Să adăugăm pe dată că ea îşi pierde şi din bunul gust. Ea se dezvaţă să se teamă de bărbat: însă femeia care „s-a dezvăţat să se teamă“ îşi abandonează prin aceasta şi cele mai feminine instincte ale ei.

Faptul că femeia prinde curaj de îndată ce calităţile inspiratoare de teamă ale bărbatului, s-o spunem pe şleau, când virilitatea lui nu mai este voită şi cultivată, acesta este un lucru normal şi chiar destul de uşor de înţeles; ceea ce-i mai greu de priceput este faptul că, totodată, femeia degenerează.

Tocmai aceasta se întâmplă în zilele noastre: să nu ne ascundem după degete! Pretutindeni unde spiritul industrial a ieşit biruitor din lupta cu spiritul militar şi aristocratic, femeia năzuieşte să cucerească independenţa economică şi juridică a unui comis: „femeia comis“ ne aşteaptă la porţile societăţii moderne în curs de formare. În vreme ce ea cucereşte astfel de drepturi noi, aspiră la dominaţie şi îşi înscrie pe steagurile şi steguleţele ei lozinca „Progresul femeilor“, vedem cu o cumplită claritate că se petrece de-a dreptul contrariul: femeia regresează.

De la Revoluţia franceză încoace influenţa femeii în Europa a descrescut pe măsură ce drepturile şi revendicările ei sporeau; iar „emanciparea femeii“, în cazul în care este dorită şi cerută înseşi de femei (şi nu numai de către capete seci bărbăteşti) se dovedeşte a fi un simpotom ciudat al slăbirii şi fărâmiţării progresive a principalelor instincte feminine.

În această mişcare se află o doză de prostie, o prostie aproape masculină, de care o femeie normală – aşadar, inteligentă – s-ar ruşina profund.

A nu mai poseda flerul care îţi arată terenul pe care ai cele mai mari şanse de izbândă; a neglija antrenamentul în mânuirea armelor care îţi sunt proprii; a te arăta lipsită de scrupule în faţa bărbatului, mergând chiar până la „a scrie cărţi“ în locul bunei-creşteri şi modestiei distinse, rafinate, de odinioară; a te strădui cu o neruşinare virtuoasă să distrugi credinţa bărbatului într-un ideal fundamental diferit ce s-ar ascunde în fiinţa femeii, credinţa într-un inefabil Etern-feminin, Necesar-feminin; a alunga cu o insistenţă limbută din capul bărbatului ideea că femeia trebuie întreţinută, îngrijită, protejată, cruţată asemenea unui animal domestic delicat, ciudat de sălbatic şi adeseori agreabil; neîndemânatica şi indignata cotrobăială pentru a depista toate aspectele sclavagiste şi iobăgeşti pe care le-a avut şi le mai are poziţia femeii în ierarhia socială (de parcă sclavagismul al constitui un contraargument şi nu, mai degrabă, o condiţie a tuturor civilizaţiilor superioare, a tuturor progreselor culturale): – ce altceva înseamnă toate acestea decât fărâmiţarea instinctelor feminine, renunţarea la feminitate?

Fireşte, în rândul măgarilor instruiţi de sex masculin se găsesc destui prieteni ai femeilor, corupătorii lor, care le sfătuiesc să renunţe la feminitate şi să maimuţărească toate neroziile de care suferă ca de o boală „bărbatul“ european, „virilitatea“ europeană – imbecili care ar dori să coboare femeia la nivelul „culturii generale“, al cititului ziarelor şi al practicării politicii.

(Text şterpelit din Friedrich Nietzsche, Dincolo de Bine şi de Rău, Humanitas, 2006, şi postat la început de week-end, doar ca să vă enervez şi să mă răzbun, pentru că prietena mea e la mare, iar eu stau ca boul acasă.)

Oricum, mi-am adus aminte de anii mei de şcoală şi de toate acele minuni literare servite la orele de română. Dumnezeule, ce pandemie, ce pogrom, ce masacru! Pe cuvântul meu de onoare, am senzaţia că, dacă nu conţinea cel puţin un deces, opera literară nu-şi făcea loc în manual. Toate tezele trimestriale aveau apucături de epitaf. Să recapitulez, de exemplu, din bibliografia primelor opt clase:

• Puiul. Brătescu-Voineşti. Puiul moare de fiecare dată în clasa a V-a. Sandi, să asculţi de mămica!

