Între decolteu şi suflet

The Power of Love…youtube.com/wat../

Foarte tarziu! Pacat!

@Cristi+Silvia=o combinaţie dubioasă !

@S.T: Stii tu cine e Silvia, “amicul” nostru comun !

Corect, poate mergea si titlul “intre maieu si suflet”.

“Adevăratul secret al fericirii trebuie să fie în pendularea rapidă între decolteu şi suflet. Cu cât petreci mai puţin timp în mlaştina mediană care transformă, în sens invers, orice prinţese sau prinţi în broaşte râioase, cu atât ai mai mari şanse la împlinire.”

domnule pancu,

vă mărturisesc ceva:

dom’le, de ani buni, eu caut fericirea. da’, dupe ce v-am lecturat eseul, tre’ să recunosc – spre rușinea mea – că am căutat fericirea ca un bezmetic, haotic și fără pic de metodă. m-am complăcut, cu alte cuvinte, după cum bine spuneți, să mă agit ca prostu’ în “mlaștina mediană” a neîmplinirii sufletești, fără să-mi dea vreodată prin cap că o pot căuta (pe fericire) în locul geometric atît de plastic situat de dumneavoastră între decolteu și suflet…

ps. îmi permit să vă adresez o întrebare:

cît de rapid trebuie să pendulez pentru a obține un rezultat pozitiv? nu de alta, dar am și o vîrstă, și un efort susținut și de durată s-ar putea să-mi cauzeze…

…am și eu o vîrstă, …

Pe aici se pronunţă cuvinte mari. Totuşi, domnnul Pancu nu se află total în eroare. Cam are dreptate cu maioul, cu treningul, cu petele. Nu are dreptate când zice că lipsa lor şi prezenţa machiajului asigură ceva. Nu, nu asigură nimic, doar fac jocul mai interesant.

Incredibil!

cred ca faci o confuzie majora intre iubire si pasiune. N-am crezut ca o sa traiesc sa aud asa ceva… iubesti pana sa cunosti, apoi gata. Spune-mi, explica-mi, cum poti sa iubesti ce nu cunosti? poate esti curios si intrigat, atras si in momentul in care ai descoperit te plictisesti.

e mai mult decat trist ce-ai scris, e gresit.

Lavinia,

de ce e greşit? atît a descoperit Marius în materie de dragoste pînă la vîrsta asta. să-l întrebăm peste 20-30 de ani. trist (pentru el) ar fi ca şi atunci să gîndească la fel. acum e încă la vîrsta căutărilor. cine oare n-a trecut prin asta? eu nu-mi permit să-l blamez.

asta cu maieul gaurit e tare de tot .. tipic romaneasca

vaaai, domnişoru Pancu, ştiţi că eu sînt o fană de-a dumneavoastră, trup şi suflet alături de viziunile demistificatoare pe care ni le propuneţi, dar de data asta m-aţi întristat teribil!

plîng şi frec aragazul! suspin şi îndes piure în gura copiilor! oftez şi duc gunoiul! decolteul îmi trepidează de indignare!

vreţi să insinuaţi perfid că bărbatul meu nu mă mai iubeşte?! oooo, ce oroare!

şi asta doar pentru că am nasul pudrat cu făină? pentru că miros mai degrabă a lapte şi gem de prune? pentru că găurica de la şosetă nu inspiră patimi? pentru că el ştie dintr-o singură privire că trebuie să mă ocolească pe la 5 m distanţă sau… dimpotrivă?

doar pentru atît? ooof, domnişoru Pancu. un bărbat înţelept învaţă, după o oarecare vreme – e drept – că în spatele oricărui parfum, în adîncul decolteului ameţitor, in umbra inefabilului feminin şed liniştite şi croşetează şoseta, făina, gemul şi lipsa misterului.

restul e iluzie, cum am mai spus.

andreea:

nu strica orzul pe gîște!

sau, mă rog, ca să (mă) înțeleagă și distinsul domn pancu:

nolite mittere margaritas ante porcos!

Felicitari pt. articol, Marius !

