Viorica lu’ Ioniţă dă la Clejani

inceput de proza oficiala. Esti oficiala. Orice ii oficial imi pare suspect. Adica: 99% din tot ce misca.

Corecta descrierea Vioricai… si pe mine m-a fascinat din primul moment… desi n-as fi crezut niciodata ca as putea asculta muzica pe care o canta!

Daca puneai si un link, ceva , sa ne dumirim , era fain. Asa , nu putem decat sa ne-o imaginam , iar imaginatia nu are limite … trilulilu.ro/do../

Nu sunt cam “umbrosi” baietii aia din Clejani ? Sau ii pune in umbra “blonda” Viorica ? Zic si eu , cu privirea un pic obosita dupa 10 ore de munca ….Deschidem un “?portal” cu meseriasii din Clejani ? youtube.com/wat../

daca aceasta cucoana ana e fan viorica si ii baga 5 lei la sutien asta insiamna ca ar trebui s-o creasca si pe fie-sa in spiritul manelist !? oficiul pt protectia copilului ar cam tre sa intervina in astfel de cazuri de muieri si maneliste si semi-lesbiene

In ‘88 unchiu’ avea antena de satelit si prindea MTV ???!!! Da ce era , ambasador pe undeva ? Las’ ca pe atunci “trupele” astea care sunt acum pe “TARAF” sau alte canale (!) nu existau …Baga ceva despre timp …In ‘92,TVR- ca alta nu era – transmitea ceva prin satelit cu tot felul de cluburi obscure din Anglia , cu muzica live ,in general rock alternativ , iar MTV transmitea heavy metal la greu ,oldies but goldies . ..In fine, poate sunt eu obosit de munca , ca de obicei …Scuze anticipate .

“Bordeiasul” este un cantec dobrogean ( manea veritabila), care nu are nici o legatura cu cocalarii , decat – poate – ciordeala si adaptarea pe stil tiganesc . Punct . Sunt uimit in ce te priveste . Motivul este personal .

@ Ana – mde, asta nu s-a prea ridicat de la sol. Doar a zburatacit la rastimpuri. Banuiesc ca stii. Da’ nu-i bai. Nu ne ies toate, tot timpul, chiar cum am vrea.

@Gramofon cu Microfon: #4

Cel mai probabil, actiunea se petrecea imediat dupa 90 pentru ca Baniciu a scos prima secunda in 89 iar a doua in 91.

“Ăsta e motivul pentru care, dacă aş fi bărbat, pe Viorica lu’ Ioniţă dă la Clejani aş vrea-o lângă mine.”

Si-asta e tot motivul pt care NU POTI FI barbat.

In rest, destul de misto textul. Mai bun, in orice caz, decat aiurelile “literare” de altadata. In asta mai ai viata. Ca Viorica aia, cum spuneai.

Alin Fumurescu,

Pe undeva, ai tu dreptate. M-am apucat să scriu despre ea fiindcă am auzit-o spunând că citeşte poveşti cu Ileana Cosânzeana, iar asta m-a făcut praf. Nu m-aş fi aşteptat. Şi uite că tocmai asta am uitat să scriu. Altfel, n-am vrut să-i fac un portret duios, ci doar să spun că mă emoţionează viaţa din ea şi felul în care nu vrea sau nu ştie să devină o făcătură, ci să rămână o femeie. Altfel, exact aşa am vrut textul ăsta, fără melisme. Aşa am simţit eu că i se potriveşte ei. Dar îmi pare rău că am uitat să spun de poveşti. Când mi-am amintit, am vrut să actualizez, însă nu mi s-a părut corect. Am uitat, asta este.

Gramofon cu microfon,

Ce te-o fi uimit? Am spus cumva că Viorica face simfonii? Nici pe departe. Am precizat clar că nu vorbesc despre muzica lor, a Clejanilor, aici. Numai despre femeia asta care nu se ruşinează să fie vie, cu toate exagerările pe care, de altfel, le ştim şi pe care nu le dăm deoparte. Dincolo de ele, ea mă emoţionează prin naturaleţe.

Till Eulenspiegel,

Tu ai dreptate. Trebuie să fi fost ‘89, nu ‘88. Oricum, înainte de Revoluţie.

Mihnea,

Ia mai citeşte tu o dată, înainte să comentezi numai după titlul unui text. Copilul de care-ţi pasă atât de mult nici nu ştie cine este Viorica. Cât despre manelism şi semi-lesbianism (ce-o mai fi şi aia), pe-astea chiar n-ai avut de unde să le extragi drept concluzii din textul meu. Poate nu eşti tu singurul care a citit în cheia asta, însă eu mă încăpăţânez să cred că l-am scris fără echivocuri. Însă nu-i bai. Şi eu mă mai grăbesc uneori. Şi poate mă şi aplec după piatră. Ba chiar pun mâna pe ea. Acolo mă gândesc însă de două ori.

“Trecută de prima tinereţe, vopsită blond-boboc de raţă în vârstă de trei zile, grasă, vulgară, agramată, un fel de personificare a kitsch-ului. O antifemeie, un antimodel.”

Dacă te opreai aici, filozof rămâneai!

Pe de altă parte, nu poate să nu-mi zgârâie creierul lipsa ta de combativitate în raport cu hemoroidul de Fumurescu.

Inţelege că oricât de prost ar fi articolul (si este) hemoroizii nu au dreptul să se pronunte. Nu trebuie să li-l acorzi tu. Ignoră-i. Asta îi umple de fecale – ceea ce nu cred că le-ar displace, hemoroizi fiind!

Şi mie-mi place Viorica. Din acelaşi motiv. E din carne, nu e din plastic. Da, mai calcă şi alături, dar şi-o asumă râzând.

Pe cât îmi place ea, pe atât îmi displace fie-sa, Margherita sau cum o cheamă.

Cosa Nostra,

Ce spui tu acolo? Păi, fix asta zice şi Alin Fumurescu. Nu-i place textul. Tu de ce-o poţi spune, iar el nu? El se aştepta la altceva de la mine, ca şi tine, de altfel. Metafore, stări, nebunie. De data asta, am vrut să fie altfel. Şi nu doar de data asta, ci de ceva vreme încoace. Tu le consideri proaste din acest motiv, de parcă eu le-aş prezenta drept minunăţii. El îmi spune că nu mi-a ieşit. Aşa l-am vrut, aşa l-am scris. Fără vreo pretenţie artistică. Dacă pentru tine asta înseamnă prost, foarte bine. Eu văd altfel lucrurile.

Nora,

Da, fata nu şi-a găsit drumul. Poate s-o uita mai bine la mumă-sa, dar cu toţi ochii deschişi. Deşi acel vino-ncoa nu se învaţă. Îl ai sau nu-l ai.

Hm, da. Şi-l şi caută unde nu trebuie.

În fine. Mi-aduseşi aminte de cealaltă “plăcere vinovată”. Dar, dacă nu mă înşel, e şi a ta, nu?

youtube.com/wat../

O vrea şi ea o bucată din renumele părinţilor. Poate creşte şi-şi caută propriul drum. Indiferent care o fi ăla, să fie al ei. Dar cred că va mai dura până să ia în calcul aşa ceva.

Da, e şi a mea plăcerea asta vinovată.

@Ana Barton: Te doare capul de ras , nu altceva ! Ana , de asta data , a vrut sa scrie altfel , a incercat un alt stil de a scrie , renuntand la clasicele si laudatele metafore , stari sufletesti , exprimate in stilul ei cunoscut si a cules putina ” furtuna ” din partea unor comentatori de pe aici , care se bat in incercarea lor , de-a lua-o unul , inaintea celuilalt , bineinteles , in ofense ! E foarte posibil ca Ana sa fi scris intentionat un astfel de articol , pentru a culege reactii , iar acestea n-au intarziat sa apara , in schimb , un alt comentator , plecat o luna dintre noi , adica in co , numitul Florin , este dat pe spate de textul Anei , pe care-l lauda si pe care-l considera la com. 10 : ” mai bun , in orice caz , decat aiurelile “literare” de altadata ” ! Ce sa mai zici in cazul acesta ? Delicatetea si sensibilitatea Anei , atacata din toate partile , isi spun cuvantul , iar in diplomatia-i caracteristica , se apara elegant ! Ei , Ano , nu prea poti sa-i impaci pe toti , nu-i asa , nu le poti da de mancare tuturor ? Auzi , ce-ar fi sa-i lasi pe toti fara mancare , lipsiti de hrana spirituala , crezi ca s-ar sfasia , pana la epuizare ? O fi mai bine asa ? Incearca si acest experiment , vezi ce o sa iasa !

Danny,

Cine sunt eu ca să cred despre mine că pot oferi hrană spirituală cuiva? Şi ce mai e şi aia hrană spirituală? Cum zici tu? Să nu mai scriu deloc? Ori n-am înţeles bine?

Danny, serios, nu-mi dau atâta importanţă.

Ana , tu esti Ana , o persoana draga , multora de aici ! Ce inseamna hrana spirituala ? Nu vreau sa-ti spun ce inseamna , dar inseamna ceva , tu stii prea bine ! Ana , vreau sa scrii , dar nu mai vreau sa te vad atacata , chiar n-ai facut nimic rau pentru acest lucru , ci , doar te exprimi ! Nimeni n-a zis ca-ti dai importanta , nici macar tu !

Mulţumesc, Danny. M-ai lămurit acum.

Ma bucur , Ana , ca m-am facut inteles ! Stiu ca un anume comportament de aici , de , asa -zis , protector , dauneaza mult , altora de pe Pandora , pune pe jar , provoaca canini cainesti amenintatori , rupe supape ale firii animalice din om , dar , asa e facuta viata , cu inceputuri , consolidari si sfarsituri , cu interpretari , atacuri si tot asa , cu nestapanitele cicluri ale existentei vietii ! Ti-as face cu ochiul , dar , meteahna mea , am uitat unde sa gasesc emoticonul !

Mai, uite care-i treaba, am stat si m-am gandit.

Viorica asta a ta, una peste alta, ii tare kitschoasa. N-are nimic autentic. E ca o floare din plastic pe langa una adevarata. Nici muzica pe care o canta nu-i foarte autentica. Nici nu se compara, de ex, cu Latareata lui Cosa.

Ce mai, e un cosmar, n-as vrea s-o am mai aproape de 100 km de mine.

De fapt, mai sus, am mintit oleaca. N-am stat sa ma gandesc deloc, am zis-o pe nerasuflate.

Cine a comparat-o cu Maria Lătăreţu? Şi de ce s-o comparăm? Cât despre kitsch, îl spun clar în text, fix cu acest termen.

Eu nu vorbesc decât despre viaţa din ea, despre veselia ei, despre naturaleţe. Am zis de exagerările de toate felurile. Le ştim. Mie îmi transmite ea ceva, dincolo de toate astea. Pur şi simplu nu mă împiedic în ele.

Ana: cine pricepe pricepe de prima oară. Cine nu – nicio pagubă. Lasă-le morcovii la locul lor, firesc. S-ar simţi săraci fără ei.

Asculta mai bine originalul, lasa copia! vezi Taraful haiducilor din Clejani!!!!!

Ana,

Nu cred c-as fi reusit s-o vad pe Viorica da la Clejani in felul asta, fara ajutorul tau.

Multumesc.

Si inca ceva: mie imi plac si textele astea… lipsite de metafore. Cateva dintre ele m-au emotionat rau.

@cucu: Păi, n-am spus că-l ştiu, că l-am luat de la MŢR prin anii’90? Ba chiar şi un CD am cu haiducii. Eu vorbesc despre cu totul altceva.

Oare ce n-o fi clar?

Dana,

Eu ştiu când mă apuc să scriu cam în ce registru emoţional mă aflu ori în afara cărui registru sau chiar a oricăruia. Textele nu ies printr-o gaură de cheie, ajustându-se de ea. E evident că aşa le vreau. Simple şi fruste. Mă judecă lumea de parcă aş fi la vreun examen. Şi nu sunt.

Cu Viorica a fost altă treabă. Dacă n-aş fi ascultat-o atunci, în 2004, când credeam că nu-mi rămâne nimic în cap din ce învăţasem şi mă încăpăţânam totuşi să continuu, nu m-aş fi aruncat apoi pe bibliografia aia cu o poftă nebună şi nici n-aş fi observat că nu învăţasem degeaba: ştiam mult, dar nu voiam să accept că ştiu. Iar asta s-a întâmplat fiindcă m-am destins după ce-am văzut-o pe ea. Mi s-a părut că este în preajma DJ-ilor la fel de stingheră ca mine cu legile-n braţe. Am rezonat şi gata. Ce mare lucru?

