De catarg

Andreeeeeea, uite că veni.

Pfoa, că falnici mai sunteţi.

Dr. Nenea, ne-am bucurat.

Ana, ţie nu-ţi mai zic. Tu ştii deja.

Nora,

Sunt foarte, foarte onorată de prezenţa lui dr. nenea.

Despre a ta nu-ţi mai zic. Tu ştii deja.

sofisticaţilor! asta cu X ficiăring Y mă face să mă gîndesc la o divă-penelopă suavă, legănîndu-se în ritmuri proprii ancestrale şi un div-ulise fioros şi bărbos, săltînd în ritm protestatar hip-hopic în jurul ei.

Femeie, femeie, muză-muzică, ce mă fac eu cu tine?

Io tac, să vedem ce-o zice dr. nenea.

(Da’ hip-hopu’ mă făcu să râd cu lacrimi.)

Ce nu-ţi place la ficiăringuri, ha? Aşa un experiment n-am mai făcut, sucito.

Pfiii, asta parca pentru mine ai scris-o. Parca a trecut prin mine, ce mai!

Intotdeauna am fost convins suta la mie (adica cam 10%) ca predosloviile sunt barbar de sarate. Dar nu ma credea nimeni. Unde sunteti acum, voi, nevrednici contestatari ai mei? Intrebare retorica, desigur!

Cat despre unghiile de salcam tanar, hm, asta imi provoaca o strasnica si haletanta pofta de scarpinat!

Domle, adevarul este ca un asemenea text te scoate din ale tale, ce mai…

Andreea, cum? Cam cum fac Bjork şi Tricky aici?

youtube.com/wat../

Sau aici: youtube.com/wat../

Mă rog, nu e hip hop, e trip hop, dar, mind you, mult mai… aaaaa Aşa bună de agăţat de un catarg şi dusă pe mări negre-smoală.

Till,

M-ai înmuiat de tot. Îmi amintesc, nu ştiu de ce sau ştiu?, decembriele trecut, exact pe vremea asta.

Mulţumesc.

Da, invitatul meu m-a făcut şi pe mine praf. Ai dreptate.

auuuu… deci io mor de rîîîîîs…

nu mai pooooooot!!!

aici cu poftele haletante şi dincolo cu filozofia p..ii!

Doamne, frumos e aici, pe Pandora!

Daaaa, Andreea, e splendid. Păcat că trebuie să dăm cu mopul cam des. Bale, secreţii de tot felul, mucus, cerumen, poşircă.

Ciuline, ia mai bine si fa un rezumat la textul asta. Fa-i o recenzie! Nu te umfla in pene. Argumentati textul. Explicati de ce nu ii cretinoid si plin de formulari sforaitoare! Abia dup’aia sa te apuci/va apucati de curatenie.

Noraaaaa, eu vorbeam serios!!!

au, au! calmaţi-vă, dragele mele (cum ar zice Andruşca). e vorba despre eternul şi prozaicul război dintre sexe.

Ana, fii atentă că ţi s-a agăţat ficiăringul la toate textele. uite-aşa se trezeşte nenea doctorul acuzat de plagiat!

apropo, unde e nenea doctorul?

Ana, schimbă şi la mine d-ul din haletande, te rog… întru perfecţiune. că lui Till văz că-i scoseşi virgula dintre subiect şi predicat. netoaioareo!

hai ca incep io. Textul este personificarea unui obiect. Hai sa-l personificam pe nenea dildou… poate vom ajunge sa clarificam anumite lucruri. Poate… vom ajunge la concluzia ca… de fapt.. nu ne f_U_t_e_m cu dildo, ci… ne m_a_s_t_u_r_b_a_m!

săru mîna!

Nu fusei pe-aproape, muză. Gata, am rezolvat. Haletanto!

E vina mea că dr. nenea apare coautor la toate textele. Nu ştiu eu cum să fac să fie numai la ăsta, de-aia. Şi nici n-am vrut să pun explicaţii în acest sens, în subsol ori ca preambul. Am vrut să fie clar că l-au scris doi oameni. O voi ruga pe Alexandra să rezolve; cred că nu am cum să fac singură asta. Ea ştie cum/ce trebuie făcut.

Nu ştiu unde e dr. nenea, dar cred că n-o să ne lase chiar singuri de tot.

Şi eu vorbeam serios, Andreea.

