Pariul meu masculin de azi: James Badge Dale

Nu e niciun secret ca-mi plac uniformele cool. Si unii din barbatii care le poarta.
Ma insel rar cand vine vorba de potentialul actorilor tineri (teen si/sau youngsters).
Asta ca sa intelegeti de ce atunci cand unul dintre astia din urma reuseste sa fie bun intr-un rol care-i cere uniforma si sa arate apoi bestial pe covorul rosu in costum, unde mai pui ca dovedeste umor si inteligenta, simt urgentissim nevoia sa-l asigur mental ca e ok, face bine ce face.
Nu va imaginati ca-l sun sa-i zic: “esti o dulce papusha masculina, dementialule, mortalule, bestialule care esti acu si genialule care-o sa fii”, pentru ca nu e vorba de-ndragosteala, dooh!
Cel mult, imi iau un minut pe saptamana in care ma uit la o poza buna cu el, ma concentrez intens si-i transmit numa’ de bine pentru viitor (pare sa fi mers la Neil Patrick Harris, Zachary Quinto, Hayden Christensen si multi altii).
Azi l-am cadorisit din nou cu aprecierea mea pe JAMES BADGE DALE (pe care-l gratulasem fugitiv cand l-am vazut in “Imparatul mustelor” – unde avea vreo 12 ani). Si va rog sa-i rostiti numele, sa-i fie cu noroc. Sau sa va uitati macar la primul episod al unui serial in care joaca si care va avea premiera pe HBO pe 15 martie (THE PACIFIC).

Badge e un Taur de 31 de ani (nascut pe 1 mai 1978) si 1.83m din New York, crescut intr-o familie de artisti (mami si tati activand pe la Hollywood – e vorba de actrita Anita Morris si dansatorul, coregraful & actorul Grover Dale). Daca ati vazut serialul 24 sau filmul The Departed sigur l-ati remarcat – e satenel, dragutel, zambeste misto, joaca bine, la asta ma refer:)
Tom Hanks si Steven Spielberg se tot mandresc in ultima vreme cu el si cu alti doi colegi de-ai lui din cast-ul miniseriei THE PACIFIC.
Robert Redford l-a placut din prima si l-a distribuit in noul sau film, The Conspirator.
Revista Vanity Fair il prezinta in numarul de martie Young Hollywood, in pictorialul “top” The Next Generation of Hollywood’s Leading Male.

Eu zic ca e ceva de capul lui, si-am sa rezist sa ma uit la soldati plini de sange pe micul ecran, ca sa vad macar 5 minute cum zice el zulufatul o poezie, cum ii scrie el unei tipese pe care-a vazut-o ultima oara pe treptele bisericii, cum merge el prin jungla cu mocasini furati, cum se pricepe el sa arunce gloante din mitraliera catre japonezi…
Toate astea, cum ziceam, in THE PACIFIC – o miniserie care “onoreaza sacrificiul si atrage atentia asupra violentei”, dupa spusele unui simpatic comandor in marina americana, prezent la vizionarea oficiala a primelor doua parti ale acesteia.

E vorba de un proiect la care au contribuit, in calitate de producatori executivi, Tom Hanks, Steven Spielberg si Gary Goetzman, alaturi de o echipa extinsa de producatori, scenaristi, regizori (Jeremy Podeswa, Carl Franklin, David Nutter, Timothy Van Patten) si actori, marea majoritate tinerei.
Cel mai laudaros din echipa e Goetzman, care sustine sus si tare: “We’ve done a lot of stuff, and what’s the favorite thing we’ve ever done? I would have to say, we’re most proud of ‘The Pacific.’ We love it, and we don’t love everything we do”.

THE PACIFIC comprima in aproximativ 10 ore cateva luni din viata unor oameni, mai precis a unor soldati americani care au trait al doilea razboi mondial intr-un fel aparte: au participat la operatiunile din Pacific (gen cea mai mare parte a Oceanului Pacific si-a insulelor din zona, inclusiv Filipine, Indiile Olandeze, Noua Guinee si Insulele Solomon). Daca te astepti la un documentar istoric, ghinion: aici vezi razboiul prin ochii a trei oameni din Prima Divizie de Puscasi Marini, o divizie de infanterie poreclită “The Old Breed” care s-a aflat in fruntea multora dintre cele mai dure campanii din timpul Razboiului din Pacific.

THE PACIFIC nu e nici pe departe un proiect stralucitor ca ROME, nici la fel de inchegat ca “Band of Brothers” (2001) care a adunat peste 20 de premii. Daca actiunea celui din urma se desfasoara in Europa si are in prim plan story-ul unor soldati americani mai parasutisti de felul lor, in THE PACIFIC, se intersecteaza povestile unor puscasi marini, fiecare cu motivu’ lui de inrolare, cu grupul lui de camarazi, cu istorii si temperamente diferite. Asa ca, din punctu’ asta de vedere, e chiar nice de vazut.

Distributia e chiar nimerita, imaginea bunicica, muzica asemenea, razboiu’ dur, dialogurile pe alocuri amuzante. In fine, poate ocupa un loc decent in topul serialelor de anul asta.
Asa ca nici nu incape vorba ca o sa ma uit in continuare, evident – pentru JAMES BADGE DALE, care joaca rolul lui Robert Leckie, un fost reporter sportiv inrolat in marina care s-a dovedit tare curajos in calitate de soldat clasa I pentru felul in care s-a inteles el cu mitraliera…
Sunt curioasa daca Leckie se intoarce acasa si se iubeste cu fata careia ii scrie din transee dupa ce omoara cate 100 de japonezi pe seara, fura provizii sau marsaluieste prin ploaie. Vreau sa vad daca imigrantul Basilone, un curajos sergent, tot mitralior, ajunge sanatos la familia lui mare sau daca Eugene Sledge, un pusti de 18 ani cu suflu sistolic, obsedat de inrolare, face fata razboiului aluia ca mortier. Serios, mi-s dragi. Pe primii doi i-am vazut luptand si fumand la Guadalcanal. Cine si cum s-o salva oare din nenorocirile de la Cape Gloucester, Peleliu, Iwo Jima, Okinawa? S-o vedea, pe HBO.
Iar la anu’ pe vremea asta, daca JAMES BADGE DALE n-o sa ajunga in mai multe topuri de sexosi virili si talentati, promit sa renunt la “gen” si “tzupi tzup” sau sa stau o zi intreaga nevorbita. Am zis.