Apoi, am văzut-o vorbind. Peste mulţi ani, că ştii că eu rar pe la televizor. Şi m-a distrat copios. Plus că faza cu Ileana Cosânzeana şi Disneylandul m-au dat pe spate. E un fel de copil mare şi răsfăţat. Câte femei mai pot fi aşa? Ăsta era detaliul, niciun altul.

Interesant ar fi dacă ar putea cineva s-o demonteze pe Viorica fără clişee.

Ia ascultaţi ce descoperii azi. Şi dacă e kitsch, je m’en fiche. Ăia cu morcovii să stea în răzoarele lor.

youtube.com/wat../

Foarte mişto! Te sapă încet-încet, cu mişcări lente, repetate, şi-apoi te răscoleşte.

Edle: să ştii că e mare lucru să arunci un suflu nou, o lumină nouă asupra unei persoane pe care gura lumii a băgat-o într-o cutiuţă şi căreia i s-au lipit, mai cu “scuipat”, mai justificat, nişte etichete straşnice. Ana are talentul ăsta.

Restul comentariilor sunt din categoria celor care-i reproşează lui Cărtărescu, de exemplu, că a scris “De ce iubim femeile” în loc să dea o nouă “Nostalgia”. Fără să priceapă că sunt voci diferite, cu receptori diferiţi şi că nu-i poţi spune omului unde să cânte. Şi că, în general, e cam prosteşte să compari merele cu brânza.

Da, Nora, sigur că despre etichete era vorba. Că tare avem lipici pe limbă şi în capete şi ziua şi noaptea şi suntem oricând bravi soldaţi la datorie: le lipim cât ai zice peşte.

În afară de tine, Dana şi Meletia, nimeni n-a simţit că eu n-o promovez pe Viorica. Doar mă duc un pic mai aproape de ea. Şi nu cu lipiciul în dinţi şi bidineaua-n mână. S-o văz mai bine; ca lupu’ din poveste.

Reading and comprehension, dear, reading and comprehension.

Mai ales “comprehension”!

Da , Nora , e mare lucru sa stii , sa poti reabilita o persoana , deja condamnata , de unicul for suprem : Gura Lumii ! Acest lucru ar reprezenta o schimbare de mentalitate , lucrul cel mai greu de infaptuit , mai greu chiar , decat de a scapa de coruptia din Romania ! Iar , daca Ana are acest talent , eu ,unul , n-am ce sa mai zic !

Doamne, mi-aduci aminte de Cărtărescu. El avea la Universitate un curs cu numele ăsta. Prin ‘97-’98. Am făcut un interviu cu el şi pe vremea aia nu era aşa familiarizat cu chestiile astea. Nu avea mobil, trebuia să-l suni acasă. Mă rog, ne-am întâlnit în Edgar Quinet, pe scări, că aşa am stabilit că e mai sigur.

Vorbim noi, se destinde el, iese mişto de tot. Mă roagă să i-l arăt înainte de publicare. Eu îl rog să-mi pregătească nişte poze, ca să nu am doar materialul de la interviu, că e monoton. A, am uitat. Fotoreportera era o tipă punk în cap şi animal print mulat pe trup. Cărtărescu a fost şocat, dar a reuşit fata care l-a îngrozit cu apariţia ei să scoată ceva cadre, ce e drept, cu el cam crispat.

Aşa. Ne mai întâlnim o dată. Cărtărescu, nemulţumit de sine şi de formulările pe care le alesese. Am lucrat amândoi într-o sală de curs, îndreptând ce voia el. Şi numai în ce priveşte propriul stil avea nemulţumiri. Se uita la text ca la ceva spus de altul. Eu, trăsnită. El, împăcându-mă: Nu te supăra pe mine, ştiu că sunt cusurgiu şi nemulţumit, dar chiar nu-mi place cum m-am exprimat. N-aveam stare. Repar acum. Eu, înţelegătoare. El, fermecător.

Termină şi-i zic: Mircea, pozele. C-aşa am vorbit. El scoate o singură poză, cu el la un revelion într-o sufragerie, îmbrăcat într-un tricou verde, cu mâneci lungi, cu un dragon imprimat pe piept, şi cu un pahar de vin în mână. Eu, şocată. Mircea, stânjenit. Ne despărţim zâmbind, prieteni de circumstanţă, ce-or mai fi şi ăia.

Plec, rescriu, public. Mişto. Nu mi-a zis nimic de faptul că ar vrea revista. M-am gândit că astea sunt nimicuri pentru olimpianul Cărtărescu. Mă întâlnesc cu el peste destul de multă vreme, la un târg de carte. Şi cine vine la mine şi-mi spune: Ana, de ce nu mi-ai trimis şi mie revista? Eu, trăsnită iar. Trecuseră cel puţin cinci ani, dacă nu chiar şapte. Kanieţ film.

@Ana: Unde il pot intalni pe Mircea Cartarescu ? Cumva pe VoxPublika ?

De unde să ştiu eu, Danny? L-am văzut de trei ori, iar asta cu mulţi ani în urmă.

@Ana: Dar , oricum , tu ai fost vazuta de el , pe Pandora , nu-i asa ? N-ai de unde sa stii , numai el stie !

@Ana Barton: #28

De naturalete vorbeam si eu, in sensul ca e magnifica dar lipseste cu desavarsire. La ea totul e fortat, chinuit, e o bataie continua cu pumnii in piept, gen “uitati-va, manca-v-as, cine sunt eu si ce pot muschii mei” specific neamului prost. E un soi de Monica Anghel in varianta funk. Nu canta deloc simtitor. Totul e fatada, bani si trai bun. Adica muzica e un soi de oportunitate de a face bani gramada.

Singurele apucaturi naturale sunt tupeul excesiv si restul pacatelor.

De aia ti-am dat-o de ex pe Maria Lataretu. La Maria, muzica vine din interiorul ei, ca un motiv de a trai. Parafrazand, ar suna cam asa, traiesti ca sa canti, nu canti ca sa traiesti.

Dar, desigur, e doar parerea mea.

Fii serios, Danny!

Tu crezi că asta face Mircea Cărtărescu? Caută ce mai fac eu în viaţă sau ce mai scriu? Mă omori tu pe mine, dar mă şi faci să mă prăpădesc de râs.

Danny: ştiu eu unde să-l găseşti?

Ia încearcă pe site-ul Evz. Pe acolo scrie editoriale.

Să ştii că pe lumea mai există şi alte site-uri, nu numai cele ale Realităţii.

Dacă nu-ţi iese nici aşa, cine ştie, poate omul face cumpărături la Kaufland.

Ana: şi ai ilustrat interviul cu poza aia, cu dragonul şi revelionul?

Nora,

Nuuuuuuuuuuuuu, dar o am şi acum. Când dau de ea, râd cu lacrimi fiindcă-i văd expresia de-atunci. Chiar era stânjenit de poză, dar căutase serios şi mai mult nu găsise. Şi ca să-şi ţină cuvântul şi să nu vină cu mâna goală…

Till,

Sigur. E părerea ta. Sub nicio formă nu ţin s-o export pe a mea. Doar am exprimat-o. Şi m-am referit la ce transmite ea ca femeie. Tu-mi spui cu totul altceva. Nu ne referim la aceleaşi lucruri.

@Ana: Hm , e bine ca fac macar atat , fac oamenii sa rada , e ceva , nu-i asa ? Intrebam si eu , nu-ti mai zgandar modestia ! Auzi , sa vezi reactii din partea unor masculi de pe aici si sa vezi balacareala !

@Nora: Bine , draga , ma duc la Kaufland , vii si tu ?

Danny,

M-ai făcut să râd în cel mai bun sens. De ce te-ai supărat? Crezi că e la îndemâna oricui să stârnească râsul? Chiar nu e, Danny.

Am râs fiindcă mi s-a părut că tu spui că eu aş fi importantă în vreun fel pentru Cărtărescu. Şi nu sunt deloc. Poate azi nici nu-şi mai aminteşte de mine. Iarăşi au trecut mulţi ani, parcă tot şapte, şi de la întâlnirea de la târgul de carte.

Ana, eu inteleg perfect ce ai vrut tu sa spui, dar in cazul asta sa stii ca personalitatea femeii este aproape imposibil sa o observi, ptr ca e strivita de personalitatea artistului.

Si in orice ipostaza o s-o vezi, tu, de fapt vezi o femeie care joaca un rol. Tu vezi de fapt rolul. Ca sa vezi femeia, trebuie sa stai in culise.

Nu, Danny. Nimereşti tu şi singur drumul. Eşti băiet mare, ai şi paloş…

Nu m-am suparat , sunt intreg si voios !

@Nora: M-ai zapacit cu palosul , tu crezi ca-i bun , chiar la orice , ce naiba ? La Kaufland aveam nevoie de tine , imi aratai si mie , cum sa merg printre rafturi , cu carutul sau pe jos ?

Till,

Aşa am şi încheiat textul, cu personajul care este Viorica şi ştie că este. Eu o simt vie şi veselă pe ea ca om şi are un farmec pe care şcolile, smacurile şi fiţele nu-l aduc femeilor care l-ar plăti cu greutatea lor în aur. Pe ăla îl are Viorica. Nu i-l poate lua nimeni. N-am văzut-o pe femeia asta în carne şi oase şi nici nu cred că am unde s-o văd, dar ea îmi transmite chiar şi fără s-o pipăi şi să urlu: esteeee!

Danny: nu cred. Tu crezi. Nu te lauzi tu pe aici cu el şi faptele de vitejie de parcă ar fi vreo baghetuţă magică?

Cu căruţul? Păi, de ce? Ţi-e rău?

Ana: eu am văzut-o în carne şi oase la nunta unor prieteni. Şi chiar esteeee!

Apăi, Nora, i-auzi: Uan, ciu, fri, hei, hei, hei, hei, haidaaaaaaaa!

Citez din memorie, nu te aştepta la acurateţe.

@Ana: Eu nu te voi uita !

Mi-amintii că-i întrebaseră odată cum fusese să cânte în clubul lui Johnny Depp. Şi povestea ea, foarte natural, că el e băiat de treabă, dar nevastă-sa aia, Vanessa Paradis, e cam a dracu’. Vorbea ca şi cum cei doi ar fi fost vecinii lor de peste drum, din sat.

@Nora: Da , momentan , imi este rau ,am temperatura , 38 !

Danny: atunci doftoriceşte-te şi lasă căutarea lui Cărtărescu pentru altcândva.

Sănătate!

@Nora: Merci !

Danny, dacă tu n-o să mă uiţi niciodată, atunci înseamnă că n-am venit degeaba pe lumea asta şi nici n-am trăit în van. Mulţumesc, Danny.

Da’ febră de ce ai?

Tu nu esti o persoana de uitat , cum nici alte persoane de aici nu sunt ! Eu vreau sa initiez ceva cu voi , ceva spre binele nostru comun , adica al tarii , in care traim ! Sper sa-mi reuseasca mai tarziu ! Acum nu va spun despre ce este vorba , dar am pretentia , sa ramanem prieteni ! Febra , cred ca ma facut-o de la masina , merg cu geamul deschis mereu , vara , am si trapa si cred ca este singura explicatie ! Dar , vezi , ca nu prea sunt in apele mele si stau lipit mereu de monitor ! Ar fi trebuit sa scriu articolul meu , dar n-am avut chef si ma urasc pentru acest lucru , adica , trag de mine mereu , sa merg inainte ………………

erata : am facut-o….

@Ana…desigur ai vrut să scoți în relief spontaneitatea Vioricăi și preferințele ei intelectuale cu„Ileana Cosânzeana…femeie naturală,simplă,banal…

Cînd ai cunoscut-o tu….garantez că s-a orietat…a avut fler…destănuindu-se când te-a văzut…așa fac mai toți țiganii,îți citește intenția,ei se dau/se mulează după calapotul clienților…știinndu-ți chiar și gusturile muzicale,tu erai ptr. ea ca un cadru propice de reclamă gratuită

Nice try…eu una preferam pe Adriana Antoni,Cornelia Catanga,Nicoleta Căldăraru, știi cum ai făcut tu ? Exact cum eu Seva, aș comenta despre Arta Florescu,Eugenia Moldovan,Ludovic Spiss…știi„muzică bună” cum spunea celebrul Iosif Sava

Gata,vin în România și am să îl întâlnesc pe Adrian Copilul Minune…să-i fac o poezie….ori Sorin Puștiul… mai bine Babe Strălucitorul

Seva,

Eu n-am prea înţeles ce-mi transmiţi. Zi-mi şi tu ca la un om simplu, să pricep şi eu.

N-am cunoscut-o pe Viorica. N-am vorbit niciodată cu ea. Am văzut-o numai la televizor.

Ţi se pare că-i fac reclamă sau cum?

