Se aud zgomote, apoi apare flacara unei lumanari… Respir usurata. Stoica e intreg, iar oamenii din canal, pregatiti de Revelionul din Piata Constitutiei.
„E primul Revelion petrecut afara”, imi spune Luiza. Are 23 de ani, dar arata de 45 … „Anul trecut, de exemplu, am stat intr-o scara. Am adormit cu tot cu copil, care are 4 ani, si dimineata, am gasit la cap, sarmale, cozonac, haine pt copil. Acum mergem si noi acolo in centru, poate li se face oamenilor mila de noi si primim sarmale … „ (Toata noaptea au repetat aproape obsesiv : “vrem sarmale si ciorba calda” …)

Se urca in masina. Se apropie ora 23,30. Desi as fi vrut sa mai vorbesc cu ei pe strada, mergem spre Unirii si decidem sa vorbim, ce avem de vorbit, acolo.

E ora 24.00. Cu trei secunde inainte de miezul noptii, cei doi, Mihai si Luiza, se uita socati la oamenii din jur. La lumini si la Casa Poporului. Tresar la artificii. La cumpana dintre ani, se saruta … fascinati. Si fericiti in fericirea lor…

In jur, sampania curge, muzica la fel, artificiile iti iau ochii. Eu nu am timp sa simt trecerea dintre ani. Stau cu ochii lipiti de cei doi: ea incepe sa planga, iar el o strange in brate neputincios …

Langa noi se opreste un Mos Craciun. Cu o sticla de sampanie in mana. Luiza vorbeste singura: “De vreo 7 ani n-am mai baut sampanie. Nici nu-i mai stiu gustul”… Dar Mosul, fara s-o auda, le toarna jumatate de pahar de sampanie, apoi se fotografiaza cu ei “…

Ingerii lor. Final nescris pana acum…
1 ianuarie 2008. Ajung in redactie, unde oamenii suna intruna. Vor sa stie unde ii pot gasi pe cei doi, ca sa le duca mancare si haine, in special, sarmale si ciorba calda. O doamna insista sa vorbeasca cu mine. “De la Galati sunt, am vazut reportajul dvs si as vrea sa ii ajut. Uitati, am o fabrica, vorbiti cu ei sa vina aici, le gasesc eu ceva de munca si le dau si o garsoniera, ca sa aiba unde sta, cu tot cu copil. Cheltuielile le suport eu si le dau si salariu”. Wow, sunt atat de fericita pentru ei, incat imi trece brusc orice urma de oboseala.

Dupa cateva zile, plec la Galati, ca sa nu ma trezesc ca e vreo tzeapa. Nu, totul e real, femeia exista, fabrica exista, garsoniera exista. Ma-ntorc in Bucuresti si ma duc direct spre canalul unde locuiesc Luiza, Mihai, piciul lor de 4 ani si mama Luizei. E 9 dimineata si o liniste de mormant. Nicio miscare, nicio lumina. Strig vreo 5 minute pana iese mama fetei. Somnoroasa. Si suparata ca cineva indrazneste sa o trezeasca. In urma ei, apare, la fel de somnoroasa, Luiza. Nu ma recunoaste decat dupa ce ii povestesc cine sunt. “A, da, doamna cu Revelionul. Ce s-a intamplat?” Pai, ce sa se intample, uite, v-am gasit casa si loc de munca… “Loc de ce?”, ma intrerupe Luiza, uitandu-se la mine cam ciudat. “De munca”, ii raspund. “Aaaaa, pai…“. “Pai, ce?“, continui eu, “nu ziceai tu ca vrei sa muncesti?“ “Aaaa, ba da, doar ca…“.

Incep sa ma enervez si o anunt scurt ca jobul si casa nu sunt in Bucuresti, clipa in care, sprijinita de un stalp din fata mea, mama Luizei face ochii cat cepele. Isi scoate mainile din buzunare si isi curata unghiile murdare date cu oja. “Pai, doamna, ce faceti dvs aici? Cum va permiteti sa ne spuneti ca trebuie sa plecam din Bucuresti? Noi nici la mama la tara nu rezistam mai mult de 2 zile”…

Aici, puteti urmari reportajul difuzat la Realitatea Tv

Ingerul meu, ingerii nostri…
Poate unii dintre voi nu credeti in ingeri, dar eu cred. Acum multi ani, intr-o iarna geroasa, ma ratacisem intr-o padure … Eram cu prietenul meu, o cautam pe mama lui, care disparuse undeva pe langa Roman. Era o zapada de mai bine de 1 metru. Eram inghetati si dezorientati. Mergeam in nestire, in noapte, si parca drumul nu se mai termina… Deodata, in fata noastra, a aparut o femeie. Nu stiu de unde… Nu stiu cand … Ne-a intrebat pe cine cautam; apoi ne-a aratat calea cea buna… Dupa care, a disparut brusc … De atunci, eu chiar cred in ingeri…

Ma gasiti si pe Blog de hurdubaie

Dupa ce adorm ceilalti doi copii, femeia sta treaza jumatate din noapte, in asteptarea baiatului rebel. La un moment dat, atipeste. “Pe la ora 2, m-am dat jos din pat, m-am dus la el in dormitor. Nu venise. M-am dus inapoi in pat, dar nu m-a mai luat somnul”.