Superb. Ai grait niste adevaruri. Felicitari. Astept cu nerabdare articole din acelasi registru. Succes pe mai departe.

@andreea: Ce soartă cruntă şi nedreaptă…ooof, te compătimesc…

ei, marcel, eu cultiv orz, nu ştii?!

am în spatele casei o grădină şi recolta a fost foarte bună anul trecut. acum, nu ştiu ce să fac cu el: pot să-l mănînc, să-l vînd, să-l dau de pomană sau să-l ard. tu ce zici?

vrei să ţi-l dau ţie? ai nevoie de el?

+ =

Şi toate astea ar fi rezolvate dacă am locui în aripi diferite. Andreea, îmi faci şi mie o aripă?

andreea:

știu și eu ce să zic? în principiu, e bine să vinzi ce-ți prisosește. nu e rău nici să fii milostiv, da’ cu măsură…

m-ai încurcat un pic.

în dreapta sau în stînga, Nora?

Curbilinie nu se poate?

Să ştii că sunt de acord cu teoria ta. Dacă vrei, vin să te ajut să-ţi susţii ogorul. Pot să car apă cu o găletuşă. Pot să caut după râme, chestii din astea.

nora:

andreea:

pentru aripi, vorbesc eu cu stephen dedalus. dacă vreți, desigur!

și pe dedalus – mare amator de bere, ca orice bun irlandez – cred că-l putem plăti în/cu orz!

@Marcel Zadda: Bine, dar roagă-l frumos să nu mă închidă acolo. Până şi o aripă se poate dovedi izvor de claustrofobii. Şi să-mi facă şi o fereastră maaare şi uşi glisante, dar din alea ca la japonezi. Şi să aibă grijă şi cu ceara, că uneori tind să devin solară.

@marcel zadda:

Nu cu ala, Marcele, ca ultima oarta a dat-o in bara rau de tot. Si chestia asta, deh, poarta ghinion!

altă carte pe care n-am putut-o citi…

deci, nu, marcel, dedalus ăla s-ar putea să ne facă nişte aripi prea abstracte.

mai bine facem cafeluţăăăă, din orz…

@M.Pancu…”vreau să mă bucur…înainte s-o zăresc într-un tricou pătat,cu şorţul ars şi părul îmbâcsit de mirosul de ulei prăjit” ??? Nu sta cu mâinile încrucişate,ajut-o în felul ăsta veţi avea amândoi acelaş parfum ori invit-o la restaurant ! “ca ulterior să mă întorc fulminant la meciul din sufragerie…” Eu una aş da dracu’vasele de spălat şi aş fi lângă tine la televizor…la mine cântă găina nu cocoşul !Păi cum,eu fac măncare el spală vase !

@S.T:

Prietene mult mai tanar, nu face greseala de a confunda starea de a fi indragostit cu iubirea…Maieul, mirosul de ulei ranced (lipsa sau prezenta loc adica) si restul tin de educatie, bun simt si un anume standard pe care ti-l impui in primul rand tie insuti, ca fiinta umana civilizata, n-au de-a face cu dorinta de a pastra flacara aprinsa si nici nu conditioneaza existenta sau non-existenta ei. Ce ai descris tu aici ca doresti de la o relatie nu vei gasi niciodata in permanenta la cea aleasa sa iti fie jumatate, ci doar la amanta. Iar daca la o varsta oarecare vei incepe sa simti nevoia unei amante, atunci una din doua: ori nu vei fi invatat nimic despre dragoste si vei fi ramas cu ideile astea de le lansezi mata aici cu atata patos, ori iti vei fi ales prost jumatatea. Retine totusi ca in lumea reala femeile uneori mai imbraca si treninguri cand sunt in casa, mai miros si a peste prajit cand ies din bucatarie dupa ce ti-au pregatit tie masa si in general sunt fiinte umane care transpira, se imbolnavesc, merg la WC, uneori sforaie si altele. Le iubim pentru ca pot sa faca toate aceste lucruri pe care le facem si noi si sa ramana totusi feminine si gratioase. Asta este misterul care trebuie sa te fascineze si sa te transforme intr-un etern indragostit de soata sau iubita ta: cum reusesc?