N-are ea nevoie de nicio reclamă, cu atât mai puţin de mine.

@Ana…

Citind de cinci ori primul paragraf al tău„am văzut-o pe femeia asta ptr. prima dată în primîvara lui 2004,parcă prin mai”…nu specifici niciunde ca ai văzut-o la Tv. ori personal

apoi continui tot la primul paragraf„mi-am zis să mă uit un pic la televizor că poate îmi ies din stare…am dat direct pe MTV”

vine paragraful doi:„cu MTV și ediții românești” iubirea ta ptr. Mircea Baniciu…(cât și a mea)

Bingo! Numai la paragraful trei scrii:„revin la momentul 2004…deschid televizorul când erau prezentați Viorica” aici, este continuarea… Ana, am omis să fac conecția între paragraful 1 și paragraful 3…

Iar dacă tu ai preferat-o pe Viorica…este dreptul tău care eu îl respect,no offence !

Cum să mă supăr eu pe tine, Seva? Crezi c-am înnebunit?

Să nu omiţi faptul că eu vorbesc despre feminitatea ei simplă şi emoţionantă, iar nu despre cum se-mbracă, despre cum vorbeşte ori altele. Nici măcar despre cum cântă, deşi cântecul ăla pe care l-am auzit în 2004 îmi place şi acum.

Şi apropo de cântat, mai rar să cânte cineva cu flacăra pe care o are ea, dar şi cu uşurinţă; cu aceeaşi naturaleţe.

Mnda interesant mixaj cat despre neaveniti care habar n-au de valori (oricare ar fi ele si de orice fel de gen)i-as sfatui sa se abtina de la comentarii de c…..

aveti grija cu tigani ca s ar putea sa va para rau ca francezilor!au vrut legi pt ei sa ii ajute si acum nu stiu cum sa scape de ei!orice tigan tot tigan ramane!din partea mea sa dispara toti ca nu ma supar!dimpotriva!

Danutzule #21

Fusai in vacanta, mah. Uite aici, nah: google.com/sear../

Si deh, vazushi bine, daca-i spuneam si io Anei ca textul asta al ei e de rahat, poate ma “baga in seama” si pe mine. Retin pt viitor.

Viaţă are ea, Florin. Viorica.

Am văzut ce-ai spus tu, dar nu mi s-a părut că acel comentariu cere răspuns. Drept e că nici acum nu ştiu ce să-ţi spun fiindcă mie mi se pare că viaţă am în aiurelile alea care nu sunt literare, ci nişte halea, nişte stări, nişte aşternături.

Nora,

Ieri am spus o prostie şi habar nu am cum de s-a asociat în mintea mea reading and comprehension cu creative writing, fiindcă ăla e numele cursului pe care-l ţinea Cărtărescu pe atunci la Litere.

Azi-noapte, pe la 12.00, deschid ochii şi-mi dau seama. De ce atunci, de ce din somn, habar nu am. Dar vrusei să-ţi spui c-am făcut o confuzie.

Sinceră să fiu, mi-a scăpat remarca referitoare la cursul lui Cărtărescu. M-am gândit că ai adus vorba de el pentru că-l pomenisem eu în contextul comparaţiilor şi aşteptărilor aberante.

Nu, mi-am adus aminte de el pentru că mi-a sunat asemănător cu numele cursului său, ba nu asemănător, ci în mintea mea a fost identic. Cum de s-au suprapus, nu ştiu. Necunoscute sunt cărările propriei minţi.

Asa patesc si eu, Ana. E incredibil cum lucreaza subconstientul asta. De cateva ori mi s-a intamplat. Fac o confuzie, nici nu-mi trece prin cap ca m-am inselat, iar in timpul noptii ma trezesc deodata cu “raspunsul”.

Nora, am observat de multa vreme ca Ana are darul asta.

A descoperit pe cineva aici pe Pandora’s, o persoana pe care eu o privesc acum cu alti ochi, datorita ei.

Dana,

Să ne căutăm, dară, ori să ne acceptăm bătrâneţile!

Dana,

Sper că o priveşti cu ochi mai drăgăstoşi, nu invers.

Ana, de tine nu stiu, da’ eu cu siguranta tre’ sa ma cam caut.

Cu cei mai dragastosi ochi o privesc si numai “din cauza” ta. Inainte nici nu-i citeam comentariile.

Mă bucur, Dana, chiar mă bucur pentru asta şi-ţi mulţumesc.

Jos etichetele!

Viorica, Ioniţă şi cei din taraful lor sunt artişti adevăraţi.

Ia uite! Azi mă gândeam la tine. Chiar mai rău, vorbeam despre tine.

Artişti ori ba, sunt foarte apreciaţi în Europa şi SUA, deşi nu despre muzica lor vorbeam eu aici.

Poate cineva să găsească„Pelin beau,pelin mănânc…”a lui Viorica de la Clejani a fost lansat în 2004…

Ce-ti place si tie, Sevo, mortaciunea aia de piesa?

Uite-aici, una mai vie:

youtube.com/wat../

Till,

Urâtă, urâtă, prea urâtă.

Seva: uite o variantă, dar nu e a Vioricăi.

youtube.com/wat../

De ce te-ntorci acuma? De ce urata? E misto, misto, misto! Asta e “viata” ei!

Aloh,Hawai.Jargone…Shhh Gondole Hawai.Aloha Alo Hawai

Fata mea cu par balai

Vrea la plaja in Hawai

Vrea sa fie cea dintai

Fata Honolulului

Dau bijuuri si toate cele(Alo,Hawai)

Ca sa-mi cante Ukulele(Alo Hawai)

Fata mea tu minte n-ai

Iti fac eu un colt de rai

Iti pui apa in batatura

Si ne scaldam ca la garla

Refren

Amore tu esti tot amor

Aloh sa ma plimb pe gondole

Amore sa vorbim in jargone

Alo Hawai Aloh

Fuste inflorate n-ai

Vrei ghirlande de Hawai

Si te chinuie de zor

Boala hucurlelelor(de fapt, ukuleleor)

Dau regatu dau si caii(Alo Hawai)

Pentru un weekend la Hawai(Alo Hawai)

Sa fac pluta si inotu(Alo Hawai)

Zi mai bine cum zic eu

Ca sa nu zici havai leu

Unde mă-ntorc? Omule, vorbeşti cu mine. Piesa aia e oribilă. Şi mai sunt şi altele la fel sau şi mai urâte. Ce naiba?

După ce am vorbit atâta despre ce am vrut eu să zic în capu’ paginii, tu îmi pui cântecul ăsta odios şi-mi spui că mă-ntorc?

Nu vreau în ruptul capului să cred că tu nu înţelegi ce-am spus eu, dar mă obligi să cred că te legi de lucruri adiacente, pe care eu nu le-am spus, ca să demonstrezi… ce?

Ba chiar mai sus am avut un schimb de replici cu Nora exact despre combinaţia cu fata lor. Sunt acolo, ştii prea bine. Mai bine spune-mi de ce te faci că nu înţelegi? Că mi-e clar că doar te prefaci. Vrei să-mi spui ceva să-mi cadă greu? Spune-o direct, nu te mai agăţa de ceva ce n-am zis.

Ce e cu hărţuirea asta? Înţeleg că orice-aş scrie e prost, urât, îngrozitor, dar nu te satisface să spui asta o dată? Pe mine, da.

Cu recunoştinţă,

Ana , te rog , fii linistita ! Noi doi , stim cum e facuta lumea ! Fii pe pace !

Musiu Till strânge într-un săculeţ special nişte venin. Cred că e o boală, nu ştiu sigur cum îi zice. Când se umple săculeţul, musiu Till cască ochii în jur să vază cui să-l arunce în cap. Dacă vede ceva cât de cât în neregulă, e ok. Are destinatar legitim. În lipsa acestuia, mai strânge o perioadă din dinţi. Veninul se tot acumulează, se tot strânge, ameninţă să rupă barajul, coloana vertebrală nu mai rezistă, se îndoaie, se îndoaie, dacă se frânge? Până la urmă, n-are încotro şi-l aruncă peste cine se nimereşte. Eject. Fleosc. Acum s-a nimerit să fii tu, Ana.

Asta ar fi varianta 1.

Varianta 2: musiu Till este incredibil de prost.

Cum ambele cazuri au o componentă de patologie, zic să ne arătăm mizericordioase.

Iti raspund c-un banc, ca vad ca se poarta.

Ion si Gheorghe, ardeleni, cu treaba prin Buc. cazati la un hotel cu 10 etaje la care nu merge liftul. Seara, obositi, urca spre camera. Pe la etajul 3 , Ion: “Ma Ghio’ io am sa-ti zic ceva” Ghio: “Lasa ba, ca zici cand ajungem sus.” Pe la etajul 6, la fel, “Ba, Ghio, io am sa-ti zic ceva…” “Lasa ba, ca mai avem o ţîră, zici tu sus…” Ajung sus, Ghio: “No zî-i ma acuma” Ion: “Bai Ghio, io am uitat cheile jos” . Ghio se uita obosit la Ion si, lejer, ii arde una dupa ceafa, dupa care o iau amandoi la vale. Pe la et 7. Ion: “Bai Ghio, io am sa-ti zic ceva” Ghio:”Lasa ba , ca-mi zici cand ajungem jos”, pe la et 5 , la fel, Ion: “Ba Ghio, io trebe sa-ti zic ceva!” “Lasa-ma ba, dracu’ ca-mi zici jos” in fine ajung la receptie, Ghio: “No zi-i acuma!” la care Ion: “Bai Ghio, tu chiar nu mai stii de gluma?”

@Nora: Nu chiar peste cine se nimereste , de regula , cei aflati in aceasta situatie , isi aleg din timp ” victimele ” si sub imboldul veninului , care , in acest caz , se numeste , invidie , ataca intr-un moment , pe care-l considera oportun ! Deci , prima varianta o consider valabila ! Nu cred ca Till este atat de prost ! Sa stiti ca eu il consider pe Till un baiat de treaba , cat l-am vazut pe aici , dar , stiti si voi , ” scapari ” exista la greu ! Till , revino-ti !!! Si-si va reveni !

Şi tu ai pretenţia de la mine să pricep bancuri?

Sincer, mă aşteptam să nu-mi mai răspunzi. Deloc. Vreodată.

Când o să se poarte şi asta şi cine-şi asumă rolul de trend-setter?

Danny,

Invidia e imposibilă aici. Nu are obiect. Cât despre hocus-pocus, n-am crezut nici când eram copil. Dar îţi mulţumesc pentru optimism.

Danny, nu merge asa, trebuie sa spui formula magica si eu sa ma dau de trei ori peste cap.

Danny: dacă e cum zici tu, e şi mai grav. E cu premeditare, cum ar veni.

Ana: ce să zic, erai optimistă. Unii, nici dacă le arăţi uşa, tot nu se prind. Trebuie să-i apuci de umeri, să le dai un şut zdravăn în fund şi să-i azvârli afară. Cum nu ne putem baza pe memoria sau pe bunul lor simţ, le trimiţi după aia şi un fel de ordin de restricţie. Şi, bineînţeles, repeţi operaţiunea periodic. E cam ca atunci când ai gândaci.

@Till Eulenspiegel: Esti simpatic ! Pai , eu am spus formula magica : ” Till , iti poruncesc sa-ti revii ” !!! Acum urmeaza sa te dai tu de 3 ori peste cap ! Asteptam cu totii !

De ce te superi, Ano? Tocmai cand dadusem si eu search pe gugal sa gasesc farmecele ascunse ale Vioricai? Tocmai acum imi retezi elanul? Daca tot mi-ai adus-o in atentie, acum lasa-ma sa ma conving daca merita s-o am alaturi, sau nu!

Nora,

Eu credeam că e clară dorinţa mea de a nu mai fi vizitată de Till. Deloc. De tot.

Până la urmă ce-o fi greu să intre pe pagină când vede că am scris ceva, orice, să nu citească niciun cuvânt şi să dea un unlike bărbătesc?

A, mai e o variantă: să meargă pe alte pagini şi să arunce (şi) de acolo cu splendori în ierburi.

Nu mă supăr, Tillule. Doar că nu înţeleg ce-avem de împărţit. Nu ne plac şi nu ne displac aceiaşi oameni, aceleaşi lucruri, gânduri etc. N-avem nimic în comun. De ce să ne abordăm?

Eu zic să acceptăm amândoi acest fiasco. Aşa ar fi matur.

Nora, te comporti ca un bataus dintr-o gasca de cartier.

Tu si inca cativa ati reusit sa transformati blogul asta intr-un teatru de razboi, cu pumni, palme, injuraturi , scuipaturi in toata regula.

