Florentina Mușat

N-aș putea defini succesul, nu mi-aș găsi cuvintele și categoric aș vorbi despre o noțiune de care nu m-am apropiat nici măcar la distanță de o mustață... Eu și succesul n-am fost nicicând atât de apropiați încât să-mi permit să-l trag de brăcinar. [ citeste mai departe ]

Pentru mine adevărații câștigători, la care mă uit deseori cu jind, sunt cei care continuă să meargă drept deși viața i-a lovit cu biciul în cele mai sensibile locuri iar ei refuză să se izoleze. Sunt cei care nu dau niciodată vina pe răutatea oamenilor, trec senini pe lângă cele mai crunte dezamăgiri
și-și fac din fiecare durere o lecție pe care o memorează pentru ca mai apoi s-o recunoască ușor în matricea întâmplărilor și faptelor de viață. [ citeste mai departe ]

În căutările mele pe net privind regresia temporală, am descoperit blogul unui medic neurolog cu multiple specializări, preocupat de metodele prin care putem fora fără efecte secundare prin mințile noastre. Doctorul, conștiincios de altfel, și-a făcut o rubrică, de departe cea mai citită, cu mărturii, confesiuni, diagnostice și întâmplări din viața pacienților pe care i-a tratat, i-a îndrumat sau pur și simplu a asistat neputincios la prăbușirea în neant a unor suflete profund rătăcite fără să fie în stare să ofere soluții viabile sau tratamente eficiente. [ citeste mai departe ]

Confesiunea de față n-are nevoie de psiholog oricât de încruntați ați privi-o. Știu să-mi dozez emoțiile, să-mi ascund slăbiciunile și să depășesc eșecurile. Deci dacă știu toate astea e clar că n-am nevoie de psiholog....și totuși, cine mă poate ajuta să-mi vindec o obsesie aprigă, clocotitoare, pârjolitoare... cum s-o mai descriu ca să înțelegeți... e ceva care face prăpăd în sufletul meu. [ citeste mai departe ]

Am un cult pentru micile mele momente de relaxare. Pentru că, în cazul meu, aceste momente sunt puține și nu vin firesc, așa cum se întâmplă în casele multor cupluri: la vizionarea unui film, la masă, după masă, seara în pat, în diminețile de weekend, în concedii. La mine în casă nu e niciodată liniște deplină să-ți auzi urechile țiuind sau să anticipezi trosnitul mobilei. [ citeste mai departe ]

Mamaia mea mi-a spus odată să nu regret ce-am făcut ci ce n-am făcut în viață. Nu m-am luat după ea. Eu am jucat după reguli și nu m-am abătut de la drum nici pentru a bea o gură de apă rece dintr-un îmbietor izvor de pe margine. Mi-am văzut de drum, mi-am pus ochelarii de cal și-am privit înainte.
Și totuși, de multe ori m-am întrebat, oare la linia de sosire, cine va fi declarat învingător în competiția vieții: Calculatu' sau Boemu'? [ citeste mai departe ]

Nu, n-aș fi vrut să-l cunosc pe Cătălin. Cel puțin nu așa. Dar ce? Parcă în viață ai totul programat în funcție de stări, capricii sau mofturi...Ți se dă, încasezi și apoi te descurci cum poți. Mi-am dat seama că-l cheamă Cătălin după meticulozitatea cu care și-a ordonat folderele. Cătă1, Cătă2, Cătă3... Am răsfoit toate aceste foldere cu voluptatea prizonierului de la Sing Sing care primește cadou numărul din Hustler cu o puzderie de domnișoare fotografiate goale fix în ziua când implineau 18 ani. [ citeste mai departe ]

Am descoperit de curând o prăjitură nouă. Camelia. Primul strat e rupt parcă din amandină, apoi pe el e așezat un pat de cremă din cea mai delicioasă ciocolată, urmează un alt blat, și mai insiropat, apoi ca o lovitură fulgerătoare de nunceag, pac-pac, una peste alta, două mega-straturi de... ceva divin. Oh...Camelia... Îmi ia 20 de secunde ca să înghit această prăjitură. Apoi, învoluntar, zâmbesc așa... cum să vă spun...tâmp și satisfăcut. De fapt cred ca mustăcesc. Nu mai am nimic de spus după ce Camelia este devorată fără milă sau maniere. [ citeste mai departe ]

Nu fac parte din tagma celor care se pricep la relații, nu dau sfaturi prietenilor căsătoriți și nu emit judecăți de valoare pentru cei singuri. E atât de multă vorbărie pe tema asta, mai că ți se ia de un astfel de subiect grețos, cu veșnic aceleași tipare, aceeași matrice, aceleași lamentări. În plus, eu însămi mă lupt cu incertitudini și mă zvârcolesc noaptea, plimbându-mă prin casa intunecată și amorțită, căutând răspunsuri pentru insomnii pe care le car după mine din adolescență. [ citeste mai departe ]

Uite, fac un consistent exercițiu de memorie și-mi răsfoiesc în minte toți profesorii bărbați cu care aș fi putut sta la povești pe messenger. Pe niciunul nu mi-l imaginez primind de la mine emoticoane, trăgându-ne reciproc de șireturi sau tutindu-ne șmecherește... Eram două categorii distincte de specimene, croite în așa fel încât să ne deranjăm reciproc,
să ne facem viața mizerabilă, să ne aruncăm săgeți (ei) sau zâmbete milogare (eu) în funcție de situații și interese. [ citeste mai departe ]