In timpul asta, Viorica aude apa curgand din casa soacrei sale care locuieste in aceeasi curte. “M-am gandit eu atunci: ia uite, ea spala rufe la ora asta. Ziua se plimba si noaptea spala rufe”.

Pe la 5 dimineata, apare si Cristi acasa. “Cand am vazut ca e teafar…nu batut, nu… nimic, m-am linistit si, in sfarsit, am adormit”.

A doua zi, Viorica constata ca soacra sa nu e acasa. Obisnuita sa dispara zile intregi, nu isi face niciun fel de grija, mai ales ca relatia dintre ele e subreda chiar din ziua nuntii ei. “Vreo 20 de ani am refuzat sa vorbesc cu soacra-mea. Nu ne puteam intelege, eram diferite”.

“A iesit un brusture, apoi, un picior. Am tras cat am putut. Era mama. Moarta”
In aceeasi zi, se intoarce acasa Teodor, cumnatul Vioricai, care locuieste in casa in care sta si mama lui. Timp de cateva saptamani, fusese internat in spital. Impins de niste sentimente stranii, barbatul intra imediat in panica, mai ales cand constata ca toate hainele si incaltamintea batranei sunt la locul lor. “Primul gand care mi-a trecut prin cap a fost ca mama a fost omorata. Numai Viorica o putea omori…”

Dupa cateva zile bune, cand vede ca soacra ei nu mai apare, Viorica intra, la randul ei, la banuieli. “I-am incolonat pe toti si am plecat sa o cautam, prin padure, pe vai, peste tot. Am luat copiii, toate rudele si vecinii, si hai, cu totii, dupa soacra-mea. Ma gandeam ca s-o fi spanzurat ori c-o fi cazut in vreo prapastie. N-am gasit-o, insa, nicaieri”.

Astfel, trec doua saptamani. Teodor, baiatul femeii disparute, e in gradina, langa un cotet, unde taie lemne. “Tocmai ce plouase bine. Sub cotet, vad ca s-a lasat pamantul asa, ca la un mormant. Mi s-a parut tare ciudat si am bagat harletul acolo. Cand, ce sa vezi, a iesit un brusture, apoi, un picior. Am tras cat am putut. Era mama. Moarta”.

In aceeasi zi, incepe ancheta. “A venit la mine un procuror si mi-a zis: sper ca nu crezi ca ai de gand sa petreci noaptea acasa, Viorico. Si am fost dusa la politie. Alexandra, fetita mea cea mai mica, tocmai ce implinise sapte ani. A fost ultima data cand am vazut-o…”

Doua zile si doua nopti e interogata. “Nu apa, nu mancare, nu tigara. Nu mai puteam. Procurorul a inceput sa tipe la mine: Spune cum ai omorat-o, Viorico, pe soacra-ta, ca ti-am adus baietii aici si ti-o aduc si pe fata ai’ mica”.

In ziua urmatoare, procurorul ii pune in fata o foaie si un pix si incepe sa-i dicteze. “Ia zi, Viorico, cand te-ai dus in casa la soacra ta, era usa incuiata sau descuiata? Nu stiu, domnu’ procuror, poate era incuiata… Si cand ai intrat in casa, cum era asezata? Cu fata la perete ori la geam? Nu stiu, domn’ procuror, poate la geam… Asa am fost fortata de imprejurari sa scriu o declaratie dictata de anchetator, in care sa recunosc ca am omorat-o pe soacra-mea”.

In timp ce ea e fortata sa scrie declaratie, fiul ei cel mare, Laurentiu, e amenintat si apoi batut, cu catusele legate de masa, pentru a recunoaste, la randul lui, ca mama sa i-ar marturisit ca ar fi omorat-o pe bunica.