Nimic nu mai este natural, nimic nu mai e vesel. Totul este incrancenare si lupta.

Eu nu sunt asa. Nu iau nimic in nume personal si incerc sa nu bag in seama schimonoselile. Si atacurile astea in haita nu denota altceva decat primitivism.

In alta ordine de idei este f. nepoliticos sa te bagi ca musca in lapte cand doi oameni discuta . Crezi ca Ana are nevoie de avocat? Sau o faci doar pentru a invenina atmosfera, ca de-mpaciuiala nici vorba.

Danny: lasă magiile alea. Că nu ies. Nu vezi că din rău merge în mai rău?

Ana: o fi fost dorinţa ta. Dar te pui cu ăştia care intră pe geam plini de noroi, se aşază, cu maximă nonşalanţă, pe canapeaua din living, iar apoi încep să critice cu glas răstit tablouri pe care tu nu le ai în casă?

Iar asta (faza cu necititul, dat “nu-mi place” etc) cred că o face oricum. Dacă într-adevăr citeşte, nu se vede. Cum ziceam, distanţa de la “reading” la “comprehension” pare să fie una mare. Nu bănuiam însă că e atât de mare. Deh, unele făpturi au darul de a-mi umili chiar şi mie imaginaţia.

Si hai ca la faza asta cu interzisul intratului, deveniti chiar penibile. Daca nu vreti sa fiti deranjate nu pricep de ce nu va scrieti pe messanger, ca multe n-ati mai ramas.Asta e un blog public, totusi.

Ah, da, am uitat, pe-aici mai apare un Danny, pe care-l faceti hora la mijloc si va aratati voi capacitatile. Se numeste antiteza. Rusine, mai.

Ana , Nora , Till , va rog eu , impacati-va ! Avem altele mai importante de discutat ! Poate ca Till o fi baut ceva si era mai bine dispus si a gresit ! Hai , impacati-va !

Ha, ha, ha ia uite! Temerile unei autoare! Cine imi da nu-mi place! Ha, ha, astea sunt chestii pur femeiesti, atacurile din umbra… Nu , eu nu ti-am dat “nu-mi place”!

Deci, mai sapa!

Till: Ba e şi natural, şi vesel, şi mai puţin vesel. Ca în orice mediu, nu curge numai lapte cu miere. Că tu nu prea mai ai parte de momente de “veselie” – e strict problema ta.

Iar faci pe sfântul când din buzunar îţi iese barda, iar cămaşa ţi-e plină de propriile-ţi flegme care au ricoşat tot spre tine? Mă şochezi. Chiar sunt inepuizabile rezervele tale de ipocrizie?

Nu vreau nicio înveninare. Dar nici nu încerc să împac pe nimeni. Ar fi total artificial, fals. Prefer o “cafteală” onestă unei păci ipocrite. Iar Ana vede ea singură ce hram porţi, nu e nevoie de mine, o insulţi presupunând altceva.

Şi da, poate n-ar fi trebuit să intervin între tine şi Ana. Dar, uneori, intervenţiile astea sunt la fel ca telefonul pe care îl dai la poliţie când vezi un golan hărţuind o domnişoară pe stradă. Deh, ce să fac, am conştiinţă civică.

Nu e vorba de niciun interzis. Ci de apelul la bun-simţ. Ţi-am mai spus asta. Refuzi să înţelegi. Pur şi simplu, ar trebui să simţi singur incompatibilitatea asta.

Ce interdicţie? E o rugăminte care se bazează pe cruda incompatibilitate dintre noi. Ruşine? Fie! Să-mi fie! Penibile? Sunt, desigur, numai eu. Fie şi asta, dacă are vreun efect.

Cum se numeşte însă acela care aruncă fără excepţie cu tot felul de substanţe greu mirositoare? A, probabil un domn. Un lord. Păi, ce să caute un gentleman într-o companie atât de joasă ca nivel? Un domn se retrage elegant în vastele-i zone înalte. De acolo se manifestă adevăratul dispreţ, de departe. Şi pe tăcute. Că doar nu se coboară el să vorbească unor asemenea ipochimeni. Asta ar fi culmea!

Till , ai avut ceva de spus , acum , inceteaza ! Lasa antiteza , lasa hora si hai sa vorbim despre anuntul meu !

N-am după ce săpa. Te invitam s-o faci. N-am spus că ai făcut-o. Nu e nicio temere. E doar o invitaţie la o atitudine bărbătească. La fel ca şi aia cu ierburile hrănite bine de peste gard.

Tu când citeşti comentariile astea în care oricui îi e clar că te faci că nu înţelegi şi vrei cu tot dinadinsul scandal cum ţi se par? Sau nu ştiai că este evident?

Iar să-ţi explic ce n-am spus… Tu îţi dai seama în ce postură te pui când te prefaci că nu pricepi propoziţii simple?

Vai, cât eşti de ridicol!

E cu putinţă să nu prinzi o ironie atât de transparentă? E cu putinţă! Dacă te cheamă Till!

Chiar crezi că-i pasă cuiva dacă dai tu “nu-mi place”? Iar te supraestimezi?

Era doar o figură de stil, musiu. Pentru cei ca tine, cei care se grăbesc să dea verdicte, să scuipe, să eticheteze. Şi, după aia, îşi mai permit să ţină şi predici. Dacă ipocrizia ar fi infracţiune penală, tu ai primi numai condamnări din alea ca la americani, de sute de ani!

Ana, problema mea nu e ca nu inteleg, ci din contra, inteleg prea mult. Si mie mi-e ciuda pe chestia asta, as fi preferat sa fiu mai “neintelegator”.

Si tu vezi in spusele mele, substante greu mirositoare. Cine te poate opri sa faci asta?

Eu doar nu sunt de acord cu tine! Ei, si! Ai trei variante, ori iti pui mintea la contributie si vezi de ce spun asta, ori ma ignori si asta inseamna sa nu imi raspunzi nimic, ori ma-njuri, asa cum face bodyguardul tau.

Faptul ca imi raspunzi, imi da totusi iluzia ca , pe undeva intelegi ce vreau sa transmit.

Nora, incearca sa nu mai imi dai tarcoale si in schimb accept ca sunt prea prost, prea necitit, prea neinstruit pentru intelectul tau. Multumita?

E un targ bun, nu cer prea mult!

Danny Boy, nu aia e formula magica!

Ana, n-ai idee ce s-a intamplat cu partea medie a comentariului meu de la 114?

Ti-l mai scriu odata:

Eu doar iti spun, cand e cazul, ca nu sunt de acord cu tine. Tu, ai trei variante: ori te opresti din drum si reflectezi, ori ma ignori si asta inseamna ca nu-mi adresezi nici un cuvant, ori ma injuri, asa cum face bodiguardul tau. Bine, acum nu chiar ca ea, ci asa cu cuvintele tale.

Tu nu eşti de acord cu mine, nu cu ce spun/scriu eu. Cu mine ai tu o problemă. Eu îţi stau în gât. Orice aş face, ai o problemă. Îţi repugnă prezenţa mea pe această platformă. Inventezi ce n-am zis ca să ai motiv să arunci cu vorbe.

Uită-te la tine şi întreabă-te de ce o faci. Şi dacă te reprezintă lucurul ăsta. Mintea la contribuţie? Aşa-i spunea învăţătoarea mea lui Gheorman când l-a văzut scuipând pe stradă. Să-şi pună mintea la contribuţie şi să nu mai scuipe, că e urât.

Tu crezi că vorbeşti cu un învăţăcel? Nu mai fi sfătos, că nu-ţi şade bine sau fii acasă, nu prin pieţele de orice fel ar fi ele.

Îţi răspund fiindcă sper să înţelegi odată. Şi pentru că eu refuz de fapt să cred că atitudinea asta a ta e mai mult decât un rol, o vendetă prost mascată. Tu nu poţi fi aşa. Poţi să-mi demonstrezi contrariul cât vrei. Maximum mi sea face lehamite. Dar nu vreau să cred că ăsta eşti tu. Orice-ai spune. Eu nu arunc oameni la gunoi. Ştiu clar că nu eşti aşa. Pe acest personaj pe care-l joci nu-l vreau în josul textelor mele, indiferent cât de proaste, urâte, tâmpite ar fi. Pe tine, dragă domnule, oricând, cu cea mai mare plăcere te aştept să te întorci.

Nu, n-am idee. N-am editat nimic. Dacă l-ai scris într-un word, ceea ce eu n-am făcut niciodată, le scriu direct în casetă, e posibil să nu ţi-l fi copiat în întregime.

Eu văd paragraful ăla în ambele comentarii. Cu o mică modificare în al doilea.

Danny, cam asa ceva cred ca si-ar face efectul:

Voi nu-l pociti, Nu-l sagetati, Nu-l giughieti, Da’ luati giungheturele, Sagetaturele, si le duceti in dealul Galariilor, Pocitoarea ciutelor. Voi acolo pociti, Acolo giunghieti, Acolo sagetati in strachina de argint Cupele sprijinind. Da’ N. sa ramaie Curat si luminat, Ca Dumnezeu ce l-a dat si Maica Precesta ce l-a lasat,

Alo – haide!

Till , nu-mi face formulele magice de ras ! Daca nu-ti place formula mea , poftim alta : ” Iti poruncesc sa te dai de 3 ori cu capul de perete sau chiuveta !!! Sper ca pe asta s-o duci la bun sfarsit !

Till: eu îţi dau ţie târcoale? Tu te auzi? Şi cam ce element din personalitatea ta irezistibilă m-ar îndemna să fac asta?

Ai îndrăzneala să spui aşa ceva? Când am avut o lungă perioadă în care am lăsat să treacă pe lângă mine tot felul de mârlănii din partea ta fără să zic pâs? Când am sperat că, dacă tac, vei înceta? Pe cine am înjurat eu aici? Când am înjurat eu? Tu chiar n-ai ruşine?

Uite ce zic eu: termină de vărsat odată săculeţul ăla, deşartă toate mucozităţile, tot puroiul, tot ce ai strâns acolo! Dă tot ce poţi acum şi mai lasă un timp de respiro! Măcar până săptămâna viitoare!

E clar că nu te vei opri. Pur şi simplu, n-ai simţul penibilului. Eşti rău până în măduva oaselor, n-am văzut aşa ceva.

Cred că veninul te-a şi orbit parţial. Bucata aia de text apăruse de la început. Eu am văzut-o!

“Tu nu eşti de acord cu mine, nu cu ce spun/scriu eu. Cu mine ai tu o problemă. Eu îţi stau în gât. Orice aş face, ai o problemă. Îţi repugnă prezenţa mea pe această platformă. Inventezi ce n-am zis ca să ai motiv să arunci cu vorbe. ”

Cred ca e a doua oara cand intervin de multe luni incoace, la o scriere de a ta. Si am facut-o on topic!

De ce esti subiectiva?

Pur si simplu m-a suparat cu cata usurinta ii faci un soclu unui om care nu-l merita. Tu poti fi luata drept o formatoare de opinie, ma rog, la nivelul acestui blog. Ca ex, uite au si aparut vreo cativa care au ridicat in slavi personajul.

Tot asa, cu ajutorul unor formatori de opinie, de alt calibru , binenteles, s-au catarat tot felul de personaje dubioase pana la statutul de VIP. Crezi ca o sa-i fie usor copilului tau sa se descurce prin jungla de “valori”?

Nora,

take-it or leave-it.

A, nu. Ai pus bomboana. Ţi-e grijă de copilul meu. De ce? Fiindcă ştii că am un copil? Ăsta e argument? Şi ştii clar că fata mea habar nu are cine a Viorica. Că n-are de unde să ştie. Ştii, că am spus-o. Să-ţi fie ruşine pentru asta. Dar de-aia mare, cum nu ţi-a mai fost de multă vreme. Fiindcă o faci intenţionat.

Soclu? Soclu pe care să stea o femeie plină de viaţă? Încep să cred că ai dureri. Altă explicaţie nu am. Îţi trimit un Quarelin?

Best regards from Bucharest,

Nu, nu ma refeream la copilul tau, cel real, ci la cel generic. Adica la cei care vor veni. Si chiar daca m-as fi referit la al tau, cred ca nu era un secret, doar de atatea ori ai pomenit despre el.

Femeia ta plina de viata e doar un rol scabros pe care il joaca la fiecare aparitie in public, chiar nu pricepi? Ca s-o vezi cate de plina de viata e, ar trebui sa mananci cu ea, sa dormi cu ea , sa faci chestii asa mai intime, ceea ce nu e cazul.

Eu am senzatia ca nu esti in stare sa deosebesti personajul de om.

Mersi, nu iau droguri!

Stai aşa. Trebuie să fie clari termenii acordului. Ca să nu avem parte de plângeri ulterioare.

