Postările din tagul ‘inima’

Hanger fraged

De unde să ştiu dac-a fost dintru-nceputuri ori a crescut cu râvna unui fir de iarbă într-o singură noapte, şi aia cotropită de frânturile de vis ale neadormirii? O fi fost din zbatere născut ori poate din dorul lui, neostoit, de carne. S-a-nfipt de-a-ndoaselea, cu plăselele înăuntru, făcându-şi loc în moalele inimii şi odihnindu-şi calea, ce grea şi lungă trebuie să fi fost, dacă numai răscrucile de drumuri fluide şi albastre i-au alungat oftatul. A văzut roşu şi-a rămas. [ citeste mai departe ]

Jurnal de pisică albă

Inima mea e o pisică albă prinsă într-o plasă de sârmă neagră. Când te aude venind, se întinde, se cabrează şi îi rămân ghimpi în spate. Plasa o strânge. Tu intri şi, de cele mai multe ori, taci. O priveşti cu ardere. Ea se mai întinde o dată, vertebre însângerate, stern împuns. Iese din aşternuturi ca Lazăr din moarte. Lumina se înfige în pleoape. Clipeşte uşor şi, tocmai atunci, ţi se pare ţie că seamănă a copil şi o săruţi pe frunte. Tu nu ştii, dar ieri i-ai strâns prea tare omoplatul.

Pui de cafea şi mă iei pe genunchii tăi. [ citeste mai departe ]

Vrea cineva un corason frant? Nu cumva e mai bine la adapost??

Vi s-a intamplat in viata? Sa fiti pusi in fata unei persoane de sex opus (sau de acelasi sex, e lipsit de importanta, pe lumea asta exista si barbati care iubesc barbati & femei care nu pot trai fara femei, asta e, “shit happen”) care sa va determine sa va “grupati” mintile, sa va intalniti din nou cu voi insiva, sa simtiti lucruri incredibile? O persoana care, prin simpla ei prezenta sa va dea universul intim peste cap, sa va  arunce intr-o furtuna emotionala teribila, imposibil de stapanit (poate doar cu greu si cu multa ratiune) sa va rupa firul, sirul gandurilor? [ citeste mai departe ]

…….asa ca ascult. Tu CAT DE MARE o ai?

Auzi? Tu “ala” care te holbezi la hipermarse’, sau “ala” care vrei sa ma agati cand sunt cu rolele sau poate tu, acesta care stai in fata mea la benzinarie si ai impresia ca de capul meu nu e decat o partida memorabila de sex. O mai tii mult asa (langa, se numeste langa) sau iti vezi de treaba?

Bine. Tu ai vrut, tu m-ai provocat fara cuvinte sa vorbesc despre asta.

Cum e a ta? Ha?

Cat de bine asezata e acolo unde trebuie, nici prea sus , nici prea jos, nici la stanga, nici la dreapta? A? Dar sange are in ea? Cum curge? E cald? [ citeste mai departe ]

Inima, un trandafir rosu, rupt de la jumatate

Cuvant inainte: n-am stiut cum sa scriu acest text decat uitandu-ma in viata mea. Aveam ideea de mai multa vreme in cap (aceea  ca uneori femeile isi vand inima) insa, s-a nimerit sa am si de unde sa pornesc pentru a-l putea scrie.

*

-Zau, tot nu inteleg de ce avem discutia asta asa, cand luni de zile n-ai ridicat tonul niciodata la mine! Ce te-a apucat? Ce vrei sa –mi fac? Sa ma dau peste cap?

-Nu! Nu vreau sa te dai peste cap! Vreau niste explicatii de femeie matura, nu de copil razgaiat! [ citeste mai departe ]

Cum mi-am petrecut ziua de nastere alaturi de… “niciodata”

O sa incerc sa scriu textul de azi cat mai simplu, asa incat, oricine se afla intr-o situatie asemanatoare sa se intrebe exact ce m-am intrebat si eu: de ce noi, oamenii, spunem cateodata “eu? niciodata!”, atat de usor, fara sa gandim macar un strop?

Niciodata este un cuvant atat de dur si de taios, iar unele persoane il folosesc (me included) 100% aiurea, pentru a sublinia ceva ce, pana la urma, se dovedeste a nu avea nici un strop de logica. [ citeste mai departe ]

Barbatul vietii voastre/noastre, varianta sanatoasa la cap.

Oare stim noi femeile cum arata in realitate barbatul vietii noastre? Sau proiectam tot felul de ciungi, bomboane, cipuri, mentosane si ciocolatele  asupra tuturor “nimicilor” incercand sa ne  convingem singure ca, mda, “el e”?

Cele mai multe dintre noi (me included) facem macar doua –trei  greseli pana cand ajungem acolo unde trebuie, multe din greselile acestea se produc in anii tineretii. Insa, de la un moment dat incolo, logica spune ca ar trebui sa fim in stare sa facem alegeri mai bune si mai ales mai sanatoase. [ citeste mai departe ]

Până la capăt

Ca poetă, în principal, cred că am scotocit mai ales după anormalul din psihicul și sufletul uman: dar am priceput acest anormal (nu am vizat nicidecum patologicul) ca pe o sursă de cunoaștere și ca pe o probă de încercare. Atât pentru mine, cât și pentru cei din jur (care trăiesc lângă mine), precum și pentru cei care mă citesc, și pentru cei care mă iubesc/urăsc (reacțiile estetice la un text literar sunt adesea încărcate emoțional în subsidiar, de aici radicalismul unor asemenea termeni tari – a iubi/a urî). [ citeste mai departe ]