“Am hotarat ca viata pentru mine nu mai exista…”
De reconstituire nici nu se pune problema vreo clipa. Si nici arma crimei nu e gasita. “Atunci am hotarat ca viata pentru mine nu mai exista. Nu ma mai gandeam la copiii mei, nu ma mai gandeam la nimic. Nu-mi mai trebuia sa traiesc.
Eram in arest. Am asteptat ca fetele din celula sa adoarma, mi-am scos ciorapii si m-am urcat pe masa… Insa, exact cand am vrut sa ma spanzur, s-a trezit una dintre fete…”

A doua zi, dupa ce e certata aspru pentru gestul necugetat, Viorica e mutata din arestul preventiv la Penitenciarul pentru femei din Targsor. Era 16 februarie 1995. “Si din clipa aceea, n-am mai vazut lumina zilei. Timp de 10 ani. Zi si noapte, m-am intrebat mereu: Oare pentru cine platesc eu aceasta crima?”

Peste fix 2 ani, Viorica e condamnata definitiv la 16 ani de inchisoare pentru omor. Niciun judecator de la instantele prin care s-a plimbat dosarul nu a aprofundat vreo clipa cazul, bazandu-se doar pe rechizitoriul intocmit de procurori.

“A sarit la mine cu o masina de tocat. I-am smuls-o din mana si am dat cu ea pana n-a mai miscat”
Dupa alti 10 ani, intr-o buna zi, femeia e anuntata ca trebuie sa se intoarca la Ploiesti, la Parchet. “Nu stiam ce s-a intamplat. Ajunsa acolo, am aflat ca baiatul meu Cristi, plin de remuscari, a recunoscut crima…”

Cristi era deja inchis pentru o talharie. “Am intrat la bunica in noaptea aia, pentru a-i spune sa nu se mai certe mereu cu mama, sa o lase in pace. A sarit la mine cu o masina de tocat. I-am smuls-o din mana si am dat cu ea pana n-a mai miscat. Am lovit-o si cu un cutit. Apoi, am carat-o in gradina, unde am ingropat-o”.

Pe 15 septembrie 2005, in ziua in care Alexandra, fetita ei cea mai mica, intra in clasa a XI-a, Viorica iese din inchisoare, ancheta stabilind ca, intr-adevar, nu ea o omorase pe soacra sa.

300 de euro pentru o viata distrusa
Viorica a dat statul roman in judecata, cerand daune morale de 5 milioane de euro. N-a primit decat 300 de euro pe luna.

Procurorul care a instrumentat cazul a iesit de multa vreme la pensie, iar ancheta a celui mai inalt for al justitiei, Consiliul Superior al Magistraturii, l-a scos basma curata, chiar daca el intocmise un rechizitoriu care nu avea treaba cu realitatea.

Viorica are acum 60 de ani. Parintii ei s-au stins la putin timp dupa ce a ajuns la inchisoare. Sotul a parasit-o de mult. Laurentiu, fiul ei cel mare, s-a casatorit si isi vede de viata lui. Cristi isi va petrece multi ani de acum incolo la inchisoare. Alexandra, fiica cea mica, a fost infiata.
Asa ca Viorica isi duce restul zilelor SINGURA in casuta ramasa mostenire de la parinti. Crede ca ajutorul de la stat n-o sa poata acoperi crudul destin ce i l-a rezervat Dumnezeu nici in 100 de vieti de-acum incolo…

* De trei luni incerc sa descriu in cuvinte cicatricile lasate de durerea si amaraciunea din sufletul acestei femei. Acum stiu ca nu voi fi in stare niciodata…

- Ma gasiti si pe www.hurdubaia.ro

Îmi amintesc că în clasa a doua, tovarăşa învăţătoare ne-a anunţat că trebuie să facem câte o poză în bancă, fotografie pe care urma să o ducem mamelor de 8 martie.
Reacţia mea a fost una de neînţeles şi pentru mine (nu ştiu ce m-a apucat, mama mea era în viaţă şi încă este, mulţumesc lui Dumnezeu) şi pentru învăţătoare: “Bine, şi cine n-are mamă cui dă poza?”

Tovarăşa învăţatoare, o doamnă de nota 10 de altfel, s-a blocat, după care m-a luat de mână şi m-a trântit în bancă. “La poză”. Drept urmare, în fotografia cu pricina am ieşit cu o expresie a feţei tare … “drăgălaşă”.  Iar poza i-am lăsat-o mamei pe masă …

Acum, vă rog să mă scuzaţi că am apărut şi io ca o floricică de primăvară printre urările şi dorinţele femeilor de pe aici. Dar am primit “ordin” să scriu aceste rânduri. De la şefa Pandoră, Alexandra Bădicioiu Matei, cu care m-am întâlnit când am ajuns la muncă. Evident, mi-a urat “La mulţi ani”. Evident, nu i-am întors urarea, ci doar i-am explicat că nu ţin deloc la ziua femeii. “Păi, scrie”, a replicat ea râzând… Şi ştiţi cum se spune: “Dacă-i ordin, cu plăcere”…

Hai, acum săriţi-mi toţi în cap, sper că nu aveţi şi pietre la voi

Chiar şi aşa,  io tot o zi frumoasă vă doresc!