Nu mi te mai adresezi. Niciodată. Nu mă menţionezi. Niciodată. Nu baţi apropouri la mine sau spusele mele. Ăsta e târgul. Pur şi simplu, uiţi că exist sau că am existat pe aici.

N-o să fie uşor de respectat. Îţi stau în gât la fel cum îmi stai şi tu mie. Iată, eu recunosc. Nu e mare chestie.

Deal?

Nu iei droguri? Jalnic! Vezi mai bine ce-o fi ăla Quarelin şi-apoi cataloghează-l.

Nora,

Deal!

@Ana: medicamente = drugs (engl) era asa, o vorba…

Chiar asa, mai Ana?

Să-ţi stăpâneşti sănătos traducerile şi creativele adaptări!

Şi să nu renunţi la ele, că sunt o excepţională carte de vizită.

Să nu care cumva să crezi că ideile se exprimă în cuvinte, ci în gesturi ude ori uscate.

Phii, toate-s vechi si noua toate…

Fetele (Nora, Ana), daca voi, suavelor, nu va dati seama cat de certaretze sunteti de fapt, e grav. Si nu ma bagam in ciorba asta daca nu dadeam iar (Nora?) peste eternele trimiteri “la altii ca Till”. Bre, voi chiar nu mai puteti sa va certati “local” fara sa mai faceti morala in mod “global” forumului astuia puturos? Si sa dictati modul prin care ORICINE ar trebui sa deschida gura la ceva?

Sunt de acord cu Till aici pt simplul fapt ca tot la fel, ingenua de Ana putea sa laude vivacitatea lu’ Copilu’ Minune, promovandu-i la fel kitschul manelist. Si-apoi vi s-a mai spus, fetele: daca vroiati intr-adevar sa nu mai interactionati DELOC cu cei ne-pupincuristi, la ce pana corbului nu v-ati facut un blog pur personal, pe care nu lasati decat laude una la adresa celeilalte? Hai, ca nu era greu.

Florin Bratu: Ce-ai spus la primul comentariu şi ce spui acum…

Da, tot tu.

Dar lasă, e pentru cauză.

N-am nici cea mai vagă îndoială că tu ai înţeles la ce mă refer eu în text. La ce parte. De-aia ai şi scris primul comentariu. Fiindcă ai înţeles. Acum… tu ştii.

Ana, ce sa-ti fac daca ai avut proasta inspiratie sa scrii un text – dezbatere! Daca era unul literar, parol daca ziceam ceva!

Si-acum, gata, liniste-te si nu le mai lua asa personal. In fata tastaturii nu poti decat sa scrii litere, geaba faci gesturi, ca nu le vede nimeni, eventual cei din jur care o sa le interpreteze cu totul altfel!

Ana, n-am spus ca pctul meu de vedere concide cu al lui Till. Eu mi-l mentin pe-al meu (cel initial) si nu m-am bagat pana acum in ce-a spus el. Cand i-l citesc insa, cred simplu ca are si el dreptul sa si-l exprime. Chiar daca, evident, tie nu-ti place.

N-am inteles de ce si tu, si Nora, a trebuit sa va coborati (iar) atat de jos, sa-l luati la trash, la persoana, facand tot voi pe moralistele si pe desteptele. Ce-i “varianta” aia cu “e prost” (Nora)?

Bine. Pace. Ne-a fost destul.

Când o să scriu eu unul literar, şi dacă se va întâmpla să-l consider eu literar, ceea ce nu e tocmai probabil, ăla va fi tipărit.

Mi-am imaginat eu c-o să-mi săriţi la gât pentru Viorica, dar nici prin cap nu mi-a trecut vreo dezbatere. Şi, din păcate, nici n-a fost.

Doar ne-am spurcat niţel ca florăresele, eu şi cu tine. Dar, deh, omenească o fi şi asta precum sunt altele, mai rele.

Unde-o fi Danny, să descânte niţel ori să dea cu agheasmă?

Florin,

Ia, dacă ai vreme, deşi nu face, sincer, toate comentariile la rând din discuţia asta. Şi spune-mi apoi ce crezi. Dar nepărtinitor. Să-mi spui ce-ai remarcat, dincolo de opinie, că eşti meşter la fineţuri de-astea.

Ana – Pai comentariile pe-aici sunt, ca de obicei, un zarzavat de pareri si iesiri bucolice. La ce te asteptai, sincer?

Asta e mediul, foarte liber la exprimare si (in)tolerant. Fiecare poa sa dea cu sapa sau sa primeasca una la schimb, totul e sa ne pastram armura si sa nu le mai luam asa personal, ca nu merita.

Si deh, daca unele “critici” sunt evident prea acide, gasesc si reactiile moralizatoare la ele la fel de penibile. Nu-si au locul. Bizar totusi ca, desi ne mai si ciondanim, am o banuiala ca ne si place multora sa ne impungem reciproc. Mazochism, poate?…

Florin: tu iar ţipi “au” când nu te-am lovit? Ţi se pare că, dacă aş avea ceva de comentat la adresa ta, n-aş face-o clar, fără urmă de confuzie? Aş zice limpede “Bratu”, nu “alţii”. Sper să lămurim asta pentru că mi s-a luat de câte ori te-ai simţit tu vizat total aiurea, mai ceva ca o domnişoară de pension.

Şi mai lasă-ne pe noi, cu făcutul de blog personal etc etc. Avem noi motivele noastre pentru care stăm pe aici. Normal că văd şi lucruri bune, dar şi rele. Ce ai vrea? Să tac? Nu văd de ce trebuie să mă justific ţie.

Aberezi grav şi când pomeneşti de “pupincurişti”. Îţi dau doar un contraexemplu deja celebru: Cosa Nostra. Care vine, dă cu barda de nu se poate, justificat uneori, aberant alteori. Dar, cu toate astea, nu îmi stă în gât. Şi au mai fost păreri critice pe care le-am primit foarte bine, firesc, aşa cum e normal. Atâta timp cât sunt oneste, justificate.

Uite, tu, de exemplu. Ţie nu-ţi plac textele pe care le numeşti “literare”, “aiureli” sau mai ştiu eu cum. E ok. M-ai văzut indignându-mă pentru asta? Fiecare cu sensibilităţile lui, cu gusturile lui.

Cam care ar fi măreţele critici pe care le-am respins eu? Arată-mi-le. Tot pomeneşti de ele, dar eu nu prea am văzut aşa ceva.

Nora – Nu “tipa” nimeni, ba chiar mi-e simpatic ca va regasesc cum v-am lasat (si chiar o zic cu pura simpatie, nu-mi sari la gat).

Aminteste-ti de cate ori mi-ai cerut tu insati, imperativ chiar, sa nu mai folosesc “altii” si sa le zic pe nume, ca doar nu comentam atat de multi frecvent pe-aici. Ei bine, exact la fel am gasit eu acum ambiguitatile tale insistente cam deranjante.

Plus ce-i sablonul asta constant cu “nu ma mai baga in seama”, draga? Tu insati nu rezisti decat o scurta vreme cand te ignora altul. N-ar fi mai indicat sa fii mai relaxata si sa iei oamenii cum sunt? Zic si eu (si ups, sper ca nu ma trezesc si io acum cu un lung tablou personal, ca cele din Danny cu palosul ).

…Hai pupice, da-mi ocazia sa ma retrag. Chiar n-am chef de sfada (mi-am spus doar o parere si zau ca a fost potolita). Doar daca ai chef de-un schimb amical de pareri, mai sunt pe-aici. Daca nu, nu.

ethnophonie.ro/../

chestii, socoteli…

Florin Bratu: îţi repet. Când am ceva de zis, zic. Din păcate, chiar cu vârf şi îndesat. Diplomaţia, ca să folosesc un eufemism, nu e printre calităţile mele. Ştiu, am mult de pierdut din cauza asta. Dar e un risc pe care mi-l asum. De altfel, şi să vreau, şi nu pot fi altfel.

Eşti sigur că nu rezist? Îmi vine să-ţi zic “hai, încearcă-mă!”. Îmi stă pe limbă. Vei zice însă că am eu ceva cu tine.

Relaxată sunt. Dacă m-aş controla mai mult, aş fi rigidă. Şi aş avea o limbă moale-moale şi de lemn. Nu, nu e nicio contradicţie aici. Limba de lemn este mereu moale şi călduţă. Şi, în ciuda aparenţei inofensive, face mai mult rău decât bine.

Florin,

Eu te-am invitat la succesiunea de replici dintre mine şi Till, începută ieri. Şi tot eu zic: nu merită să ne citeşti toate împunsăturile, dar ca să-ţi dai seama despre cursul discuţiei şi chestiunile sensibile de care ţi-am zis e musai să ai toată poza.

Till,

Ce-o mai fi şi aia Muzeul Ţăranului Român? Au inventat ăştia şi aşa ceva? Nu se mai satură de muzee, domnule. Nu mai ştiu ăştia cum să stoarcă bugetul. N-am auzit de el.

Eu nu ştiu decât Muzeul de Geologie, dar asta fiindcă se află în cea mai frumoasă clădire din Bucureşti. Părerea mea.

Viorica dă la Clejani.

Au trecut nu ştiu câte zile şi tot nu-mi vine să cred!

Ce nu-ţi vine să crezi de… aproape trei zile?

Ana: poate vrea să-ţi spună că ai o greşeală în titlu şi că, în limba noastră o comoară, frumos e să zici “de”, nu “dă”.

PrUoasto şi necizelato care eşti!

@Nora – Pai stii ca sunt ca tine: cand am ceva de zis, zic, chiar daca frecvent supara. Nu pot vorbi de pamplezir.

Unde nu sunt ca tine e la respinsul categoric si total al unuia (gen “pe viitor nu-mi mai vorbi deloc”), cum apare vreo divergenta de intelegere. Nu pot sa merg la o petrecere la unul (sas vad eu forumul) si sa nu bag in seama toata seara pe cei cu care n-am cazut de acord pe marginea unei discutii initiale. Cum nu caut sa mi-i fac prieteni pe toti, sa iau toate fetele de acolo de neveste, pot sa ma indepartez momentan de divergentele cu unul, dar revin lejer daca apare o alta discutie si merita comentat.

@Ana – Am urmat firul discutiei si cred ca-ti inteleg pctul tau de vedere: tu vroiai sa subliniezi doar personalitatea femeii, in timp ce Till s-a bagat in toata “opera” ei kitschoasa. Se intampla insa, fiecare e preocupat de aspecte diferite si nu poti dicta la ce sa se uite sau nu oamenii. Parerea mea.

Mda, corect era “Viorica i-o dă lu’ Ioniţă la Clejani”

Şi nu e pruoasto, ci pruasto! Greu înveţi şi-atunci uiţi repede.

Florin,

Personalitatea e foarte mult spus. Eu am vrut să spun că Viorica are viaţă-n ea, că-l are pe vino-ncoa, că e o femeie care e femeie fără să facă vreun efort.

Pe restul le-am menţionat în text şi-am zis clar că dincolo de ele eu văd femeia veselă care cred că e o prezenţă condimentată şi plăcută pentru cei care-i sunt în preajmă. Iar când am zis c-aş vrea-o dacă aş fi bărbat, asta poate fi luată şi într-un sens extins: bărbat să fiu, femeie plină de viaţă aş vrea lângă mine, nu leşinături preocupate de cum să devină femei. Să fie, domnule, să fie! Când se uită la mine să nu se gândească la pielea ei, ci să se topească după mine. Dar, cum ai zis, nu sunt bărbat. Aşa-mi trebuie dacă n-am fost în stare să ajung!

Ana: Aoleu, ai dreptate.

Promit ca dă mâine încolo să nu mai uit. Pă vecie!

Voiam şi eu ca să fiu preţioasă, elegantă şi sofisticată. Nimica nu poate ca să facă omul pă aicea dă tine!

Ete, prinţeso, pentru tine, că eşti unicată.

youtube.com/wat../

White guy? Mulţumesc, da’ black n-aveai?

Bine, bine, calu’ dă dar nu să cată la… culoare, ci la dinţi, să-i aibă pă toţi. Pour les connaisseurs…

@Ana – Pai da. Am zis si io “personalitate” ca sa rezum.

Rezumand si la aia cu barbatul, se-ntampla ceva ciudat: suntem noi adesea vulgari, dar nu cred ca am sta alaturi de una vulgara. O avea multa viata in ea, dar cred ca mi-ar fi jena s-o scot pe strada. Ifose, stiu.

Da, îi am pe toţi, şi?!

Când urmează Adi de la Vâlcea, Sorin de la Bărbuleşti şi Nicu Paleru?!

Şi mai am şi-o haia de mor toate după ea şi de care voi nu veţi avea parte nici belite!