• Niculăiţă Minciună. Acelaşi autor. Niculăiţă se sinucide, cu o sută de ani înainte ca ştirile ProTV să fi apărut pe lume.

• Stejarul din Borzeşti. Săracul prieten de os domnesc rămâne atârnat în pom, să-l ia turcii la ţintă. Poveste de ciclul primar, dacă nu mă înşel, când mesajul ei binefăcător se poate dizolva în subconştient cu lejeritatea unui supozitor.

• Moartea căprioarei. Nu mai zic nimic, ar fi clişeu.

• Toma Alimoş. Baladă populară. Şi cât de epic îi varsă Manea slutul şi urâtul maţele vestitului haiduc, şi cum moare el, Toma, trist şi fără lumânare, plâns doar de îndoliatul său murg…

• Senin de august. Hei, pe-asta o mai ştiţi, tot de prin gimnaziu? Cu copilul ăla care avea o gâscă? Pe gâscă o chema Lila, pe copil nu mai ştiu cum îl chema la data la care nişte nemţi tocmai îi dinamitau podul de sub picioare.

• La vulturi. Gala Galaction. Vulturii sunt cei care îl şi halesc pe ăla micu’ al Agripinei. Cititorul e în clasa a şaptea.

• La Medeleni, de Ionel Teodoreanu. Care îmi spune că n-a plâns când a murit Olguţa, să-i crească o aluniţă cu fir de păr pe nas.

• Peneş Curcanul luptă pentru independenţă în aceeaşi perioadă de dense acumulări literare. Plecat-au nouă din Vaslui. Rămâne numai unul. Sergentul moare şi el.

• George nu mai vine, iar mumă-sa e tristă rău şi nu o mai duce mult, săraca.

• Până şi la orele de muzică, ţin minte, ne învăţau să cântăm Ultima noapte a lui Mihai Viteazul. Şi de ce credeţi că era ultima noapte? Păi da, fiindcă în zori urma să moară, şi cu asta, Basta.

Ajungând la liceu, cred că aş putea să aranjez marea înmormântare literară pe criterii darwiniste, ca într-o evoluţie a speciilor. De la legendele cu Baba Dochia pietrificată la cronicile medievale denunţând odioşenia lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, de la mormântul lui Aron Pumnul până la Iona spintecat în dialog cu sinele. Arareori au ratat vreun ort bun de dat la popă.

Cu averse de cinism, pe alocuri, cum a fost când am studiat basmul. Basmul, prin definiţie, presupune că binele învinge răul. În schimb, nouă ne-au dat de rumegat Tinereţe fără bătrâneţe…, o poveste genială, nu zic nu, dar ce să pricepi din ea la 15 ani? Că Făt-Frumos şi drăgăstos trăieşte fericit până la adânci tinereţi, după care o mierleşte prin imprudenţă?

• Balada populară: Meşterul Manole crapă la impactul cu solul, Ana era demult zidită, ciobanul moldovan preferă alegoria moarte-nuntă etc.

• Povestirea: să fi fost asta o specie ferită de ciocli? Ce ironie, tocmai ea, inventată de Boccaccio în timp de mare ciumă! Sau, poate, chiuleam eu prea mult în vremea aia şi nu-mi aduc aminte.

• Nuvela: nu mai zic de Alexandru Lăpuşneanul şi de piramida de tigve. Dar, nemernicii, au făcut ei ce-au făcut şi au binevoit să-l dea chiar şi pe Caragiale jos de pe statuia lui de sarcasm comic şi să ne aducă la cunoştinţă tristeţile lui cele mai vegetative: O făclie de Paşte, În vreme de război. Zău, parc-ar fi vrut să ne spună că degeaba râdem, până la urmă tot ne vine rândul s-o belim. Până şi când a venit vorba de nuvelele fantastice, nu s-au lăsat până n-au ales La ţigănci, căutând insistent prin opera lui Eliade un personaj care să se aleagă cu o letală comoţie cerebrală.

• Romanul: Slavici şi Rebreanu, de exemplu. Vai de buna-dispoziţie a sărmanului elev studios. Porcarul care îşi crapă singur capul, soldatul condamnat la moarte, ţăranul ucis şi câte şi mai câte alte asemenea, dragii moşului. Pe Camil Petrescu îl iert – deşi i-a băgat la somnul veşnic – dar parcă nu era aşa obsedat de gura mormântului. Vitoria Lipan e şi ea cu moartea pre moarte călcând, doar că din cântecul lui Sadoveanu lipseşte orice iz de înviere.