P.S. Dacă cumva am reuşit să jignesc pe cineva, îmi cer scuzele de rigoare! Nu asta a fost intenţia mea, ci doar mi-am exprimat o opinie.

Mai scriu si pe Blog de hurdubaie

Daca nu ascultau rock, adolescentii anilor 90 ascultau Depeche Mode. Sau invers. Cine nu facea parte din cele doua tabere nici nu exista pentru noi, ceilalti. Eu, una, nici nu-mi mai amintesc ce alt gen de muzica se mai asculta atunci. Eram rockerita, si nu pentru ca era (neaparat) la moda, ci pentru ca mie chiar imi si placea. Imi placea muzica rock (si inca imi mai place), imi placea sa fiu rebela, imi placea sa port blugi rupti, tenesi si geaca din piele, imi placea sa merg sa imi zgudui capul in rockoteca si, de ce sa nu recunosc, imi placeau rockerii. Care sa aiba si vreo tona de par in cap daca se putea. Ultima parte devenise, insa, cea mai mare “tragedie” in familia Hurdubaia. In special pentru tata. Mama, mai toleranta, incerca sa il mai tempereze. Degeaba.

S-a intamplat ca eu sa am 13 ani la Revolutie. Tata nu putea sa inteleaga “democratia asta care ti-a bagat in cap numai prostii. Iar ai golanit cu pletosii aia. Daca aia nu au parinti carora sa le pese de viata lor, sa stii ca mie imi pasa de tine. Nu vreau sa ajungi vreo alcoolica, de sa te culeg din parc, vreau sa inveti carte, sa faci facultate, nu sa vagabondezi”, imi spunea el intruna, evident cu alte cuvinte, dar in aceeasi forma.

Cand imi amintesc ce scandaluri izbucneau cand intarziam acasa o ora, doua, ma bufneste si rasul. Mama ma astepta “calare” pe geam, tata se uita nervos la televizor, io intram cu teama in casa si incepeau aceleasi vesnice discutii. “Iar ai fost cu golaniiii…nu, nu, tata, am fost sa vad un film. Un ceee? Putzi a tigara de la o posta! V-au dat aia tigari bonus la cinema? Nu, tata, era fum in sala. Aaa, deci ma iei si de prost, da? Bineee. Da-i drumul in camera ta si nu mai ai voie sa iesi o luna din casa, decat la scoala si inapoi”. Partea nasoala era ca liceul la care invatam era fix in fata blocului meu, deci nu puteam nici macar sa mai trag de timp cand ma intorceam acasa. Dar mai trageam cate un chiul cu fetele. Si mergeam in parc. Ca sa fumam, ca, deh, ni se parea noua ca eram mai interesante.

Si pentru ca aia cu “pedeapsa timp de o luna” nu prea tinea, deoarece aveam marele talent de a-l face pe tata din vorbe de fiecare data, in perioada 90-94, cat am fost la liceu, placa a fost aceeasi. Eu il induplecam sa ies, el imi tinea teorie si la plecare si la intoarcere si tot asa. Spre sfarsitul adolescentei mele, dupa ce luasem bacul, parea s-o lase mai moale cu “taca, taca, taca, taca”… Insa, la un moment dat, tata si-a facut o strategie.

Astfel ca, intr-o buna zi, cand i-am zis ca “ies in oras”, mi-a zambit. Pentru prima data, el a zambit, nu, nu s-a incruntat. Nu tu: “unde te duci iaaaaar, Nu tu: “vezi cand apari acasaaaaa!!!”, nimic. Mi-a zis doar sa fiu la 10 inapoi. Tot zambind. Io am cam intrat la idei, dar m-am gandit ca, in sfarsit, i-o fi venit si omului mintea la cap, ca sa vezi!