Eu n-am niciun război cu niciun sex. Mie sexele, în principiu, îmi plac. Aşa cum îmi plac unele flori, unele melodii şi unele feluri de mâncare şi vin. Dar ce să fac dacă sexele apar pe aici fără baveţică şi într-un hal fără de hal… Sexe nehalite, unsuroase, sexe spuzite, bleah. Atunci, gospodina din mine are un impuls incontrolabil de a le arunca (în faţă?) acid clorhidric, sodă caustică, cloramină, de-astea.

Domle, adevarul e ca eu intrasem in vrie chiar imediat dupa citirea textului, asa ca oaresce greseli sunt explicabile, cum ar fi si ” e convins”, corect ar fi fost eram convins ca doar despre moi e vorba.

Ce-o fi “netoaioareo” ?

Till,

Drept e că tu m-ai emoţionat până la ceva jazz care-mi umblă prin cap, aşa că-l pun şi-n urechi.

Hai că modific timpul verbal.

uite, asta:

youtube.com/wat../

Foarte periculos, genul asta de individ.

periculos, dar fermecător…

ana:

e simplu: bravo!

Marcel,

Mă-nclin!

[Şi, fiindcă suntem (oarecum) între noi, îţi spun că îmi place de mor experimentul ăsta. M-am temut un pic de el, să ştii.]

Adrian G:

băi, avortonule, tu poluezi!

du-te-n p.i.z.d.a. m.ă. – t.i.i.!

Adrian G:

ești atît de prost, încît mi-e taaaaaaaare greu să cred că exiști.

siktir în p.i.z.d.a. m.ă. – t.i.i.!

))))))))))))))))) asa va aparati textele cretine?

Adrian G:

totuși, dacă exiști, să te ferească dumnezeu să dai ochi cu mine! te extermin!

Adrian G:

du-te-n p.i.z.d.a. m.ă. – t.i.i., avortonule!

nu mă face să dau de tine!

He, he “netoaioar” veritabil Marcel asta!

Marcelush-paranoia-sclero-cremenal, daca vrei.. tz dau adresa. Da’ prima data trebuioe sa argumentezi de ce ii bun textul! Dup’aia te las sa ma zgandaresti la pwla.

… nicicînd lupta pentru un text nu fu mai aprigă…

argumentati valoarea textuala. Dupa rezultate.. o sa ne ciocanim pana facem rana la instrumente. Bem, ne distram, fumam, spargem sticle sau recitam poezie. Da’ repet! Dupa ce argumentam.

textele Anei sînt poezie. poezia e soră cu muzica. muzica nu se explică. îţi place sau nu-ţi place. nu trebuie neapărat să înţelegi. simţi sau nu simţi. nu înseamnă că eşti prost dacă nu simţi. înseamnă că… nu simţi, şi gata.

bun. Si.. daca imi vine la bac subiectul asta? Ce le scriu? Hai sa exersez: Treburile astea nu se explica. Poci spune ca am simtit un fior pe sira spinarii – cand am ajuns la propozitia 8. deci: Ce nota imi dai pentru comentariul asta? Mai mult! Cum ne ajuta comentariul asta ca sa ne rafinam gusturile artistice? Hai sa nu mai vorbim aiurea! Nu putem lasa in penumbra, sentimentele/trairile rezultate in urma lecturii. Daca nu stim sa vorbim despre aceasta experienta… cred ca.. am face bine sa ne vedem de pwlile noastre si sa luam bota de cioban in mana. Sa ne reorientam pentru ca nu avem legaturi stranse cu arta.

andreea:

domnul Adrian G e un caz particular.

nefericit, dar cu totul și cu totul particular.

e quintesența prostiei fudule și agresive, e paradigma cretinismului militant, e idiotul prin excelență.

e un pericol social per se, dacă se năștea în sparta, nu trăia mai mult de cîteva secunde…

mă-nțelegi?

Ghermănuţă, nu fi trist. Iaca, nici eu nu înţeleg nimic! Mă uit ca vaca în calendar. La fel ca tine. Şi nici la navigaţie nu te pricepi, mititelule. Vino să te pup că tare milă mi se făcu de tine!

Şi cu vântul ăla mă gândii că e ca atunci când te pui cu fundu’-n uşă, dar tot te găsesc portăreii. Ştii tu, Ghermănuţă, că greu ai fost încercat de toate. Şi mai ales de toţi.