Cam pe-astea mi le-aduc aminte acum. Posibil să fi fost mai multe în realitate.

Ideea e – şi revin de unde am plecat – că aş face pariu pe o cutie de scoabe de pişcarici şi pe un album de abţibilde Italia ’90 că selecţia asta atât de sinistră e produsă de scăfârlia funebră a unei doamne. Chiar dacă autorii cu pricina sunt numai bărbaţi. Sau cu atât mai mult.

Sigur, n-am nicio dovadă. E doar intuiţia mea feminină. Dar chiar şi aşa, tot n-o să vă vină să mă contraziceţi. Pentru că o să vă întreb de ce nu v-au plăcut peripeţiile soldatului Švejk şi gata, v-am încuiat.

Uite, mi se întâmplă adesea să stau ore întregi de taină cu câte-o fată despre care poţi spune orice, numai că e proastă nu. Sau să citesc solfegiile pe care nişte autori în terţă mică le au de împărtăşit pe câte-un blog. Şi încep să simt sub limbă un gust bazic, de zici că tocmai am dat peste cap un shot de coccolino fără lămâie. Asta-i fiindcă îmi aduc aminte de cancer. Şi mă deprim, cum naiba să nu mă deprim. Ajung să cred că boala asta a secolului XX are o corespondenţă în societatea noastră de rit capitalist-fals-creştin, îndeobşte etichetată ca „Occident“. Am o presimţire urâtă, ca şi cum tot mai multe radiaţii axiologice ne-ar penetra, cu perversitate de neoplasm, purtându-ne către o minunată lume nouă, după ce au distrus exact principiul ireductibil al subzistenţei umane: instinctul de reproducere.

O să-mi spuneţi că nu credeţi în teoriile organiciste şi că nu găsiţi decât asemănări întâmplătoare între evoluţia individului şi cea a societăţii. Ete scârţ. Dacă nu e ştiinţific ce urmează să scriu, sigur e alegoric. Parcă văd că alegoriile vă plac.

Revenind la lungile mele luări la cunoştinţă: mă uimeşte cum, din toată marea înţelepciune râgâită de-a lungul şi de-a latul secolului în care ne născurăm cu toţii, singura chestie pe care sita rară a cortexului femeii contemporane cu pretenţii de inteligenţă peste medie o reţine în mod constant e că trebuie să fie lacomă.

Să aibă mult timp liber. Să nu-l dea decât la schimb cu succesul în carieră. (Carieristele, se subînţelege, sunt mai mult decât nişte femei care aleargă după bani; sunt acele femei cărora a început să le şi placă să facă asta.) Să călătorească măcar 100 de giga de poze self-made, reprezentând-o pe ea alături de diverse bucăţi de marmură, granit sau fitoplancton. Să aibă o sete de cultură suficient de mare încât, după ce a citit toate romanele semi-auto-biografice din lume şi din America de Sud, încă să mai simtă nevoia de a vedea a treia reluare la Sex and the City. Să fie frumoasă, în conformitate cu propriile-i standarde, adesea contorsionate până la nivelul care te obligă să stingi becul. Să fie mândră că e slabă, dacă e slabă, sau grasă, dacă e grasă. Să fie in touch şi în trend. Să fie eco şi să iubească două potăi de câini, preferabil de rase diferite, cu evlavia epistolei către Corinteni. Şi aşa mai departe, până acolo unde graniţa dintre benign şi malign îmi devine mai imaginară decât linia orizontului.

Sigur că toată lista asta e un lung şir de „da“-uri. Titlul l-am pus un pic diferit pentru că, la un moment dat, pe parcursul discuţiei, pun şi eu întrebarea prostului:

- Copii vrei să ai?

Carevasăzică, teoremă: Între un misogin şi un romantic, femeia inteligentă alege prima variantă.

Preambulul demonstraţiei: eu, desigur, nu sunt misogin şi n-am urmărit vreun efect oximoronic prin formularea „femeia inteligentă“. Prietenul meu Vali G., de pildă, e misogin. Odată, o domnişoară l-a întrebat care e echivalentul lui „misogin“ când vine vorba despre femei. Vali n-a înţeles întrebarea din prima. „Cum se numesc femeile care nu suportă bărbaţii?“, a reformulat domnişoara. „Proaste“, a răspuns sec Vali G. El e misogin. Eu nu sunt.