Plec, ma intalnesc cu gasca mea de pletosi, ma pup prin parc cu rockerul meu, fumez, ma hahaiesc, ba mai si dansez, ma rog, dau din cap, ca asa era moda, pana cand se face 10.10 seara. La dracu, imi zic, am intarziat, am incurcat-o cu tata! Si-alerg spre casa. Aveam io un sentiment cam ciudat, care tot nu ma lasa in pace…

Mama nu era la geam. Hmmm. Intru in casa, liniste, televizorul inchis. Hmmm. Si o iau tiptil spre bucatarie, ca, normal, dupa atata zbantuiala, imi era foame. Cand sa fac primul pas, apare mon papa, “teroristul”. “Aaaa, ai venit, da? Si ai si intarziat, da? Pai, tu-le mama lor de “rockeristi“, ca te-au stricat golanii aia. O sa ajungi sa vinzi rosii in piata cu tot cu paroshii aia ai tai”. Si, pac, m-aleg cu una peste cap, de-mi sar ochelarii dupa butelie. Care butelie era inalta, din aceea ruseasca, poate ca ati prins si voi. Io am inlemnit. Daca pana atunci a tot dat cu gura, ca o muiere isterica, acum ma si pocnise. Ce-i drept, nu tare, insa am avut un “soc”, ma lovise. O mai incasasem io cand eram mai mica, dar pentru note, nicidecum pentru “rockerii mei”. Dupa care a plecat la el in camera. Si a aparut mama, care m-a luminat: “stii, tac-tu te-a urmarit toata seara ca sa vada ce faci. Si asta a luat-o razna cand a vazut ca te pupi cu pletosul ala si ai mai si fumat”, mi-a spus ea, neagra de suparare. “A”, a completat mama, “vezi ca ti-a rupt toate posterele cu rockerii aia ai tai de pe pereti”.

Acum, de cate ori ii reamintesc lui taica-miu de povestea cu “rockerii, ochelarii si butelia”, radem amandoi in gura mare, de parca i-as povesti pentru prima data. Si, de fiecare data, tata isi cere iertare. Pentru ce, tata? l-am intrebat o data. Pentru ca n-am avut incredere in tine, mi-a raspuns el.

Dupa fix 2 minute, se aude un fel de vuiet. Barbatul iese repede din baie si vede fotoliile “dansand”. Isi striga sotia si cand isi da seama ca e cutremur, da sa fuga spre balcon, cu gandul de a sari. Brusc, isi aminteste de copil. Apuca sa ajunga la el, sa-l ia in brate, apoi simte cum se duc in gol…

Primul care isi revine e baietelul. Nu are notiunea timpului ori a mortii, e prea mic. Nu se poate misca, dar, desi e intuneric, isi da seama ca e strans in brate de tatal lui, care isi pierduse cunostinta. In jur, o liniste de mormant. De frica, tipa. Tatal se trezeste din lesin si copilul ii sopteste ceva. Nu are putere decat sa ii zica sa strige dupa ajutor. Cinci ore raman sub daramaturi…

Xavier Dragoescu avea doar 4 ani si citeva luni la cutremur, dar socul prin care a trecut a facut sa nu uite nicio secunda din tragedia care i-a marcat viata. Mama sa, Niculina Dragoescu, de doar 25 de ani, de profesie medic stomatolog, a murit pe loc. Era nepoata lui Nicolae Ceausescu.

Pana sa fie gasit corpul neinsufletit al acesteia, sotii Ceausescu nu parasesc o clipa blocul Continental, acolo unde locuiau cei trei membri ai familiei Dragoescu. Intre timp, doctorul si baietelul sunt dusi la spital.

Timp de citeva luni, barbatul, in varsta de 34 de ani, traieste conectat la aparate medicale. De atunci ramane cu o insuficienta renala, care il face sa traiasca doar dupa regulile acestei boli. Nu se plange, e bucuros ca a scapat macar copilul, singurul rost al sau de a trai, dupa pierderea sotiei…

Intr-o buna zi, ii marturiseste baiatului ca s-ar fi omorat, daca el nu scapa. Considera ca, pentru ei, viata e o minune, astfel nu pot explica cum au cazut 30 de metri in gol, fara sa pateasca ceva.

Cand s-a prapadit fata aceea, ma tot intrebam daca am gresit undeva”

Imediat dupa cutremur, isi ia nevasta gravida si fuge in strada. Nu dureaza mult si-n fata portii opreste o masina a Armatei. I se spune sa urce si, in cateva minute, ajunge la spitalul Pantelimon, acolo unde este medic chirurg.

Abia atunci realizeaza dimensiunile dezastrului. Curtea e plina de oameni raniti, ce stau lipiti unul de altul, intinsi pe jos.