@val_one: imi place:)) intr-adevar, la varsta cautarilor:)))

in principiu, daca avem in comun numai ideea de a ne admira reciproc, intr-adevar maioul si treningul devin o problema; ceea ce descrieti este o reactie chimica bazata pe o situatie produsa in anumite conditii de cele mai multe ori de durata foarte scurta (gen: am intalnit-o in club, purta mini, cand m-am trezit de dimineata purta trening), sau m-am indragostit, de sani, de fund, de craci, dar dupa ce ne-am tras-o ca iepurii mi-am dat seama ca se imbraca in trening si nu prea avem multe de discutat. iubirea, termen utilizat cu prea multa bunavointa in text reprezinta nu o reactie chimica, ci o reactie psihologica de afectiune care se construieste in timp de genul: am trecut prin iad (la serviciu, cu o boala etc) si ea mi-a fost aproape, si ii sunt recunoscator, si o admir pentru ca desi are un job unde o fute unul la cap toata ziua, vine acasa si zambeste si imi gateste somon cu lamaie, ca sa nu mananc piept de pui in fiecare zi, si apoi ma intreaba cum a fost ziua mea si ma asculta si nu pare sa imi dea cu ignore ca sa se uite la televizor sau sa stea pe net, pentru ca ii pasa de mine, de ceea ce am de spus, de ceea ce mi se intampla asa cum si mie imi pasa de ea, pentru ca atunci cand sunt la job ma gandesc la ea, pentru ca ne facem planuri impreuna, pentru ca in rahatul asta de lume am gasit pe cineva care nu imi da cu tifla, care nu imi trage o teapa, ci dimpotriva, imi da puterea sa trec peste fiecare zi cu zambetul pe buze si cu pasul mereu mai ferm. dar, asa cum ne spun cliseele in ziua de azi, unui barbat nu ii trebuie atata filozofie, lui ii trebuie sex si mancare si de preferat sa vina toate pe tava cu funda rosie:))) si asta pentru ca societatea noastra (am in vedere umana si nu romaneasca) patriarhala inca merge pe ideea ca Dumnezeu e de gen masculin, si femeia e facuta sa-i serveasca… la diverse…

@Domnule Pancu sunteti un pitiponc.

@andrei: Watch your language, sick kid!

corect domnule marius pancu. ati intuit bine – sentimentul mistic al iubirii nu se poate trai decat prin proiectie in cupa goala a regelui muribund, bucurie extatica a intruparii melusinei. cu alte cuvinte avem nevoie de mister ca sa ne indragostim de propriul nostru arhetip feminin. ain’t this some crazy shit? mai ales cand te gandesti la sex!

Nora,

Da, si eu sper sa revina (nu mai pot posta la articolul Anei).

Dar uite, “domnisorul” asta de care-i place Andreei chiar a scris fain azi. Eu tind sa-i cam dau dreptate.

Şi mie îmi place. Am zis-o mai de mult.

Dreptate nu-i dau în totalitate însă. Am zis mai sus de ce.

esti ocdist dar inca nu stii asta.

Acum am citit.

Eu zic ca momentul ala e inevitabil, oricat ar fi jocul de interesant.

Dar, in fine, asa sunt eu. Acum.

Mai demult, credeam ca dragostea e eterna. Si ce m-am inselat!

dregele mele Edle şi Nora!

domnişorul Pancu NU are dreptate!

bineînţeles că dragostea moare, dar altceva o omoară! motivele invocate în text sînt doar cele ce vin să dea foc cadavrelor…

andreea:

bună dimineața!

atît îl laudă fetele aste pe dl pancu, încît am ajuns să cred că eu am buba la cap și văd lucrurile aiurea…

plus că, la anii mei, am pendulat între meandrele concretului (decolteu) și inefabil (suflet) de mult mai multe ori decît dl pancu, da’ fericirea, canci!de foarte puține ori s-a arătat…

cred că tot șpilu’ stă-n viteza și-n frecvența pendulării, da’ vezi și tu că dl pancu e secretos și mă lasă-n ceață, deși l-am rugat să-mi zică și mie cum e treaba.

bună dimineaţa,

ei, marcel, o fi din cauză că vrei tu cu tot dinadinsul să fii nefericit. ai văzut şi tu cum e treaba cu Pendulul lui Foucault: dacă tot îţi spui că nu eşti fericit, şi mai şi scrii asta, iaca! ajung lucrurile chiar să fie aşa!

deci, eu zic că mai bine să stăm locului, să nu mai pendulăm atît.