Da’ nu face greşeala să te dedai la perversiuni cu obiecte lungi şi groase cumpărate de la magazinele cu lumini roşii şi pâlpâitoare. Că, după aia, când ţi-oi da mai mult sau mai puţin obştescul sfârşit, toţi vor zice că marea-ţi înţelepciune se trage de la, hmmm, fisuri anale agravate de o blenoragie netratată. Vrei tu, Ghermănuţă, dragă, să-ţi împroşti alea 4 reuşite cu bacili şi streptococi?

Şi la valori “textuale” te pricepi ca nimeni altul. Toată ziulica stai şi numeri adjective, pui polobocul, scoţi rigla, cerni textele şi te miri că nu-ţi rămâne nimic în sită, da’ când colo sita nu mai are de mult ochiuri. E o mare gaură neagră. Acuma, ce s-o fi pierdut pe acolo, nu mă întreba, Ghermănuţă, că nu vreau să te rănesc, bureţel.

Haida, nu te mai amărî din pricina sclifosiţilor ăstora. Ştii tu, e mai bine ce-ţi faci cu mâna ta. Hai că-ţi trimit şi un borcan de magiun, cum îţi place ţie, poeţel, da’ nu mai plânge aşa că-mi rupi inima.

Doamnelor şi domnilor, trebuie să vă comunic faptul că mi-am dedicat viaţa misiunilor nobile, acţiunilor caritabile! De aici, de la microfon, voi salva vieţi, destine, burţi, sensibilităţi zdrenţuite, creiere anesteziate!

Dacă vreţi să-l salvaţi pe Ghermănuţă, dacă vreţi ca mânuţele lui să mai ţină vreodată un volum de Pasteluri, dacă vreţi ca din ochişorii lui să mai cadă vreo lacrimă când se uită la anemonele lui Luchian sau la filme pe Hallmark, atunci donaţi cât puteţi, cât vă lasă inima în contul deschis la Piraeus Bank: RO 54PRSB 4343 9998 3432 4543.

nu-nţeleg nimic, marcel. să-ţi explic:

domnului gherman i-a plăcut textul meu. domnul gherman e prost, asta înseamnă că şi textul meu e prost. de unde reiese că eu sînt proastă. mai departe: mie îmi place textul Anei, deci textul Anei e prost.

concluzie care se bate în cap cu faptul că domnului Gherman nu-i place textul Anei, domnul Gherman fiind prost, iar textul deştept.

vezi, e foarte încurcată treaba. mai bine mai mănînc un măr. simpaticilor!

Lăsaţi-l, lăsaţi-l, nu-l trimiteţi în Sparta, ştim cu toţii ce păţesc acolo alde Ghermănuţă! Uite, îi pun eu o botniţă!

Ghermănuţă, stai mumos, mămicule!

Nu uitaţi de teledonul nostru! Save Ghermănuţă! Număr de telefon: Ghermănuţăwillsurvivebutshouldnt.

Sunt bine primite şi donaţiile în câlţi, insecticide, acadele, murături, felicitări cu căţei/motani/bebeluşi şi rufărie!

Save Ghermănuţă!

andreea:

mereu surprinzătoare!

silogismele mă fac praf! întotdeauna…

mde, nu toți l-am citit pe aristot în original.

sigur, marcel. chiar acum citeam din el. iaca ce zice… (stai un pic să traduc, că e cam veche greaca asta şi nu se vede bine):

“Oricine poate fi mânios, căci e lucru uşor; dar să te mânii pe persoana indicată, în gradul potrivit, la timpul potrivit, pentru pricina potrivită şi în felul potrivit – aceasta nu se află în puterea oricui şi nici nu e uşor.”

… neuşor spre imposibil, muză. Vrei să faci din noi zei, azi, tocmai azi? Ce-avuseşi în ghetuţe, preafrumoaso?

eu? picioruşe!

… şi peste ele le-ai pus pe-ale tale, da?

A, acum înţeleg de ce te tot frămânţi aşa. Şi tropăi. Te strâng. Scoate-le pe-alea de jucărie şi lasă numai originalele. Vrei?

andreea:

am ajuns, (cam) de mult, la concluzia următoare:

în anumite cazuri _ pe care medicina le numește disperate _

n-ai cu cine, dom’le, n-ai cu cine…

în rest, scuze! în nesfîrșirea prostiei mele, (chiar) nu mă pot ridica la înălțimea așteptărilor dlui Adrian G, ca să nu mai zic de alții, inevitabil mai mintoși.