Fara curent electric, medicul e nevoit sa-i aleaga pe cei care pareau a avea sanse de supravietuire si incepe sa opereze. Primul ranit, prima femeie. In timpul cutremurului era la serviciu, la Uzina 23 August. Cazuse tavanul peste ea. Medicul constata imediat ca splina si ficatul sunt facute zob. O opereaza, dar nu reuseste…

In spital, se opereaza non-stop. Putini sunt, insa, care scapa cu viata. Dupa ce a murit femeia, medicul chirurg Florian Popa s-a tot intrebat, zile si nopti intregi, daca a gresit undeva…

Urme imposibil de refacut vreodata

La o saptamana de la cutremur, Ceausescu da ordin ca buldozerele sa curete tot dezastrul lasat in urma. Molozul, zidurile sfarimate, amestecate cu resturile umane sunt carate cu camioanele in afara Bucurestiului. Dupa fix o luna, capitala arata ca si cum nu s-ar fi intimplat nimic. Doar lumanarile si florile puse in fata fostelor blocuri, pe locul carora se pregateau sa se ridice altele, mai amintesc de nenorocirea ce lasase urme imposibil de refacut vreodata.

In tot acest timp, la Institutul de Medicina legala se formeaza o coada de 1 km cu oameni ce vin sa-si recunoasca mortii sau ce a mai ramas din ei. Morga nu mai are locuri inauntru, astfel incat victimele seismului sunt intinse pe jos in toata curtea Institutului. O imagine sumbra, ce greu poate fi descrisa in cuvinte…

“Am vazut atata durere atunci si atata jale, incat pana o sa mor nu o sa uit”…

Nicolae Ceausescu se afla, in timpul cutremurului, intr-o vizita in Nigeria. La aflarea vestii, da ordin, pana sa ajunga in tara, sa fie constituita o comisie care sa ancheteze cauzele prabusirii blocurilor din capitala. Procurorul Ioan Mustata trebuie sa se ocupe de blocul Scala.

Insa, e atat de socat de numarul cadavrelor, de disperarea din jur si de tot tabloul infiorator infatisat in fata ochilor, incat se duce la sefi si le spune ca el renunta. Nu mai suporta. Asta e viata, tovarase, i se explica, trebuie sa rezistam cu totii…

Bilantul cutremurului din 1977 e dezastruos:

- pagube de peste 2 miliarde de dolari,

- 35.000 de locuinte prabusite, 11.300 de raniti

- 1.578 de morti…

* Ma gasiti si aici: http://hurdis.blogspot.com/

 Asa ca, ce-ar fi daca noi, FEMEILE, am incerca sa incheiem un pact cu femeia din noi, (macar pentru luna martie), daca tot avem pretentia de a fi in centrul universului? Un pact prin care sa ne angajam sa NU ne mai plangem barbatilor pentru orice fleac. Ajunge ca ne plangem de mila intre noi, femeile…

 Ca poate e destul faptul ca EI, barbatii din viata noastra – iubiti, prieteni, tati, frati, soti ori amici – sunt nevoiti sa manance ciorba aia acra care nu e nici macar de nota 5. Sau poate ca e destul faptul ca trebuie sa mearga vreo 100 de km pentru a ne ajuta sa schimbam roata aia blestemata de la masina. Ori  poate ca s-or fi saturat sa fie sunati din 5 in 5 minute, doar ca sa li se spuna ca a plans copilul prea mult sau ca sa li se reaminteasca, pentru a mia oara, sa nu cumva sa uite sa treaca pe la piata.

 Sau poate ca nu…

 P.S.1. Pentru ca tot e 1 martie si lumea se invarte in jurul femeii, am decis ca acest post sa fie un martisor pentru barbati. Chiar daca este scris pentru femei.

P.S.2.  A nu se intelege ca barbatii ar fi perfecti. Sa fie foarte clar 

Update:  Fetelor, nu ma certati!

Cum era de asteptat, toate prietenele, amicele si colegele m-au certat dupa ce am publicat acest post. “Adica tu ai ajuns sa le iei apararea barbatilor? Tocmai tuuu? Deci, s-a intamplat ceva cu tine, a scris altcineva, nu tu, cum sa treci de partea lor? Sa-si faca singuri ciorba, daca nu le place”, a fost reactia lor, in cor. Pai, bine, zic si cu schimbatul rotilor cum ramane, de acest aspect de ce nu va luati”?, intreb io. Pam-pam… Aici nu au mai avut replica. Supararea nu era neaparat din cauza ciorbei, ci pentru ca m-am trezit io, desteapta, sa le dau idei barbatilor. “Adicatelea, acum au motiv sa ne inchida gura”. N-am inteles cu ce, dar io tot pe a mea o tin si repet, ma refeream la lucrurile marunte si inutile, nu la problemele importante. Pentru ca, in jurul meu, aud, de prea multe ori, femei care se plang barbatilor aiurea-n tramvai, si nu o data, nici de doua ori, ci de vreo mie de ori pe acelasi subiect. Parerea mea. Stiu, si ei au un milion de defecte, sunt absolut de acord.