Aşa o fi, Andreea. Dar cele enumerate de domnul Pancu sunt nişte motive cu care putem lupta, un rău pe care îl putem preveni, măcar o vreme. Nu vrei să-mi laşi şi mie iluzia unui strop de control?

cine nu s-a prins că Marius vrea să înveţe de la noi ?

♥

@edle: #36 : Atunci, bronzează-te pe tindă lângă boşorogul tău. De-abia aştepţi să moară ca să moşteneşti averea.

sa-mi multumiti mie si celei care l-a clonat pe cosa nostra ca vam scapat de el. acum ar fi fost aici sa va explice cum e cu fericirea si iuvirea. el e expert a agatat-o pe andreea cruceanu s-a plictisit de ea si urmeaza ramona cringasu. cind va mai da tepe va voi anunta ca si pina acum. succesuri.

@costel: va multumim si va mai asteptam pe aci.

Andreea,

Nu stiu tu cum esti, dar eu, uite, daca-mi vad barbatul nebarbierit tot weekendul, ma apuca asa, o dezindragosteala brusca!

Si singurul motiv care omoara dragostea e monotonia. Nimic nu e mai rau cand azi e la fel ca maine si la fel cu toate celelalte zile din an. Iar lucrusoarele astea mici de care aminteste domnisorul tind sa o mai alunge nitel.

Sau poate gresesc? Ia lamuriti-ma.

#45,

si de ce id-ul asta? crezi ca nu era evident doar din comentariu?

“Si singurul motiv care omoara dragostea e monotonia”

hai, edle, cum poţi să spui aşa ceva? dar înşelatul? dar ciomegele pe spinare? dar băutura? dar minciunile? laşitatea? meschinăriile? egoismul?

auzi… singurul motiv.

Mi se pare că personajul de aici a pupat numai broaşte râioase care nu s-au transformat în prinţese? Asta e, ghinion, tre’ să pupi mai multe!

Andreea, hai ca m-ai speriat! La ciomege si la bautura nici n-am indraznit sa ma gandesc!

Apoi, pe restul, eu le-am inclus (poate cu prea multa usurinta) in aceeasi categorie. Inselatul, minciuna, egoismul, toate incep sa isi arate coltii atunci cand dispare vraja…

@vladimir stanescu:

bravo pt raspuns! venind din partea unuoi barbat, nu poate decat sa ma bucure si mai tare! aveti foarte mare dreptate si as mai adauga, ca toate aceste “neplaceri” ajung sa tina la un moment dat relatia, pe un termen indelungat. ajungi sa iubesti tocmai mirosul ei de cafea sau lapte cu cacao, tinuta ei de tricou sifonat cu egari mulati care au o pata mica poate la picior jos, parul ei ciufulit si naturaletea ei, fara praful acela de faina pe care il mentionati, fara nimic, cand deschide ochii de dimineata sa iti placa ce vezi langa tine in pat, ca doar aia ai pupat cu atata ardoare cu o seara inainte

Nora alias Cosa Nostra, esti un nimic in viata reala,

Aici pe blog porti niste masti si ataci lumea pe blog aiurea,

Esti un nimic Cosa Nostra alias Nora alias alte nume, ataci lumea injuri aiurea,

Nora alias Cosa Nostra, daca esti salariat realitatea.net si ataci lumea ca sa aveti audienta ca OTV, acest lucru se va afla

Nora alias Cosa Nostra, esti un nimic, niste prieteni ai mei au citit articole pe blog si s-au ingrozit ce vomiti pe blogul asta

Nora alias Cosa Nostra, cat o sa mai vomiti pe blogul ata,

Nora alias cosa nostra esti un nimic in viata reala si ataci lumea pe blog aiurea!!!