Andreea: Of! Ce filosofie, ce subţirime, ce riglă la pălmuţe ne aşteaptă acolo, în marii antici.

Mie-mi place de Marcel. Nu se fereşte să pună mâna pe mop când e cazul. Şi cum face el curăţenie… mai rar!

Puteti argumenta si altceva inafara de “valoarea textuala”. Lipsa argumentului denota o lipsa de profesionalism si… coboara nivelul comentatorului la nivelul de parerism. Io stiu ca voi sunteti la nivelul de pareristi! Dar vreau sa va sugerez (delicat ca un buldozer) sa ridicati stacheta. Intr-un cadru profesionist “imi place” nu spune nimic. Normal ca.. aceste cadre.. sunt foarte rare in Romania. Lipsa de profesionalism este obositoare. Tocmai vin de pe soselele patriei. Am ajuns la 20-30 km/h. Va rog frumos nu divagati discutia catre industria de prelucrare a cimentului. Multumex!

Uite, luaţi aminte. Doamna Andreea, damă bună, miloasă, înţeleaptă.

Doamne, cum te iubesc eu, Marcel! Cu ce să măsor?

Inevitabil! Aia e. Te iubesc inevitabil.

Bine c-ai zis-o tu.

mda. vorbim de ghetute si lasam textul deoparte. Ca si cum as fi ajuns la o sedinta de matusi. Si… aceasta experienta are o conotatie instructiva: sa nu astepti prea multe de la femei.

Marceeeel, nu pleca! Suntem fraţi de prostie!

Ghermănuţă, lasă, pufleţel. Că nici femeile nu aşteaptă mare lucru de la tine.

ană:

povestea ta seamănă taaaaaare mult cu poveștile unui om care mi-e taaaaaaaaare drag. îl cheamă antoine. prietenii îi spun contele. de saint-exupery. eu l-am întînit și nu m-am mai despărțit de el. în rest, asta e…

ps. știi la fel de bine ca și mine că apropierea de conte nu-ți scade cu nimic meritele.

inevitabil!

cu tine nu imi pierd timpul. Esti irecuperabila!

Marcel,

Eu n-am făcut decât să mă aşez în locurile pe care mi le-a lăsat dr. nenea. El e decis ce, unde, când, cum şi cât. Eu numai am încercat să cânt pe lângă el. Dar încet, cât mai încet.

Antoine, Marcel, e dragul nostru, al amândurora. Nora, să nu sari! Al nostru, al ăstora care stăm şi suntem. Ne ştim noi care. Şi, da, Marcel, Antoine e conte. Blazonul nu se demonstrează.

Vezi bine că eu tot inevitabil…

nora:

noi, frați?!

știam la fel de bine amîndoi, cîndva.

ană:

tu așezi foarte bine lucrurile.

Marcel,

Eu în faţa ta mă cuminţesc mereu. Poate-mi spui tu de ce, că, iată, e mai mult de un an de când caut.

ştiţi ce?

mă duc acasă şi îl rog pe fi-miu să facă o analiză, că el are mintea proaspătă. tocmai avu teză şi o analiză pe Mara. textul Anei trebuie să fie floare la ureche pe lîngă greutatea lui Slavici.

Mulţumesc, Andreea! Floare de mină, de bună seamă.

Mara e o doamnă, nu fitecine, ştim noi.

Gata. Mă cuminţii şi eu. Mi-am aranjat cutele, mi-am aranjat părul, mi-am îndreptat spatele, dar nu de tot, numai o idee, o părere. Nu-ş’ ce să mă fac cu umerii ăştia, îmi tot pică în jos.

De ce, Nora? De la ploaie?

păi, cum ar fi dacă n-ar fi nimeni contra. trebuie să fie cineva contra!

Nora, îi agăţi cu nişte cîrlige, pui nişte frînghii şi te atîrni de tavan. am văzut eu, într-un film…

Ghermănuţă, nu fi supărat!

Pe mine mă ai oricând alături! Eu fraternizez cu cauza ta! Şi în general cu toate fiinţele doar semi-cuvântătoare şi semi-cugătătoare!

Pupici!