In schimb, barbatii care au citit, la randul lor, postul au fost de acord cu mine, evident “Bravo, Hurdis, esti de-a noastra”. Ba nuuuuuu, nuuuu sunt de-a voastra, va inselati, io sunt tot de-a noastra, doar cu o viziune putin mai inteleapta in unele privinte. O fi de la varsta. Dar nu-s multe, garantez.

Viata de lepros

“Voi, oameni sanatosi, care umblati liber si va bucurati de viata, indurati-va de noi, nefericitii. Scrieti despre noi la gazete, ca sa stie lumea ca existam. Macar atat”. 1928, V.I. Alexie, bolnav de lepra

Mama Ioana are peste 70 de ani. E tare haioasa si nu ti-ar sta o clipa locului. Gateste, isi hraneste gainile, pe care le striga “copiii mei”, mai strange o haina.

A ajuns la leprozeria de la Tichilesti pe la 20 de ani. Nu stia de ce trebuie sa plece de acasa, stia doar ca petele acelea care ii ieseau pe tot corpul erau grija doctorului care venise in sat. De atunci, s-au scurs decenii, iar ea nu a mai iesit din curtea leprozeriei, unde si-a construit o casa, impreuna cu barbatul ei, Calin, bolnav si el de lepra. Pe Calin-l-a cunoscut tot la leprozerie. In timp ce “iesea” cu altul. Mama ei, bolnava la randul ei, n-a vrut sa o “dea” celuilalt, pentru ca nu i se parea un baiat serios. “Fuma si injura”.

De Inaltare, s-a intalnit intamplator cu Calin.  Cand, dupa 2 minute, a sarutat-o cu foc, s-a indragostit pe loc de el.  S-au casatorit imediat dar, in timp ce Ioana era insarcinata, Calin a orbit. De la boala.

“Am inceput sa plang, ma tot gandeam ce ma fac eu cu un copil si cu un barbat care nu vede”?

Din clipa aceea, Ioana a incetat sa-l mai iubeasca.

“Da’ mi-a fost mila de el, saracu’… “

Au ramas impreuna pana la batranete, cand Calin s-a “dus”. “Nu i-am aratat, insa, vreodata, ca nu-l mai iubesc”…

Cand povesteste, rade, apoi plange, apoi iar rade. Fata ei, Domnica, se uita socata. Pana sa imi povesteasca mie toate astea, habar n-a avut de viata palpitanta a celei care o adusese pe lume.

Mama Ioana e o femeie care si-a trait viata. Cu bune si cu rele. Cu bucurii si cu tristeti. A ignorat boala, si-a gasit rapid iubirea, pe care a pierdut-o la fel de repede, a facut un copil si nu regreta nimic din ce i s-a intamplat.

Nu mi s-a plans o clipa.

Spune ca  n-ar schimba nimic din viata ei si nici nu isi blestema zilele. S-a impacat, de multa vreme, cu soarta ei.

Si i-a iertat pe toti cei care au vrut sau i-au facut rau. Cati dintre noi putem fi asa?

Viata de vadane

“Ne batea asa de tare si pe mine si pe copchii, de fugeam pe ulita, iarna, in picioarele goale, pana acasa la tata”

Intr-un ajun al Craciunului am ajuns in satul Patricheni, de langa Roman. Lumea il stie ca ”satul vadanelor”.

Ninsese, iar satul acela batranesc arata ca in povesti, cu toate casele lui din chirpici crapate pana la acoperis.

Pe ulita satului, le-am gasit pe multe dintre vaduvele ramase sa duca pe umeri, singure, greutatile vietii.

Reusesc sa le adun pe cateva dintre ele in bordeiul lui tante Ileana, care nu se mai poate deplasa pentru ca a “chicat acum cateva zile”. Vroia sa plece la oras, la piata, dar nu a mai ajuns decat pana la poarta. Acum se trateaza cu hrean in otet, cu care isi bandajeaza piciorul ranit.

In casa, agitatie mare. Se pregatesc bucate pentru Craciun. Chisca, carnati, toba si friptura de porc.

Le-am intrebat daca sunt multe vaduve in sat asa cum se aude. “Valeu, suntem o gramada … A lu’ Baltoaia, a lu’ Parlica, a lu’ Andrei, a lu’ Ghenoaie, a lu’ Nica, a lu’ Litica, a lu’ Mititelu, a lu’ Gheorghe, a lu’ Mardare, suntem multe, multe, multe”, imi spune tante Maria, o femeie de 82 de ani.