Consideraţiuni lexicale:

Consultând dicţionarul de antonime, veţi găsi că misoginul este opusul afemeiatului. Sigur că nu vă doriţi un prieten sau un soţ afemeiat. Am o bănuială că nici măcar amantul – dacă aveţi unul – nu v-aţi dori să fie muieratic. Şi deja simt că începeţi să-mi daţi dreptate.

Consideraţiuni antropologice:

Pe-acolo pe unde crescui eu, lumea încă se împarte în „oameni“ şi „femei“, iar nou-născuţii pot să fie „copii“ sau „fete“. Şi, totuşi, bărbaţii şi femeile ştiură să se iubească chiar şi aşa, trecând peste misoginismul lor ancestral, dovadă grăitoare pentru succesul acestei operaţiuni fiind chiar sus-semnatul.

Consideraţiuni politice:

Emil Boc, par exemple, nu e misogin. El apreciază femeia şi susţine egalitatea de şanse a femeilor cu bărbaţii. Mânat de această nobilă simţire, el a şi propus ca doamnele să se pensioneze la aceeaşi etate cu domnii. Un misogin veritabil merge pe premisa că femeile nu se pricep cu adevărat la nimic şi, cu precauţia astfel necesară, evită să le înhame la vreo treabă cu risc de eşec.

Consideraţiuni amoroase şi erotice:

Misoginul, la tinereţe, trăieşte cu sentimentul că e prins între ciocan şi nicovală. Pe de o parte, trebuie să suporte greutatea propriei sale superiorităţi faţă de muieri. El e perfect conştient că femeile nu pot să repare o priză sau un sifon de chiuvetă, nu pot să facă nişte paste cu sos pesto care să n-aibă gust de salată orientală, nu pot să parcheze lateral, nu pot să-şi ţină fişierele altundeva decât pe desktop, nu pot să nu întrebe care-i poanta bancului la care tocmai au râs un minut etc etc. Şi asta îl apasă.

Pe de cealaltă parte, misoginul ştie că va trebui să-şi găsească, la un moment dat, o femeie. (Notă: misoginii nu sunt tentaţi de homosexualitate; ba chiar, veţi recunoaşte repede că homosexualii sunt printre categoriile sociale cele mai apropiate de esenţa spiritului feminin, din motive uşor de intuit. De bună seamă însă că asta nu vă face să vă doriţi un soţ poponar.) Bun. Şi, atunci când, într-un moment de derută, misoginul se îndrăgosteşte, el va începe să se mintă singur, purtând pentru restul vieţii convingerea că alegerea sa este cea corectă, tocmai pentru că „ea nu e precum celelalte femei“. Or, care domnişoară nu-şi doreşte să i se spună că ea e cea mai frumoasă/deşteaptă/pricepută/vrei-să-fii-soţia-mea? Sau, ca să fiu mai exact: care domnişoară nu visează să fie ea cea mai bună, fără totuşi să fie adulterin comparată cu o alta?

Încă din perioada flirtului, utilitatea practică a misoginului în economia sentimentelor este net superioară romanticului. Se poate observa uşor că o femeie singură sau nu tocmai satisfăcută în amor dă adesea dovadă de o lipsă feroce de respect pentru celelalte posesoare de farduri. Caz în care combinaţia dintre ea şi un misogin este imens facilitată, pentru că are la bază o preocupare comună: aceea de a calomnia reprezentantele sexului frumos. N-are rost să vă mai spun cât de mult contează, în dragoste, existenţa subiectelor comune de discuţie.

Ajungând la partea de sub cearşaf a lucrurilor, misoginul este iarăşi în avantaj. În pat, el va proceda cu tăria sacadată specifică unui caracter puternic şi nu-şi va permite să lase anumite lucruri neterminate. Ar însemna să se recunoască înfrânt în faţa unei femei – ceea ce misoginul autentic nu poate accepta.

Şi, mergând mai departe cu raţionamentul, pentru acelea dintre voi care pun pe primul plan nevoia de a avea încredere într-un bărbat: un misogin veritabil nu-şi înşală soţia. De ce ar face-o, de ce i-ar trebui două necazuri în loc de unul?

***

N-o mai lungesc. Aş fi misogin dacă v-aş suspecta că nu înţeleserăţi deja. Ah, şi vă ziceam mai-nainte de prietenul meu Vali G., misoginul. Are nevastă şi copil. Eu nu. Nefiind misogin, probabil că nici nu merit.