Doamnelor şi domnilor,

Nu uitaţi de teledonul nostru! Save Ghermănuţă! Număr de telefon: Ghermănuţăwillsurvivebutshouldnt. Tarif special valabil numai azi: doi bani.

Da, muză, şi-o chema Lily Taylor. Arizona Dream. Da’ erau dresuri, să mor io.

Deci Aristot ţi l-a predat pe Gică? Nemernici anticii ăştia, soro! Nişte ţărani!

Gică nu sună bine. am eu o carte:

“Contrary Mary” se numeşte. nu-i superb?

Oh, da, sigur că da. Numai Mary mă deconcertează niţel. În rest, superb. Nu putea s-o cheme Leana? Sau Tanţa?

Uite, Contrary Tanţa. Ce, nu-ţi place?

Despre text ?!?!? Aha. Nu se poarta discutia on topic. Facem orice (sa moara mama!) dar nu ne pune sa discutam despre text.. pt ca nu stim s-o facem! Nu putem! Nu avem organ pentru asa ceva!

E jenant/dezonorant sa vorbim despre text. La noi, valoarea textului se subintelege. Suntem la un nivel superior al perceptiei. Nu! Nu suntem un cerc stramt (pardon!) stramb. Noi estem niste oameni deschise, dialogului, reformularilor, reevaluarilor. Dar… in cazul de fata, totul estem artistic, pro-fund si sublim. Doar cate un agramat se baga in cercurile nostre si bazaieste ca un bondarel ignorant.

Ana: peut-etre.

Andreea: păi, să chem un vecin să mă spânzure, zic.

am fost odată pe epava de la Costineşti. acum mulţi ani. am înotat cu greu pînă acolo (nu-s foarte pricepută) m-am urcat cu greu pe ea şi odată ajunsă sus, m-am lăsat, sfîrşită, pe punte. leşinată, aproape.

foarte cald, soare, valuri, tinereţe.

bărcuţa Anei e muuuuult mai mică decît urieşenia de Evanghelia, catargele lipsesc, epava nu se leagănă, dar povestea mi-a amintit de zilele acelea. asta e. textul trebuie citit de mai multe ori. şi nu pus pe harţă fiind.

Muză,

… şi nu, şi nu. Niciodată nu.

nu m-am gandit serios pana acum cateva zile ca ar putea fi posibil sa arunc o singura idee intr-o asemenea companie. multumesc, Ana. onoarea este de partea mea.

… acesta fiind doar primul leyer… vă spun eu, că mă ocup mult cu leyer-ele.

andreea (no.75):

aferim!

(deși, să mor io dacă-nțeleg de ce, ai ceva-mpotrivă…). mă rog, la limită e de-nțeles, dar deloc scuzabil. în fine, poate sînt obosit.

Nora, un tiramisu, un pahar cu vin roşu, ceva?

Bonjour dragilor!

youtube.com/wat../

A+

dr. nenea,

Bine ai venit… acasă!

Andrusk,

Iar ne laşi să crăpăm de dor. Răutate!

Muză,

Ce e aia leyer, complexanto?

Nora, Andreea, Till, multumesc pentru buna primire.

lAyer, of… îs obosită…

Doamnelor şi domnilor, situaţie tensionată, dramatică, tragicăăăăă!

Gherman urlă din toate puterile “Eu am organul! Eu am organul! Eu sunt organul!”. Câţiva copii de clasa întâi au început să dea în el cu abecedare şi să facă, la sfârşitul caietelor, desene caricaturale cu domnul poet sub forma unui anus vorbitor. Copiii vor fi aspru mustraţi de mămici şi învăţătoare.

La faţa locului, a descins o echipă de veterinari. Lui Gherman i s-a administrat un calmant. Acum bolboroseşte ceva referitor la o obtuzie de intestin gros. Se pare că intenţionează să-şi doneze, iarăşi!, o parte a intestinului obturat Muzeului Literaturii, pentru ca şi alţi degustători (ptiu, m-am înecat!) de poezie să înţeleagă şi să analizeze textele cu aceeaşi acurateţe, pasiune, atenţie la sensuri secundare, terţiare şi dăruire cu care o face el.

Domnilor, doamnelor, vă conjur, haideţi să punem capăt generozităţii patologice, autodistructive, autodevorante a bardului de la Buninginea. Această fiinţă chinuită, spastică, nevralgică pentru o întreagă comunitate, nu trebuie lăsată aşa. Oameni suntem! Chiar şi vaci!