@M.Pancu…da,costel…SUNT PE FAZĂ…”ABOUT nora RA,ALIAS cOSA nOSTRA

Eu cred ca tot ceea ce a spus acest tanar e adevarat. Rutina vietii de zi cu zi intr-o relatie de cuplu face ca acest sentiment mistic al iubirii sa palpaie tot mai putin, pana ce se stinge. Cred ca vorbele sunt foarte adevarate, dar sunt prea putini cei inteligenti sa-si dea seama de acest lucru.

@Pentru cei care nu sunteti de acord cu viziunea lui, e in regula, fiecare are dreptul la o parere, dar multi dintre voi ar trebui sa se reintoarca pe bancile scolii pentru a invata sa lege corect subiectul de predicat, si abia apoi sa inteleaga un asemenea text.

@No offence, dar am citit prea putine comentarii destepte aici…..

@el_matador: rutina vietii de zi cu zi, da, face ca sentimentul iubirii sa se estompeze (sa se stinga e prea mult spus, cel putin in cazul in care vorbim despre iubire), dar rutina asta nu are legatura cu impopotonarea, cat de machiata esti ca femeie, cat de stilizat esti ca barbat. Eu am inteles ca autorul mizeaza pe faptul ca, in clipa in care nu te mai aranjezi, sa zicem, dai dovada de lipsa de respect fata de partener, de nepasare, implicit iubirea se cam duce naibii. Nu e neaparat un punct de vedere gresit (desi putin cam superficial si cam plin de clisee-autorul pare sa nu cunoasca dragostea decat din ce vede in filme, iar daca aceste clisee sunt pentru a rezona cu cititorul, nu functioneaza, pentru ca aspectul, in sine, al textului, e …confuz). Ideea e ca textul asta nu incape in niciun registru jurnalistic, iar daca e adevarat ca cititorii trebuie sa mai stea pe la scoala, atunci e tot atat de adevarat ca dl Pancu nu prea scrie jurnalistic. Un asemenea articol trebuie in primul rand filtrat printr-o experienta personala ca sa aiba credibilitate, abia apoi prin bibliografie.

Stimate domn, Articolul mi se pare extrem de superficial si sunt perfect de acord cu comentariile 30 si 32, insa as vrea sa va rog sa ma ajutati a intelege un fenomen – care pe mine, care, daca as fi barbat, probabil ca as avea idei similare cu ale dvs. – ma depaseste. Sunt o femeie foarte frumoasa, iubesc moda si consider ca am foarte mult stil. Nu gatesc niciodata, dar nici nu ma machiez. (Acestea nu sunt afirmatii gratuite sau lauda de sine, ci premise ale situatiei pe care o voi expune- si pe care nu o inteleg.) Ca orice femeie, ador sa arat bine, in special pentru partenerul meu. Insa, de fiecare data cand fac exact contrariul a ce face protagonista din acest articol – si anume- ma imbrac senzual (asa cum probabil dvs. puteti vedea doar in reclamele la lenjerie feminina – dupa cum reiese din acest text)- partenerul meu imi spune ca pentru el este fix acelasi lucru daca ma imbrac/ aranjez in acel mod sau in trening/ pantaloni de pijama, etc. Si, implicit, ca ma doreste fix la fel de mult, absolut indiferent de “ambalaj”. Ceea ce e extrem de frustrant pentru mine, avand senzatia ca ma “irosesc” estetic, de exemplu! Tin sa precizez ca partenerul meu este perfect normal din punct de vedere fizic si psihic, avand inclusiv o vedere excelenta precum si gusturi desavarsite in materie artistica. Astfel ca, ati putea sa imi explicati va rog fenomenul pe care l-am descris, dintr-o perspectiva masculina? Astept raspunsul cu mare interes. Va multumesc.