Şi ce-ai vrea tu să-ţi răspund când faci pă niznaiu’? Oare să nu fi înţeles tu la ce m-am referit eu? Mă-ndoiesc. Pe tine chiar nu vreau să te înţeleg. Uite-aşa! Vrei să joci un rol printre ceilalţi? Joacă-l, dar mă aşteptam să vrei să fii protagonist. Mă dezamăgeşti.

Florin,

Dă la o parte kitsch-ul, cu toate ale lui. Şi vulgaritatea. E, ce rămâne nu e rău deloc.

Cosa Nostra,

Mănânc-o, frate, sănătos! Singur sau în combinaţii ultrarafinate. Da’ ia-o-ncet, să nu te-neci.

Era să zic “mulţi înainte!”. Dar na, fiind vorba de dinţi, nu mai mulţi decât e firesc!

Deşi, chiar şi aşa, perfect anatomic cum zici că eşti, cam muşti în gol, nu prea ai priză. În fine, o fi şi de la lipsa de sare şi piper. Ţii regim?

“Trecută de prima tinereţe, vopsită blond-boboc de raţă în vârstă de trei zile, grasă, vulgară, agramată, un fel de personificare a kitsch-ului. O antifemeie, un antimodel.”

Le-am dat. Dar tot raman destule alte de-ala.

Ce sa-nteleg? Ca maine ne-o dai si pe Zavoranca drept model de vivacitate si deci femeie “buna langa tine”? Avem si noi standardele noastre cred…

PS: Iote, m-ar fi bucurat sa vad daca CN ar fi vrut-o langa el. Dar asta nu vorbeste cu masculii…

Hai, Florin, fii original, ce dracu! Am pretenţii. Pe Zăvoranca n-o vezi de la mine nici dacă se călugăreşte în pustia Egiptului. Şi zici că te uitaşi în ochii Viorichii?

Nu te lua după Cosa Nostra. Lui îi plac teniile care-au tras pe nas ipsos. Să-i trosnească-n dinţi ca vreascurile şi să aibă gust de iască plouată în gura peşterii. Şi, bineînţeles, să i se-nchine, da’ nu doar din şale, nu. Să facă temenele şi să-i pupe papucu’ ăla cu ciucure roşu şi acu’ dă la curea.

Ah, si mai e si-o chestie de gusturi, ca tot o vazui pe youtube. Personal nu-mi plac nici grasele, nici lunganele (chit ca io-s inalt). Imi plac alea mai scundutze si subtirele, chiar daca (sau poate pentru ca) risti sa le pierzi prin pat.

Aici, de acord cu tine. Şi mie-mi plac minionele de nu mai pot. Sunt numai bune de purtat în lectică.

Dar sigur şi mie mi se trage de la faptul că sunt înaltă. Dacă eram scundă, probabil că aş fi vrut să fiu lungană. Aşa, visez să fiu mică-mică şi să mă strecor în afara mea. Hmm, nu e rea ideea. Ce aiureală mişto ar putea ieşi din asta!

Florin Bratu: Viorica e pentru bărbaţii din categoria lui Ioniţă. Ei doi se asortează foarte bine. Ce e aşa greu? Şi gândeşte-te acum, cum ar da una la 1,60 si 40 de kg în rolul în care trebuie să intre ea? Nu prea credibil, nu?

Mie aşa mi se pare că trebuie să arate “lăutăresele”. “Multe”.

Mor când le văd pe alea care cântă populară îmbrăcate în costumele tipice zonei şi cu pantofi cu toc cui în picioare. Sau cu gene false, meşe şi extensii etc. Arată atât de fals. De-asta mi-a plăcut mereu Sofia Vicoveanca. Că vine cu opinci.

Crezi că, dacă mie-mi place Viorica, asta presupune neapărat că m-aş vedea lângă vreun Ioniţă? Nu, nici pomeneală. Ei doi formează un tablou coerent, nu tu cu Viorica sau eu cu Ioniţă.

Uf, Nora! Iaca punct foarte bine pus. Să-şi caute fiecare potriva, da’ să aibă zvâc în ea, să nu fie o haia (Cosa Nostra, la mine e un termen generic, nu altceva), o clorotică fără inimă-n piept, în cap sau meridională.

Nora, acel belite era în sensul de jupuite, nu?

Eu le zic “fiinţe aseptice”, Ana. Sunt aşa, ca ciocolata dietetică.

Nici nu rişti prea mult cu ele, dar nici nu te topeşti de poftă.

Pai cati “Ioniţă” vazurati voi pe-acilea, ca mai toti suntem sofisticati rau?

Uite, nah, io nu pot s-o vad pe-asta decat ca pe o halca de carne. Daca v-as arata si eu pe unul plin de calitati (dupa mine), i-ati gasi poate acelasi gen de cusururi neasteptate.

Si nu ma injurati daca fac iar o paralela cu una din tinerete, o kurvistina buna tare insa (pielea cea mai catifelata pe care-am pipait-o vreodata, ca isi dadea pipitza constant cu lotiuni). Super la pat (si-acum ma trec fiorii cand ma gandesc), dar am trait o jena imensa cat am luat-o din statia de autobuz si am urcat-o la plecare intr-un taxi. Ca se farda ca ultima boarfa, fluierau in draci toti barbatii pe langa mine dupa ea (si-i inteleg), imi venea sa intru in pamant de rusine. Buna-buna, dar pt jena aia imensa pe care am avut-o cu ea pe strada n-am mai contactat-o vreodata dupa.

Haia era falşă, Florin. Falşă. Cremoasă, zvârlugă, da’ făcută din preconcepute. Credea că arătând ca o boarfă îşi cumpără cu smacuri feminitatea. Falş!

Excesivă. Se oferea teoretic tuturor. Cum dracu să nu crăpi de ruşine? Şi cum să nu ţi se ia, dincolo de calităţile… sudice?

Şi-o fi revenit şi ea între timp.

Cu siguranţă, Ana.

Verbul “a beli”. Care s-ar traduce în franceză prin “ecorcher”.

Mai există, desigur, şi expresia “a beli stupul”. Cu siguranţă însă, nu trântorul va fi cel însărcinat cu o aşa misiune.

Te cam bagi (în seamă) unde nu-ţi fierbe oala. Să fie de la prea multe condimente în dialogurile cu importanţii ceilalţi?!

Nora,

Sau sufleul de dovlecei.

Relax, nene, ca nu ti-am luat vedeta. Nici n-am de gand, la cat de mic si neinsemnat sunt.

Cosa Nostra: mie mi te adresezi la 173?

Dacă da, spune clar şi-ţi răspund pe măsură.

Deşi, dacă nu mă înşel, tu ai fost cel care a folosit primul aici pronumele “voi”. Adicătelea, pluralul. Recunosc, a fost de ajuns ca să mă simt “băgată în seamă”.

Ha?! Cine cu cine vorbeşte?!

Eu am presupus alt adrisant, ba chiar adrisantă, parol!, bibicule, pentru mesajul cu pricina.

Mie mi se adresa, Nora. Tu esti, desigur, printre “importanţii ceilalţi”.

Nu, nu. Chiar şi eu, în renumita-mi ameţeală, simţii dinţii perfecţi şi toţi până la unul strălucind spre Nora.

Mârrrrrr!

Stai cuminte, Cristofor! Să nu iasă cu vitrion! Are careva ser antiviperin la-ndemână, în caz că există imunitate la verdele de Paris?

Poate se ajunge la licori păcătoase.

Ok, io caut sa ma retrag (doar ca imi place cum maraiti simpatic unii la altii).

PS: Ma mira sa-i fi fost adresat Norei doar fiindca asta cauta pe-aici, nu? Bagatul in seama. In pofida bravadelor, pretentiilor si ofuscarilor deseori adolescentine.

@Florin Bratu: Mai , interjectie de om ce esti , uzitant al interjectiilor ” mah ” , ” bah ” , ” deh ” , n-ar fi mai bine , referitor la comentariul 133 , sa nu te mai bagi prin nici o ” ciorba ” de pe aici ? Ce-ar fi sa comentezi tu , asa , mai la obiect si sa nu te mai bagi in discutiile altora ? Ia mai gandeste-te putin ! Si poate renunti la interjectiile alea smecheresti , cu ” h ” in coada , doar ai parasit Bucurestiul de 20 ani , nu-i asa ? Stii prea bine ca nu suport smecherii !

Mah Danny, ti-o jur, bah, ca pe-astea le-am invatat de pe net de la romani acu’ nu mai mult de 4-5 ani. Deh, miau, cucubau, uiuiuiiiii, mah Danny baaaaah…

Mi-o fi fost adresată mie până la urmă.

Băieţi, nu vă bateţi, vă rog! Danny, tu eşti cavaler, ce dracu!

N-ai grija, Ana, Danny cred ca a venit montat dupa o neintelegere de la Luminita.

…Oricum, tocmai mi-a sosit Kindle-ul si-s curios cum merge. Mai vorbim…

@Florin Bratu: Ok , nostimule ! Pax Romana !

Ana si Nora , o intrebare am pentru voi ! Limba literara romana este vorbita pe teritoriul jud. Prahova ? Eu asa stiu !

Ba din contră!

Mie îmi plac femeile puternice, independente, ale naibii. Îmi plac cele care au sângele-n venă suficient de fierbinte cât să poată să-şi înşele nătăfletele de soţ, cu unu ca mine.

Nu-mi plac cele care nu se pot desprinde de un nima-n lume chiar şi dacă le mănâncă zilele. Nu-mi plac lipsitele-şi de variante!

Hai ma nici acum n-ati rezolvat ‘bug-ul’ ala cu “Viziteaza sit” dupa ce te loghezi ?!

E lasa ca-i fac un mail lui Elan si pe tema asta !!

Seara frumoasa sa aveti si auditie placuta !!!

youtube.com/wat../

Cate dintre voi va puteti lauda cu zambetul ala ?!?

Mai , Cosa , nu demult , povesteai ca sotia ta , pe care ai iubit-o foarte mult , ( iubire de oltean ! ) in urma a 3 ani de casnicie fericita , te-a parasit subit , fara nici un fel de explicatie ! Sincer , imi pare rau pentru ce ti s-a intamplat . Referitor la articolul de mai sus , in care afirmi ca iti plac femeile puternice , independente , probabil , cum este si Nora , sa inteleg ca natafletul de sot ai fost tu , vis a vis de sotia ta ? Si sa mai inteleg ca datorita acestui fapt trist , tu incerci sa te razbuni pe toate femeile ?

Cosa ,cata dreptate ai la #189 . Eu cunosc o doamna care si-a inselat sotul intr-un mod foarte …viclean .

l-a pescuit pe concubin de pe un fel de blog, defapt si ea s-a lasat pescuita ,cred ca era foarte necajita saraca ,a aranjat intalnirea ,s-au acuplat o vreme apoi totul s-a terminat prost iar astazi se urasc si isi fac rau unul altuia . deci nu este bine a fi atat de “al naibii si puternica” incat sa intri in asa fel de rusine .

Ia uite! Ce faci, Miere? Credeam că ne-ai uitat.

Zâmbet ca ăla mai rar, dar cu atât mai preţios.

“Mierea”nu uita Oamenii dragi !

Probabil ca toti avem un zambet pretios…pentru cineva anume !

Nici ei nu uită Mierea.

Avem sau vom avea acel zâmbet. Trist ar fi să-l fi avut şi să nu-l mai găsim.

Mă duru ce-mi spuseşi, frate. Dar m-ai şi scuturat un pic.

Soro… Si durerea face parte din noi…

Daca n-o simtim inseamna ca avem o problema.

Da, da, frate…

Iar dacă o simţim doar pe ea înseamnă că am devenit o problemă. Nu numai pentru noi.

Cand pierzi, nu pierde lecţia.

“Arta de-a trai” Sora draga !

Ce te faci dacă nu pierzi, dar tot te doare?

Nu exista “nu pierd” !

Drept grăit-ai, Zarathustra!

Că pierzi timp şi tot pierzi ceva. Mă puseşi la colţ, frate. Şi parcă eu eram sora mai mare. Da’ cap mai mic.

Si clipele care trec pe langa tine…sunt tot clipe pierdute Sora Draga… Si aici ma bucur ca am fost in acelasi gand doar ca eu Frate mai mic..si lenes in a scrie !

Si-o piesa de-a celor de la Clejani cand o asculti… o “pierzi”… dar odata cu tehnologia asta fir-ar sa fie avem posiblitatea s-o aducem inapoi .

Asta in cazul muzicii… in cazul vietii nu s-a inventat inca reteta, asa ca merita traita clipa de clipa si ferita de …durere !

