Postările din tagul ‘fericire’

Viaţa, cel mai mare troll

Cunosc două femei de aceeaşi vârstă. Una dintre ele a ales calea creditelor, a construcţiei unei case la marginea Bucureştiului şi are deja doi copii. Cealaltă se bucură de o viaţă de celibatară cu plimbări, cluburi, călătorii de săptămâni întregi şi mult timp cu ea însăşi. Partea interesantă e că fiecare dintre ele visează cu ochii deschişi la viaţa celeilalte.

Prima ar vrea ca toate să dispară măcar pentru un timp , iar locul să le fie luat de briza mării in Vamă, de berea spumoasă savurată pe plajă şi de nopţi de dans până la epuizare. [ citeste mai departe ]

Intoxicaţie

A trecut o vreme pînă să-mi dau seama că ceva nu e în regulă. Nimic, de fapt, nu era în regulă. Mă analizam cu lupa, precum un entomolog obsedat de gîngăniile sale şi aflam lucruri noi şi neaşteptate despre mine. Înfiptă în ac, adînc, atinsă în miezul miezului, mai mişcam totuşi, fîlfîind disperată dintr-un fel de aripi rudimentare.

Manifestările erau îngrijorătoare, la graniţa cu panica; grănicerii însă îşi părăseau cam des posturile... [ citeste mai departe ]

Fericirea are picioare scurte!

Fericirea are picioare scurte. De ce? Nimic mai simplu! Pentru a o lua la goană atunci când ţi-e lumea mai dragă. Şi uite aşa, dispare draga de ea fără vreo înştiinţare prealabilă, fără vreun post-it lipit pe uşa de la frigider, fără vreun avertisment, fără să închidă uşa în urma ei, fără vreun răvaş lăsat pe noptieră, fără o ultimă floare uitată într-un colţ pe etajeră, fără larmă, fără imprecaţii, fără să ştie încotro se îndreaptă şi, evident, fără bilet de întoarcere. [ citeste mai departe ]

Românul, sutele de euro și fericirea

Săptămâna trecută un anumit pseudo-personaj român, care-și face veacul prin Germania (oh, cât de mândri suntem de ai noștri români plecați!) a apărut pe la toate televiziunile drept șoc național. Asta după ce un amic (consultant de imagine de ocazie) a postat pe Youtube trei filmulețe cu el numărând sutele de euro într-o mașină.

Eroul nostru înflăcarat număra agoniseala „într-o zi cât alții în cinșpe ani”, mângâindu-se extaziat cu bancnote și râzând hipopotamic către camera. [ citeste mai departe ]

Conversaţia de marţi

O dată la trei-patru luni, vreme de câteva minute sau ore (depinde de timpul pe care îl avem fiecare la dispoziţie), stau de poveşti pe messenger cu prietenul meu olandez. Ne cunoaştem de mai bine de un deceniu şi, cu toate diferenţele culturale, de mentalitate şi lingvistice, pot declara cu mâna pe inimă că e unul dintre oamenii cu care mă înţeleg cel mai bine şi pe care mă pot baza atunci când îmi este al naibii de greu.

Chiar dacă nu vorbim câteva luni bune, discuţiile cu el curg firesc şi fără sincoape, ca şi când ultima oară ne-am fi văzut ieri, la cafea. [ citeste mai departe ]

[de la Sibiu zâmbire] Fericirile

(Prin asta încep o serie de postări de la şi despre Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu - FITS. Sper să vă placă!)

Piaţa Mare din Sibiu. Terasă, internet wireless, cafea fără cofeină, ţigările şi telefonul aproape. Aştept să se întâmple a patra întâlnire a zilei şi între timp răspund la e- mailuri. Undeva în dreapta, lângă statuia lui Lazăr, se montează scena pe care vor avea loc concertele din Piaţa Mare. Anul ăsta, cântă Holograf, Direcţia 5, Zdob şi Zdub, Iris, Voltaj şi Vama. [ citeste mai departe ]

Pierdut

"Fericirea a trecut repede prin viata mea. Am urmat-o. Am adormit in bratele ei. Cand m-am trezit... eram singur. [ citeste mai departe ]

Fericirile

"337 motive reale de fericire", am văzut scris, în treacăt, cu litere de-o şchioapă, pe coperta unei reviste. Atât de multe? Curioasă din fire, am cumpărat-o, dornică să văd cu ochii mei ce-nseamnă fericirea. Ajunsă acasă, în zadar am căutat în paginile revistei fericirile. Într-un târziu, m-am împăcat cu ideea că cele trei sute şi de motive de fericire se reduceau la pantofi, poşete, glossuri şi parfumuri în a căror posesie, odată intrată, te puteai considera fericită.

Oare acestea să fie singurele motive de fericire pentru o femeie? [ citeste mai departe ]

Tiparele comoditatii!?! P.S. LMA! Pandora’s

Am fost tentata sa cred ca, involuntar, cautam anumite tipare, cand e vorba de relatiile cu ceilalti. Suntem tentati sa comparam "noul" cu un acel cineva care si-a lasat amprenta asupra vietii noastre. Tindem sa refuzam sa acceptam un alt tipar, de frica ca s-ar putea sa ajunga sa ne placa mai mult decat cu ceea ce am fost noi obisnuiti.

Dar se ajunge intr-un punct in care te vindeci. Poate manata de lehamite, de dezamagire sau pur si simplu vrei sa incerci altceva. Si te cuprinde fascinatia.

Esti uimita ca te redescoperi pe tine in celalalt. [ citeste mai departe ]

De ce îmi plac sărbătorile de iarnă

De ce îmi plac sărbătorile de iarnă?

Sunt "n" motive pentru care îmi plac...

Îmi plac pentru că îmi aduc aminte de copilărie, de clipele fericite petrecute alături  de familie;

Pentru că le petrec  alături de cei dragi;

Pentru mirosul de brad, de cozonaci cu nucă și cacao, de sarmale, de care am parte și  în timpul anului, dar parcă de sărbători sunt mai bune;

Pentru  ṭuica fiartă cu zahăr și puṭin piper și vinul fiert cu scortișoară;

Pentru zăpadă, pentru ca îmi iau concediu și stau și lenevesc  și mă dau cu sania; [ citeste mai departe ]