O intreb cand a ramas fara barbat. “Nici nu mai stiu”, imi raspunde ea. “Sunt zeci de ani. “Si nu te-ai mai maritat?” “Aaaa, nuuu, asta imi mai trebuia? Primul copil mi-a murit dupa barbat, era tanar si el. Am suferit atat de tare ca nu mi-a mai trebuit nimic. De atunci, mi-am mai pierdut 2 copii. De barbat imi mai ardea? Ii jelesc mai mult pe copii decat pe barbat. Ca mi-a mancat zilele cu bautura lui”… Se opreste si continua sa impleteasca la un ciorap, dupa ce da din mana a lehamite …

Nana Vasilica e si ea vaduva de peste 30 de ani. Aceeasi intrebare, aproape acelasi raspuns. “Barbatul meu? Sa se odihneasca acolo sus, in deal, sub oale. Ca toata viata a dat pe gat”. “Si te bucuri ca ai scapat de el”?  o intreb mai departe. “Ma mai intrebi, maica?” Abia ma descurc cu pensia mea de 2 milioane, de unde bani si pentru bautura lui?” … Nana Vasilica are un singur regret: ca n-a putut face niciun copil. In rest, e bine asa, “sanatoasa sa fiu”…

Tante Ileana imi povesteste, la randul ei, cum a ramas fara barbat. “Tragea si-al meu la masea. Cam ca toti, ca de asta s-au dus asa de repede. Bautura si iar bautura. A venit de la munca si s-a asezat pe-un pat ca asta, sa bea un rachiu. Si a baut, un pahar, doua, trei, nici nu mai stiu, ca eu aveam treaba la pasari. Cand m-am intors, el statea sprijinit de pat, cu un pahar de vin in fata, ca o daduse pe vin. Era nemiscat. Nici nu l-am bagat in seama, m-am dus sa ma culc”.

Cand s-a trezit, insa, barbatul era fix in aceeasi pozitie, cu ghetele in picioare si sprijinit tot de masa. “Zic, mai, barbate, scoala-te, ca e dimineata deja. Da’ cin’ sa se mai scoale? Patu’ sa se mai scoale, ca el nu! Cand l-am atins, am vazut ca era tare, tot ca patu’ asta. Murise .”

“Si il plangi?”, o intreb eu. “Ei, il plang pe dracu’, Doamne iarta-ma, ca-s inca in postul Craciunului “…

Si tante Marioara tine sa izi zica povestea. “Pai, pe mine, ma batea barbatu’ de-al doilea, de ma stingea. Pe primul l-am prins cu verisoara-mea. Aia venea pe la noi si pac, o prindeam cum se uita la barbatu-meu. Si mi l-a luat. Da’ n-a durat mult, ca l-a luat dupa aia Dumnezeu. Da’ iti ziceam de al doilea. O fost un betiv, “Ne batea asa de tare si pe mine si pe copchii, de fugeam pe ulita, iarna, in picioarele goale, pana acasa la tata”. Cata bataie am mancat io la viata mea, mai copchii, de nici toate bisericile din Moldova mea n-am apucat sa le calc”, imi marturiseste tante Marioara.

Ghita, al doilea barbat, a murit si el, acum multi ani. “Pai, si pe care l-ai iubit? Pe primul sau pe al doilea”? intreb eu curioasa. “Pe nici unul, pacatele mele, ca amandoi mi-au mancat zilele”, spune tante Marioara, dupa care isi face rapid o cruce, in timp ce se uita cu teama la icoana de deasupra patului.

“Si-atunci, pentru ce e bun un barbat? Daca niciuna nu regretati  faptul ca ei s-au dus pe lumea cealalta”?, le mai intreb inainte de a pleca. “Cum pentru ce?”, imi raspunde tante Maria, “ca sa te ciolaneasca, pentru asta-i bun, da’ la un moment dat, iti trece si de asta”, completeaza ea si toate izbucnesc intr-un ras sanatos.

Le-am lasat in mijlocul satului, impodobind bradutul pe care l-am daruit in semn de multumire ca ma primisera in mijlocul lor. Nici nu-si aminteau cand pusesera ultima data mana pe un glob…

Plecasem spre acel sat cu gandul ca o sa gasesc numai jale, ca femeile o sa se planga de saracie ori de cat de greu le-a fost si le e fara ajutorul unui barbat, ca o sa ceara ajutor autoritarilor, ca vor cere o pensie mai mare … Dar … m-am inselat.

Astfel, am inteles ca viata poate fi buna, in felul ei, si daca o accepti asa cum e.

Am inteles ca a te plange de lucrurile marunte, in special, e o pierdere de timp. Ca a retrai cu ura trecutul, e tot o pierdere de timp. Ca a te razbuna, inseamna acelasi lucru. Ca a-ti accepta soarta, cu toate lipsurile si implinirile, e cel mai bun lucru care ti se poate intampla.

Pentru ca intotdeauna, dar intotdeauna, poate fi mult mai rau.