Postările din tagul ‘libertate’

Vocea lui “Trebuie”

- Stii... Vreau un copil. Sau, as vrea un copil..., ii spune Isabela lui George. Cu gestul delicat care l-a cucerit, isi trece cu mana parul dupa urechi. Isi asaza apoi capul intr-o palma; e sprijinul ei pentru cateva secunde. Ii evita privirea. Spera sa spuna el ceva care sa rupa penibilul. De cateva luni incearca sa ramana insarcinata, dar nu stie de ce nu s-a intamplat asta pana acum.  Cumva, ceva din ea nu isi doreste catusele astea. Acum i se pare ca a prins putin curaj sa-i spuna si lui asta. [ citeste mai departe ]

Marşul Diversităţii. Varianta homofobă

Era sâmbătă şi în weekend urăsc  şi evit să mă grabesc. Oriunde. Mă grabesc destul în celelalte zile. În weekend vreau să fiu pe slow motion. Şi-mi iese. Cu diverse efecte secundare, evident-cum ar fi cel de sâmbătă dupa-amiază. Călcam agale în drumul meu spre marşul ce susţine diversitate, respect, drepturi, ingrediente de bază ale democraţiei din care România reuşeşte să facă mereu o tocăniţă cel puţin dubioasă.

Dar, surprise! Deşi curcubeele erau la câţiva metri, eu nu puteam să ajung la ele. [ citeste mai departe ]

Viaţa (nu) e în altă parte

Un cappuccino dublu, în centrul oraşului Budapesta, şi cele 20 de minute în care uiţi de tot ce te aşteaptă mâine, închizi ochii şi răsufli uşurat. Acum, aici, e bine. E soare, sunt cu oameni dragi, nu am nicio grijă şi viaţa e generoasă. E bine. Mai avem două zile de plimbare prin oraş, cumpărături, fotografiat, bucurie, răsfăţ. Sigur, apoi ne întoarcem, dar acum e bine. A, unde mai mergem anul ăsta? Poate Praga, poate Veneţia? [ citeste mai departe ]

Șansa vieții

Momentul etern este o funcție a timpului/spațiului, în care iluzia timpului este suspendată în trăirea intensă a vieții, în cadrul căreia evenimentele trecute și viitoare nu sunt separate de timp. Am putea să fim în momentul etern fiecare după puterea imaginației sale.  Poate pe o plajă imensă cu multe scoici. Poate într-o grădină labirintică. Poate într-o cameră plăcută nouă, ascultând muzică. Afară, pe stradă, privind cerul plin de nori. Făcând dragoste sau lecturând o carte. [ citeste mai departe ]

Adrenalino, treci acasă!

Că, uite, nici nu mai ştiu cum să te chem. Te-am luat cu binişorul şi nimic. Ţi-a plăcut să te las de capul tău, să umbli tu de nebună pe unde-ai vrut. Am zis că, deh, te-oi fi săturat şi tu să faci pe viitura, că nu ţi-o fi fost uşor şi poate mai vrei să-ţi tragi şi sufletul. Şi ţi-am dat drumul în lume, disperato.

Am văzut că lumea e dornică de tine, dar te caută numai pe unde nu eşti, că tu nu te dai la prima vedere. Te-a găsit acu' subtilitatea şi te-a apucat jocul intervertirii. Tu nu vezi că oamenii nu se mai recunosc? [ citeste mai departe ]

Jumătate Jupiter

Şi restul cal. Cu nervi, cu freamăt, cu tremur, coamă şi galop. Răscoleşti în crud până dai de jar. E fraged. Te uiţi la el şi-ţi vezi rotundul ochilor. Acum eşti tu. Apuci cu poftă şi mesteci cu odihnă. Îţi place. Îl dai încet pe gât şi simţi cum te-mplineşte. Jăraticul nu arde. El ştie să cuprindă şi să-nfierbânte lent. Vibrezi fără de frâu. Şi râzi în timp ce-l îmblânzeşti. E tot în sânge. Sunteţi totuna.

De flăcări nu te-apropii. Sunt cam neruşinate-n goliciunea lor şi prea unduitoare. Se lasă duse vântului şi nestatorniciei. [ citeste mai departe ]

Dă, Bă, şi mie o gagică!

Ştiu, ştiu cum sună, dar ştiu şi ce-nseamnă. Pentru un om frumos a fost întâlnirea cu o mare împlinire a lui. Pentru mine a fost o palmă, dacă nu chiar un pumn, fix în propriile prejudecăţi. Verbale, de data asta. Cu restul convieţuiesc încă, profund şi extrem de prost, încheind armistiţii sub formă de promisiuni.

Prietenia mea cu acest om s-a născut la prima vedere. Pe mine m-a uimit, la el părea ceva natural. Până să-l cunosc nici nu mă gândisem vreodată la prietenie altfel decât ca la o construcţie pe baza materialelor complementare. Şi care ia timp. [ citeste mai departe ]

Mamifer

(Patul unei dimineţi de marţi; mamă şi copil trezindu-se.)

„– Tu eşti un mamifer?

– Da.“

Am răspuns pe loc la întrebare, fără să respir, de gândit nu încape discuţie. N-am întrebat-o nici de unde ştie cuvântul, nici ce i-a venit să mă întrebe asta. Nimic. Niciuna dintre reacţiile obişnuite şi cu practică îndelungată. M-a apucat întâi o durere de minte. Când ne-au învăţat pe noi la şcoală că oamenii sunt mamifere? Parcă pe la începutul gimnaziului. A, sigur că da. Când mergeam eu la cercul „Prietenii adevărului ştiinţific“. [ citeste mai departe ]

Credeam că sunt liberă….

Credeam că sunt liberă....
Credeam în libertatea de exprimare....
Credeam în democraţie....
Credeam....
Ei bine, astăzi nu mai cred.
Potrivit unei ştiri publicate pe pagina de Internet a Realităţii TV, democrat-liberalii l-au exclus din partid pe Daniel Oajdea, deputatul de Iaşi care a anunţat că va vota moţiunea de cenzură a PSD.
"Nu putem să fim de acord cu cei care îşi fac imagine pe seama partidului. De aceea, propunerea de excludere a domnului Oajdea a fost înaintată forurilor superioare. Nu vom avea alte situaţii de acest gest. Dacă vom avea, vom fi fermi. [ citeste mai departe ]

B-EST 2010. Oare filmele bune alunga norii?

Asa ar fi frumos. Prima incercare o va face pelicula ruseasca Stralucire / Glyanets (2007), difuzata astazi in premiera absoluta in Romania, in deschiderea Festivalulului International de Film Bucuresti (B-EST IFF), la cinema Scala, de la ora 19:00. [ citeste mai departe ]