Masura timpului s-a reinventat

Urs,

Cine n-are timp înseamnă că şi-l pierde.

frumos.

1@cosa nostra: cosa, cum faci sa pierzi ceva ce nu ai?

Nu omul care numara cei mai multi ani este cel care a trait cel mai mult, ci acel care a simtit cel mai mult viata. …. Jean Jaques Rousseau

Poate un lucru comun cu Coco…. Pasiunea

Creţule,

Cine n-are bani înseamnă că şi-i cheltuie !

Acum te-ai prins şi tu !?

Timpul are o unitate clara de masura. In rest depinde de fiecare pentru ce are sau nu are timp

cred ca timpul interior este cel care da masura celui exterior. Cu cat traim mai intens si pasional, cu atat trecerea timpului devine mai putin apasatoare.

Ioana,

Trecerea timpului nu e apăsătoare decât în măsura în care nu te mai suporţi !

@cosa nostra: Trecerea timpului poate speria cand iti dai seama cate lucruri ai mai putea sau ai fi putut sa mai faci, dar corpul nu ti-o mai permite.

Uite, ce bine că ai pus acest comentariu !

Ioana, asta te strică pe tine ! Extrapolezi totul, atribuind sentimentele sau simţirile tale sau cum le-o zice, tuturor oamenilor.

Nu poţi face asta.

Oamenii, pe măsura înaintării în vârstă, interpretează altfel lumea şi experienţele. Se împacă cu multe lucruri şi le acceptă ca atare fără să se sperie

Eşti tânără şi e firesc să te gândeşti cu groază că va veni timpul când vei dori să faci cât mai multe şi nu vei mai putea, fizic vorbind.

Dar stai liniştită. Când vor veni timpurile acelea, nu vei mai vrea să faci prea multe.

Altele îţi vor fi dorinţele şi altfel vei interpreta totul. Chiar şi moartea îţi va părea un lucru firesc şi necesar.

Ar fi multe de spus dar, gata, că am foarte multă treabă !

E viaţa grea, dar, parcă nu-i destulă, Şi mult prea scurtă, parcă-i o aventură. În sufletu-mi, tristeţea-i cam stăpână, Iar anii număraţi, nu îi mai ţin în mână.

O, mult pre iute, viaţa ni se duce, Rămâne-n urma noastră doar o cruce. Tânjim mereu după lună şi soare, Fără să ştim călcăm totu-n picioare.

Zadarnic regretăm, TIMPUL trecut, Puteam să-l preţuim, când l-am avut. Ne pare rău, când este prea târziu Că ne-am grăbit, spre ce!? nu pot să ştiu.

Când suntem tineri, vrem, anii ce vin, Cu anii care trec, la noi, nu ne gândim. Simţim, doar când am mai îmbătrânit, Că am uitat, de timpul ce-i grăbit.

Când anii număraţi sunt mult prea mulţi, Am vrea iar tinereţea anilor, trecuţi. Dar ştim, ce-a trecut, trecut rămâne Şi-ntr-o bună zi, nu vom avea un ,,mâine”.

PS. Atentie cum “va pierdeti timpul ” !!!

@cosa nostra: Se numeste exprimarea opiniilor. Cine exprima idei, prezentandu-le ca adevaruri universal valabile e idiot. Asta ca raspuns la prima parte a comentariului tau. Cred ca moartea sperie chiar si mai resemnati oameni. Cei credinciosi sunt speriati de eternitate. Ateii sunt speriati de inexistenta.

foarte frumos, Irina…

Bădiliţă,

Irina ar fi sublimă dacă n-ar lipsi cu desăvârşire !

Ioana,

Trecerea timpului poate speria cand iti dai seama cate lucruri ai mai putea sau ai fi putut sa mai faci, dar corpul nu ti-o mai permite.

Tocmai ai exprimat o idee prezentând-o ca pe un adevăr universal valabil.

@Iolanda Badilita: Multumesc.

Really? Cand am vazut titlul m-am asteptat la mult mai mult. Serios, dupa ce am citit articolul, nu am mai inteles nimic din titlu. Nu am facut filosofie, dar timpul s-a reinventat tot timpul…. de la zilele asteptate sa se coaca strugurii si sa se fac vinul pe plaiurile dacice, pana la ziua Z unde fiecare secunda era egala cu moartea unui soldat pe plaja…. Tema asta este mult prea grea pentru platitudini….

Astept alte ganduri scrise frumos….

@Carmen: Nu am pretins am inventat eu formula desavarsita si nici macar nu am asumat ca trebuie sa ti-o asumi. Era din punctul meu de vedere. Nu trebuie sa ma aprobi:P. Sa ai un weekend frumos