Ferită va fi pe cea lume, nu pe asta.

youtube.com/wat../

Ia asculta ce zice tantii aia acolo ! sa vezi care-i “esenta”pana la urma !

Tanti asta nu ştiu ce zice, dar mă bântuie de dimineaţă. Pe mine, cu tot cu muşchii oblici.

youtube.com/wat../

Uite una pentru tine, Mărioară!

youtube.com/wat../

Şi Turceasaca de la Clejani, că-mi plăcu turceasca ta.

Deşi a ta e kurdă sau persană, că nu pot face diferenţa între farsi şi limba kurdă.

youtube.com/wat../

Trupa e sigur turcească. Iar “baba” trebuie să fie ceva legat de tată. Şi în limbile arabe, dar şi în turcă.

Limba îmi sună puţin diferit. De-aia zic că poate fi un dialect kurd. Şi muzica e altfel decât cea tradiţională turcească sau poate e o doină.

E foarte frumoasă.

Asta e din “Gegen die Wand”: youtube.com/wat../

Iar asta e descoperire recentă: youtube.com/wat../ (dar tot Fatih Akin mi-a deschis ochii şi urechile)

Uf, odată ş-odată, trebuie să trăiesc o viaţă şi la Istanbul.

@Ana: Daca nu pierd si tot ma doare ? Voi invata sa castig , durandu-ma , in suferinta mare !

Câştigă, Danny, că n-o fi degeaba suferinţa aia. Măcar să iasă ceva de pe urma ei.

Frumoase, Nora, amândouă. Dar tot prima m-a zgâlţâit. Oi fi eu mai doinoasă.

@nora:drum bun la instanbul!cu siguranta ai fii apreciata acolo .Ce e paradoxal e ca tu chiar te crezi desteapta!!! .Si nu e nimeni sa-ti zica ca esti doar o frustrata!!!

Instanbul? Ai fii?

Eu ţi-am zis să taci. Nu m-ai ascultat. Năzdrăvanule! Rar am văzut persoană aşa de hotărâtă în a se compromite. E şi ăsta un soi de perseverenţă.

Baila, Mircea, baila!

Ce faci, Nora? Filtrezi?! Ştii că aşa spune lumea pe stradă. Ba chiar şi pe nestradă am auzit-o pe-asta cu filtratu’.

Poftim , Nora , vezi cum te hartuieste Cartarescu ? Te-a trimis la Istanbul , chiar , cu 2 de ” fii ” ! Ce te faci acum , ha ?

Filtrez, flirtez. Cu ciuru’.

Băiatul ăsta pare a se undui binişor. Cam stângace, cam poticnit, dar promite. Eu aşa zic.

Nu ştiu, treaba ta. Eu doar te-am avertizat.

Danny: ne supărăm dacă îi mai zici aşa băietului. Are şi el propriul nume, propria personalitate şi propriul sufleţel. Lasă-l să se exprime cum o putea şi el, sărmanul.

Lasă-l să hărţuiască în pace. O avea puţine bucurii în viaţă, iar eu sunt generoasă azi.

Cum poţi să-i spui persoanei iubite c-o iubeşti, fără să pici în ridicol?

(Când o astfel de declaraţie nu te prea caracterizează)

@Nora: Azi e ziua in care iti place sa fii hartuita si mai ales sa fii generoasa ? Da , e 8 septembrie : Multi ani tie si tuturor Mariilor !

Deja te caracterizează, dacă simţi nevoia s-o faci. Dacă nu, mai aşteaptă până iese din tine pur şi simplu.

Teama de ridicol în dragoste? Păi, ce? Eşti la vreo competiţie?

Când n-o să mai dormi fiindcă aştepţi să-i spui, atunci e şi momentul, iar maniera vine de la sine.

Auzi la el: îi pasă de imagine când spune c-o iubeşte. Cui îi mai pasă cum dă pe sticlă în astfel de momente? Fâstâceala e cu atât mai emoţionantă. Simte femeia că e real, nu o haia oarecare. O prostie spusă ca să fie spusă.

Doamne, nu te mai dai tu jos de pe autopiedestal. Nu-mi vine să cred.

Danny,

N-o cheamă Maria, am glumit eu cu ea.

Nu te-am întrebat pe tine. Din cărţi ştiu şi eu!

Întrebam pe cineva care a iubit. Care are exerciţiul iubirii şi al declaraţiilor de iubire. Pe unul ca Danny, de exemplu!

Esti simpatic , Cosa ! Cu emotii , Cosa , cu emotii din acelea fastacesti , cu ruperi de pielite de la degetele mainilor , cu inrosiri in obrajii palizi , de atatea pregatiri preludiene si in sufletul deja tremurand al iubirilor ce se vor dorite . Ridicol ? In acele momente , mai stie cineva ce este ridicolul ? Chiar ca nu mai are nici o importanta , spre deosebire de ridicolul vietii pe care il traim !

Foarte misto dialogul intre Ana si Mierea Naturala postat la comentariile 193 – 203 ! Acest gen de dialog ma caracterizeaza pe mine !

Şi zi eşti sigur că-ţi vorbii din cărţi. Din certitudinile astea ţi-ai ridicat singur soclul de pe care triumfi mereu cu biciu’-n mână?

Ia-ţi un cal. Statuile ecvestre sunt impresionante, copleşitoare. O să te simţi bine. A, şi foarte înalte.

Vezi că se vede. Pe sub cal, evident.

@Ana: Extraordinar de bine zise , gandite , construite , replicile , ironiile tale ! Ma fascineaza sensibilitatea si in acelasi timp , moralitatea lor , apoi , modul delicat in care sunt spuse : ” biciu’-n mana ” , cantat , pictat de Ana , nu este acelasi bici in mana pronuntat de altcineva ! Cuvintele cantate , pictate , capata o putere nebanuita in dialogurile Anei , iar puterea acestora , consta in faptul ca , interlocutorul direct ramane mut , iar cel din spatele arenei , fascinat ! Asta , da , talent !

O, Danny! Să vezi tu mutu’ cum ştie să dea. Numai puţintică răbdare să ai şi vei vedea măiestrie. Pârvu era copil pe lângă el.

Mai bine dă-i tu detalii pentru declaraţii de amor, că i s-o lumina inima cea adevărată, nu aia pe care o are-n cap şi-a uitat geografia.

Cum le zice Danny, mai rar.

Mai rar? Păi, cine le mai zice ca el? Niminea, soro. Danny e unic. Totul e să nu-l enerveze careva. Nu-mi place să-l văd nervos. Nu-i şade bine. Altfel, e un cavaler pe cinste, numai bun de dus la turnir, dar asta după ce a dat gata două carafe de poezie truveră.

Mutu’ nu mai e , cine a fost odata , Mutu’ e mort si mortu’ e surd ! Maiestrie ? La ce , la ofense , jigniri ? Eu vorbeam , totusi , de replici rafinate , de cuvinte pictate . Tu nu vezi ca nu mai poate , in schimb , pe soclu ii place sa stea , asemenea unui mort cu biciu’-n mana , statuie a vremurilor din urma !

Să vezi tu ce ne-o luăm noi, Danny, de la surdu’-mutu’.

Sau nu. Ne va ignora de acolo, de sus. Din Olimpul cel făcut de mână după chipul şi, vai!, chiar şi după asemănarea-i.

Nu-i nimic , ne vom apara impreuna ! Sa stii ca eu il simt pe el , cred ca are o mare problema si sincer , imi pare rau ! Iar daca va face greseala sa ne ignore , de acolo de sus , din Olimpul lui inghetat , ignorat va fi la randu-i , dupa chipul pe care si l-a creat ! Iti aduci aminte Ana , cand la debuturile mele pe Pandora , in ianuarie , cu greu imi faceam loc pentru a fi auzit pe aici , iar tu ai fost aceea care , cu delicatetea-i cunoscuta , ai avut ragaz pentru mine sa ma intrebi : Cine esti tu , Danny ? Asa am vrut sa scriu mereu , dar nu intotdeauna mi-a reusit . Presimteam , totusi , ca timpul va fi de partea mea ! Cat despre surdo-mut , eu cred ca intr-o zi va invia , un pas-doi de pe soclu , catre viata se va indrepta !

@edle: Te salut , Dana , si ma bucur ca iti aud glasul ! Cum o mai duci ?

Da’ fluturasi nu mai zboara pe-aici?

Viorica lu’ Ionita din Clejani este probabil o bucatareasa foarte buna la ea in casa , o mama perfcta pentru copii ei, o persoana deosebita pentru cei apropiati , o femeie superba pentru lingustori ,un exemplu de urmat pentru manelisti , o prietena devotata pentru clientii care arunca cu bani la picioarele ei etc… dar nu poate fi un subiect intr-o postare a Anei Barton , cu tenta evidenta de promo banal …O surpriza cat de curand ? Va posta Viorica a lu’ Ionita din Clejani pe Pandoras ? Imi fac bagajele ….

Am scris copiii , dar adineauri am reintrat in casa dupa ce mi-am schimbat bateriile la tastatura . (Injuratura se subangelege , si are rima ) .

@Ana Barton#12 ( bine ca nu a fost 13 ) : dar ai pus un link cu muzica ei , nu unul despre ea , asa ca …am comentat la subiect , chiar daca am citit textul , chiar de doua ori , din cauza chestiei cu antena de satelit din vara lui ‘88 …

@nora : sau posesia adevarului absolut .Singurul meu compromis este ca mai am timp sa-ti raspund! Dar ce sa fac cu tine!E singura ta metoda de refulare, sa mai carcotesti pe aici si la cat de des o faci sigur nu ai nimic altceva de facut.Mai iesi fata in lume ca altfel o sa ajungi ca si semnul de punctatie care iti place cel mai mult: VIRGULA! .NU MAI FA PE DESTEAPTA…NU TE PRINDE SI AI REPLICI DIN CE IN CE MAI SLABE!!!CHIAR DACA SCHIMBI LIMBA!

Gramofon cu Microfon,

Nu. Linkul l-am pus a doua zi, înainte de prânz, iar comentariile tale erau toate acolo.

Antenă chiar avea unchiu’. Iar la Deva nu erau deloc puţine. El nu era, Dumnezeu să-l odihnească, decât medic pediatru. Dar dacă ştii tu că era nomenclaturist… eu amănunte de-astea nu ştiam despre el.

Cât despre subiectele mele, le aleg singură, mulţumesc. Nu, nu vreau să cred că tu ai văzut asta ca pe un promo. Cred doar că respingi omul, iar asta te face să respingi orice are legătură cu acel om. Dar, te rog, lasă morala. Ai avut o dezamăgire în ce mă priveşte, asta este. Eu am de mai multe ori pe zi. Mă vezi ca pe o manelistă? Bine. E opinia ta. N-are legătură cu mine.

@Ana: Uuuuuu….nu am avut nici o dezamagire in ce te priveste , am fost doar …intrigat un pic (?) . Gata , mi-ai inrosit fundul, ma duc sa plang in debara . Ce rautate e Ana cand isi apara jucariile

Da, sigur. O mizerie umană sunt şi promovez manele. Nu mă întrebi când e rândul lui Vali Vijelie sau al lui Nicolae Guţă?

Tu ştii ce-am vrut eu să spun şi de-aia m-au uimit comentariile tale. Ale celorlaţi care au pus problema la fel nu m-au mirat deloc. Ştiam că o vor face, ştiam de ce o vor face. Cu tine e altceva. Complet altceva. Şi, da, m-ai supărat cu ele, dar nu-i bai, îmi trece. Cel mai tare m-au iritat insinuările la adresa unchiului meu, un om şi un medic excepţional. Şi care a murit de mult, plâns de un judeţ întreg fiindcă le-a vindecat copiii oamenilor de pe-acolo, deseori fără să le bage medicamente periculoase pe gât.

Ana, nu crezi ca “pozitivezi” treburili? Analiza ta nu este cumva scrisa la brat cu indulgenta? Nu cumva maschezi neputintele cuiva?

Mircea: până una-alta, văd că nu poţi dormi de grija mea. Bea şi tu un ceiuc. Ţi-o mai trece dorul.

Mircea: uitasem. Eşti sigur că ştii ce înseamnă “refulare”? Năstruşnic mic.

Sau că e corect “nu fă!”?

Încetul cu încetul, o scot la liman şi cu tine. Nu dispera. Şi nu uita de ceiuc.

Nora,

O ţii din flirt în filtru. Mă sperii.

E greu să rezist unei asemenea tentaţii. Carne nătângă, netedă ca-n palmă, numai bună să laşi brazde adânci în ea.

Cand aparuse melodia asta, am ascultat-o pana la epuizare nervoasa.

Imi plac lautarii astia. Sunt de acord cu tine, Ana. Viorica e misto, e vie, e artista in fiecare gram de celulita care ii danseaza pe corp.

