Postările din tagul ‘copilarie’

“Eu ştiu mai bine”

Zilele trecute, televiziunile de ştiri au relatat pe larg logodna unei fetiţe de şapte ani (parcă) din comuna gălăţeană Ivăneşti, logodnă cu alai în toată regula, cu muzică şi paranghelie, maşini de fiţe şi bani duium. Nici Poliţia şi nici Protecţia Copilului nu au intervenit. Azi am citit o chestie din acelaşi context care m-a întristat peste măsură: copil rom de opt ani care e ciuca mistourilor fiindcă nu e... logodit. [ citeste mai departe ]

Lecţia

Cât suntem copii, suntem proaspeţi, venind de la Dumnezeu. Încetul cu încetul ne veştejim, siliţi de „circumstanţe”. Cu timpul, jucăriile se prefac în icoane. Ne trezim în faţa sfârşitului şi ne trecem târziul încercând din răsputeri să ne îndreptăm.

Ce firi sucite! Parcă ne trăim viaţa în ciudă. În tinereţe ne aprindem, devenim invidioşi şi duşmănim din toată inima. Doar avem toată viaţa înainte! Spre moarte, abia ne mai agăţăm de firul putred oasele golite de carne.

Ştiţi ce? Ar trebui să învăţăm de la copii. Da! Sărmanii... [ citeste mai departe ]

Moskvici 407. B 09

A îmbrăcat atâtea nuanţe de verde câte n-a văzut marea, de la brotac, la verde praz. Un hârb. Era însă bun la toate, de la plimbări la Sabar unde noi, copiii, ne scăldam în neştire printre pungi de plastic, crengi rupte, cai, vite, maşini sau oi aduse la spălat, până la cărat porci, viţeluşi sau curci pe bancheta din spate pe care, de multe ori, o împărţeam cu dobitoacele.

Îl dispreţuiam. Astăzi, am ajuns să-mi amintesc cu drag de nebuniile pe care le ducea în spate. Nostalgică. Îngăduitoare. Şi brusc, împăcată. [ citeste mai departe ]

Să nu uităm de magie!

Cenuşăreasa, Arabella, Peter Pan, Albă ca Zăpada, Greuceanu, Alice în Ţara minunilor - toate sunt poveşti care ne-au încântat copilăria - şi nu numai, fiindcă eu, una, cel puţin, revăd cu plăcere şi azi filme de desene animate din seria Disney Classic.

Cu Harry Potter, însă, am avut un fel de relaţie specială. [ citeste mai departe ]

Şotron. Copiii asfaltului

De unde sunt eu? Sunt din copilăria mea, spunea, odată, Saint-Exupery. Şi, deşi mi-am trecut-o de peste 20 de ani, acel odată nu-mi pare să treacă niciodată…

Deseori îmi vin în minte, inconştient şi total involuntar, frânturi scăpate uitării. Îmi aduc aminte cu drag de cele două păpuşi pe care le împărţeam cu sora mea. Păpuşa mea era cea roşcată, îmbrăcată în costum popular. A ei – blondă, tunsă scurt, cu rochiţică bleu. [ citeste mai departe ]

Eu cred ca vesnicia s-a nascut in satul copilariei mele…

O troita la marginea dumului principal. Un drum pietruit spre dreapta. Urmeaza-l. Pasesti treptat  in alta lume. Timpul sta pe loc. Totul e incremenit. Doar vantul  fosneste tainic printre copaci. Cateva pasari se intreaba speriate cine esti.

Cate un gand razlet de-al tau se asterne zgomotos peste  linistea satului. Un caine latra solemn in departare. Isi face datoria. Pazeste Vesnicia. Bine ai venit...lasa totul in urma si hai.... [ citeste mai departe ]

Apologia inocentei

Vine o vreme cand incepi sa meditezi pe marginea alegerilor pe care le-ai facut in viata si sa-ti evaluezi prietenii. Cati prieteni mai ai din copilarie ? Cat de tare s-au schimbat ? In mod bizar, am prieteni care nu s-au schimbat aproape deloc. Unii dintre ei traiesc in strainatate, sunt casatoriti cu straini si au copii, dar de fiecare data cand ne vedem, o data sau de doua ori pe an, conversatia se leaga firesc si ne simtim ca si cum am continua o discutie intrerupta cu o zi in urma. Nu stiu care e secretul comunicarii perfecte. [ citeste mai departe ]

Amintiri din generaţia mea (cu cheia la gât)

Mergeam să luăm păştiţe... încă nu ne îmbrăcam în hainele cele bune la Prohod, ci aşteptam să vină Învierea pentru a ne afişa în hainele cele noi... şi după concursul de fashion (care avea hainele cele mai mişto - nu "cool") urma concursul de ouă roşii. Oul roşu şi felia de cozonac, elemente nelipsite din noaptea de Înviere.

...mi-e dor de felia de cozonac, de sperieturile prin cimitir, de deştele roşii de la atâtea ouă ciocnite, de aroma seminţelor de dovleac coapte în biserică la lumânare (eram copii, deh) ... [ citeste mai departe ]

La mulţi ani, Eva Maria!

Azi e ziua unei fetiţe, Eva Maria. Împlineşte patru ani. Mai ştiţi câte năzbâtii făceam la patru ani? Şi câte mai târziu, de ne-am exasperat părinţii? Hai, nu ziceţi nu, că nu există babă frumoasă şi copil cuminte! Eu la patru ani am spălat biblioteca părinţilor cu şampon. Şi lemn şi geam şi cărţi, toate erau pline de spumă cu miros de urzici, inclusiv eu! Da' cum să cerţi copilul care face fapte bune?! Am scăpat necertată!

De ziua ei, însă, Eva Maria nu se bucură nici de cadouri, nici de urări. [ citeste mai departe ]

Bear with me sau Urşii, menajera şi iubitul

Apropo de faptul că unul din trei adulţi încă mai dorm cu ursul de pluş (sursa), nu ştiu exact cum, dar s-a întâmplat ca, vreme de nişte ani, să colecţionez urşi. Ceramică, lemn, pluş, magneţi de frigider şi chiar cercei şi cămăşi cu imprimeu ursesc...  Spun că nu ştiu cum pentru că, în afară de cei câţiva urşi din copilărie, până să mă mut în apartamentul meu, eu nu-mi amintesc să fi achiziţionat aşa ceva.

Sigur, toată lumea ştia de Vlăduţ, o chestie cam boccie, dar, cu siguraţă, cu pretenţii incontestabile de urs. [ citeste mai departe ]