Of! Bine-ai venit acasă!

N-am venit acasa, ci ma plictisesc intr-o sedinta.

A.

Bine-ai venit aici!

Nici nu mă îndoiam că tu ştii despre ce vorbesc eu. Mulţumesc.

Mă bucur şi pentru faptul că o simţi aşa cum o simt şi eu pe Viorica, deşi nu o cunoaştem sau, oricum, eu nu o cunosc.

Mergeam cu niste prieteni spre Valea Doftanei si intru intr-o benzinarie in Campina sa bag niste gaz. Pun melodia asta la maxim si cobor geamul, sa ma amuz. Dupa ce am plecat, un prieten zice: “cred ca astia au zis ca suntem smecheri de smecheri, sa moara mama”.

Aaaaaaaaa… atunci sunt şi eu şmecheră. Deşi la mine se uitau ca la nebuni când ascultam Basu’ şi cu toba mare.

Salut, Danny! Ce sa-ti spun, nici eu nu stiu.

Dana , te simti bine in noua casa sau ai sentimentul unei cautari continue in aceasta lume , ratacita demult in propria-i speranta ?

Mi-e dor de asta, Danny:

flickr.com/phot../

Te inteleg cumplit de bine , Dana , te simt ca-ti place marea cea intinsa si albastra , nisipul cel fin , scaldat de razele soarelui , tot verdele ce te inconjoara , caldul lucrurilor existente pe acest Pamant ! Stiu , Dana , ce-ti place si mie imi plac aceste lucruri , si probabil ca , Germany , nu este tocmai pe placul tau , dar iti sugerez sa gasesti in raceala , specific germana , caldura vremurilor stramosesti de odinioara si speranta lucrurilor de bine ! Ma voi gandi la tine si iti va fi bine ! Intr-o zi , vei sti ce vei avea de facut ! Iti garantez acest lucru ! Si mie imi este dor !

Ce faceţi, iepuraşilor, flirtuiţi? Ca să citez din clasici…

Te salut , Ana , ce mai faci ?

Bine, Ana! Uite, Danny ma incurajeaza.

Caut, caut, Danny. Asta fac.

Văd, Dana.

Ce anume cauti , Ana ?

Nişte fleacuri, Danny. Nimic important. Mărunţişuri.

Sa ne bucuram impreuna de frumusetea ultimelor zile de vara ! Toamna timpurie isi va face prezenta in curand !

Să-şi facă, Danny. Aşa e rostul vremii. De când lumea şi Pământul.

Vreau să văd cât de jos poţi ajunge!

Bănuiesc că nu vorbeai cu mine, nu?

Stai liniştită, Dana, e joaca lui din ultimele zile.

E clar că nu cu mine vorbeşte fiindcă s-ar contrazice. Nu are cum să ajungă el atât de jos încât să mi se adreseze. Ar face hepatită pe loc. Ceea ce nu-i dorim, nu?

@edle….vai,scumpele amintiri din St.Marteen…(deși St.Thomas,muntele de stâncă ieșind din ocean… a fost visul meu)…aerul sărat al oceanului…lagunele cu ape turcoaz…prundul fin și alb al nisipului… acolo am lăsat jumătate din sufletul meu…plus un inel…

dar vezi tu…a trebuit să revin cu picioarele pe pământ…și aici a început preludiul culorilor de aur,safir galben și rubine…statul cu cele mai întinse păduri… de fapt, aici am picioarele înfipte în pământ la munte… ihaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa

@Ana…dar cu mine vorbești

Dacă nu te compromit în ochii lumii, Seva. Dacă simţi că-ţi murdăresc imaginea, nu risca. Sunt ultimul om, după cum vezi.

@Ana…nu zău că mă sperii…ce Dumnezeu…ce vorbe sunt astea ? se vede treaba că într-adevăr te-ai supărat pe mine zdravăn… ca atare mă retrag…

”dacă simți că-ți murdăresc imaginea…”

Doamne, Seva! Tu nu vezi ce zice Cosa Nostra mai sus?

La el mă refer, prin ricoşeu. Cu tine glumeam, femeie. De ce m-aş fi supărat pe tine? Seva! Vorbeşti cu mine.

Tu mi-ai întins o mână,atunci când nimeni nu m-a văzut…și eu nevolnica de mine…ți-am înșfăcat tot brațul…

Pfffiii… acum am apucat sa citesc ce s-a mai comentat. Saracul Till a innebunit de tot.

Seva! Ce mână, ce braţ? Sunt eu, e drept, praf de oboseală, dar tot eu.

Eu făceam o glumă referitoare la remarca aia cu cât de jos pot să ajung. Şi te invitam, tot în glumă, să nu te atingi de mine ca să nu iei râia pe care o am în ochii lui Cosa Nostra.

Asta fu tot. O glumă, Seva. Poate n-am fost în stare s-o exprim cum trebuia, dar îţi zic, am nervii cam tociţi acum.

Dana,

Să nu dezgropăm securea apaşilor.

Ana, eram surprinsa, atata tot. Nu i-am mai citit de mult comentariile si, uite, ma cam minunez.

Cat despre Cosa, doar il stim.

@Ana,cu @Cosa Nostra…știu că nu este stilul tău”dinte ptr.dinte” dar trebuie draga mea să te debarasezi de menajamente…care nu fac decât să-l avantajeze…(ținându-i flacăra vie,alimentată…)

El terfelește tot ce îi iese în cale,n-ai învățat asta ??

Să mor eu, dacă nu fac crimă de„om”

Seva, frumoase locuri… dar e mai bine cu picioarele pe pamant!

Dana,

Eu nu mai ştiu nimic.

Seva,

Lasă-i lui rarisima plăcere, te rog.

@edle…așa este…acolo unde te simți cel mai bine,acolo este„casa ta„

@Ana…părerea ta este ptr.mine este lege

Este inca o dovada ca brandul insusi aduce clientii …Daca intr-o zi as citi ceva asemanator intr-un editorial al lui Mircea Cartarescu – de exemplu – mi l-asi scoate de la suflet , si mi-asi pune intrebari serioase despre motivul pentru care ar face asa ceva . Chiar daca iti este prieten din copilarie , vecin, coleg de pahar …Cu atat mai mult nu trebuie sa vorbesti despre el intr-o asemenea circumstanta …Genul cantaretilor manelisti nu este agreat din principiu de persoanele care apreciaza cultura , calitatea actului cultural, in general. Obstinatia cu care acest articol – continutul lui – este aparat si motivat , nu duce decat catre ridicol si nelamurire . Personal , prefer oricand sa ascult cu simpatie pe Faramita Lambru , care este intr-adevar un maestru de necontestat , decat pe Viorica a lu’ nu stiu cui , care practica o tehnica comuna tuturor cocalarilor imbogatiti peste si fara de masura , in ultimii ani . Si nu sunt genul care pizmuiesc capta vecinului, in nici un caz …Cand Mircea Dinescu a inceput sa-si dea arama ( cositorul, mai bine zis ) pe fata , l-am sters de pe lista persoanelor care imi erau simboluri . Viorica de la Clejani nu poate fi niciodata un simbol de urmat sau de admirat pentru mine , doar daca ar face un gest civic maret , de la nivelul ei banal si plictisitor de meschin , sa doneze unei case de copii- de ex – mancarea sau jucariile pentru un singur Craciun, sa spunem. Tiganii nu pot face insa asa ceva , le lipseste organul necesar . Dispret este ceea ce simt pentru categoria din care face parte prietena Viorica de la Clejani , recunosc si imi asum , iar a o promova intr-un asemenea hal , ca valoare de orice fel , mi se pare trist , cel putin . Iar Mafiotul , Seva , teparul si nemernicul , are un fel natural de a injura , cuvintele murdare folosite i se potrivesc perfect in gura . Este daruit de natura pentru asta , iar faptul ca excedeaza cateodata cu injuraturile , poate fi cauzat chiar 0de calitatea materialului in discutie . Nu crezi ? PS daca am un cunoscut pe care-l consider prieten si ma linguseste in loc sa-mi spuna ca gresesc ,il trec imediat pe lista neagra , a dusmanilor ipocriti si a prietenilor falsi . Deci, daca Ana se va supara pe mine , e treaba ei , nu a mea . Eu raman prietenul ei sincer . Lista in discutie e la ea , nu la mine .

ceva nu este în regulă…am scris ceva de două ori și nu a apărut…

@Ana:#243 : Ce insiunuari am facut eu la adresa unchiului tau ? Ca ma supar eu acum …..EDu nu sunt insinuant ….acum am aprins lumina in camera , sa nu fac greseli de tastatura ..Deci, ce insinuari am facut ? Apropos de chestia cu antena de satelit inainte de ‘89 ? Pai ,din cate stiu eu , cu umilele mele informatii si cunostinte personale , numai ambasadele sau marii smecheri , gen ilie nastase sau ion tiriac aveau antene parabolice pe case , iar noi ne uitam ca prostii la ele …In momentul ala , un sistem – receptor cu antena satelit , era vre-o 5000$ in America . Oi fi eu prost , dar la asta ma pricep…..Si ce legatura are Manda cu Tanda , , ironia ” mea despre antena unchiului tau dinainmte de ‘90 si faptul ca a fost un om bun , care a murit la un moment dat ? Si toate astea , cu Viorica de la Clejani ? Ana ….ma faci sa incep sa-l simpatizez pe Manole …..

Bleah, toate sunt degeaba pe aici.

@Nora: oare ?

289 de comentarii ( ma rog, la gramada …) la subiectul Viorica lu’ este din Clejani ? Patima feminista nu e o surpriza , doar o mare dezamagire ..Subiectivismul face cateodata mai mult rau decat rautatea insasi .Dar , ce contam noi , gainile … Ouam , si atat …..

ORICE BOIER ÎI PLACE PIPER

Să avemun schimb de cuvinte,mă ia gura pe dinainte ?

Descoperind punctul nevralgic,îmi trebuie antinevralgic,

Căci a luat o întorsătură,sigur duce doar la ură

Chiar dacă la față e smolit,ajută-l pe cel necăjit !

Fiind de „origine umilă”nu e dreptate,nu-i nici milă

Săraci lipiți pământului,stând în fața cortului,

Ba, vreau să spun în ghetouri,vile cu multe zerouri

Îmbrăcați foarte excentric,nu apă,curent electric !

Când era cu răposatul,mai mult ei luau caimacul

Nu era un rrom dentist,era frizer,taximetrist,

Nu era un rrom tâmplar,era ospătar ori măcelar

Acum ce fac,unde se duc,să afle lapte de cuc ?

Învățământul se extinde,pe ce pantă,unde tinde?

Rasismul,ura nu alină…se va juca cu sala plină…!

Nu îmi vine să cred…ceva nu este în regulă,am scris de trei ori ceva în seara asta,și ca dracu*nu apare

gata m-am prins…fără poezii…

@Gramofon cu Microfon: de ce iti pierzi vremea? “pe unchiu l-a plans un judet intreg” “Vironica are parti bune – nu tre impuscata – o mai lasam sa traieste – ca doara… despre asta este vorba – sa traim – ce conteaza ca vegetam? Nu! Noi n-am inteles subtilitatile lui Anaaremere. Noi estem mai neatenti si nu gandim in perspectiva. Nu avem viziunea necesara pentru a vizualiza rezultatele/efectele -prin posteritate – ale acestei portretizari. E mai “desteapta” decat am crezut.

Să mori de râs, nu alta. Nu aveţi voi cumva vrăjitoare mai importante de vânat, cavaleri ai moralităţii şi valorii?

au, au, Ană!

haolicăăăăăăăă!

n-avusăi de lucru, cînd văzui ce haglomeraţie mare fusă p-aci şi o ascultai cu deosebită aplecare pă Viorica. şi solicitai celor 5 sîmţuri ale mele să o hanalizeze temeinic. sîmţurile s-au aliniat la start.

nu fu haleală bună pentru urechi! tu eşti sîgură-sîgură că Viorica nu are un cleşte d-ăla dă rufe prins dă nas?!

ş-atunci îmi băgai dăştele-n urăchi şi doar o privii. nu fu haleală bună nici pentru ochi. prea multă “viaţă” trepi-buricantă pentru clohorotica dă mine… atunci pen’ cine? o fi bună la mirosit, gustat şi pipăit? o fi, nu zic nu… sîmţurile mele nu putură răspunde, în lipsă de corporalitate.

pă al şaselea sîmţ nu l-am mai întrebat, căci era plecat la ghicit.

şi acu’, să mă dreg puţin cu nişte mortăciunoşenii corespunzătoare… of, ooof, viaţa mea…

youtube.com/wat../