Vă reamintesc: contul deschis la Piraeus Bank: RO 54PRSB 4343 9998 3432 4543 şi numărul de telefon cu tarif special Ghermănuţăwillsurvivebutshouldnt. Sunaaaaţi acum!

bine v-am regasit, mari emotii mi-ai mai dat. am stat cu spatele si m-am uitat brusc peste umar. copilarii…

ană:

sînt în spam. mă plictisesc.

Andreea: Nu, merci! Sunt la dietă! Anei i-am zis, mi-am comandat o geantă şi nu mă asortam cu ea. Trebuie să fiu mai, cum să zic, unghiulară.

Bonsoir, dr. Nenea! Ştiu, ştiu, aşa e mereu, ca prima oară…

Marcel,

Mă iartă, inevitabil, eşti aşa de câteva ore. Numai eu te-am agăţat, dar acu’ nu fusei la vreme cu bărcuţa.

Şi nu în spam, ci în aşteptare. Uf!

Ana dulce, uite, pentru tine: youtube.com/wat../

Andrusk,

Mulţumesc. Cine zice, ăla e.

Nora,

Asa m-am gandit si eu, dar uite ca am fost norocos de-o calauza blanda. Cateva randuri ce-am trimis si uite ce-a iesit. Nu vreau sa scot prea mult in evidenta frumusetea unui text pe care sta si (pseudo)numele meu, daca o fac este pentru ca meritul ii apartine in intregime Anei. Este absolut magnific.

ană:

în așteptare sînt de vreo cincizeci de ani.

nu-i nici o supărare! m-am obișnuit.

dr. nenea,

Fii serios! Suntem (aproape) între noi. Unde nu suntem, vom fi lapidaţi. (Cu pietre, vorba unei foste colege de şcoală.)

Doamne, Marcel, tu chiar crezi c-aş putea să te iubesc mai mult?

M-ai iertat de nevigilenţă?

cine sînt eu să (te) iert?

(nu, nu-i megalomanie!)

Ana,

Sunt cat se poate de serios, ma gandesc chiar sa-i explic saracului Adrian despre ce este vorba, in linii mari asa, la nivel mitologic.

Om bun, Măria Ta! Ăla eşti.

c’est la vie en roumanie…

o seară plină de povești vă doresc.

cu bine,

mz

dr. nenea,

Tu ştii.

Marcel, promit s-o am. Inevitabil!

Îmi dai voie să-ţi întorc urarea?

Stiu, Ana, stiu. Mai stiu si limba inginereasca pe langa aia a sirenelor.

Limba aia aspră de iac zburlit?

O vreau!

Incredibil, doamnelor şi domnilor! Un domn de aici, din mulţime, un mare filantrop, a cărui identitate n-o dezvăluim deocamdată, s-a oferit să-i creeze lui Ghermănuţă un şopron. Să nu-l mai plouă textele degeaba şi să nu se aleagă cu nimic. Să aibă şi el oareşce profit şi, în acelaşi timp, să fie ferit de intemperiile metaforelor.

Cumva, sătenilor le e teamă de ce repercusiuni ar avea un asemenea act asupra lui Ghermănuţă şi organului său pentru poiezie şi poietici adânc străpuns şi încercat în ciuda cantităţilor apreciabile de vaselină puse la dispoziţia sa de un mare magazin local, sponsorul emisiunii noastre.

(pe burtieră apare sigla Baumax şi o animaţie cu un ghermănuţă mic, gălbejit care, dat cu veselină, se face de două ori mai mare şi mai elastic, desigur)

Mai poate suporta Ghermănuţă o nouă intervenţie? Se mai poate el ridica în cele două lăbuţe? Este el cu adevărat un supravieţuitor?

Rămâneţi alături de noi şi veţi afla! Numai aici, în direct, 24 din 24!

aspra si precisa, masuranta, limba de iac zburlit si flocanos. daca mai apare metecul.

Joiana, inafara de faptul ca esti o pitzipoanca… cu ce te mai ocupi?

Adrian G:

măi, jalnicule…

marcelus, sa inteleg ca faptul ca-s jalnic face textul mai bun?

Ce ratiune pura. Ca balega lui Joiana-Fanatika.

Io am treaba cu textul. Slab dpdv literar. Incalcit, ermetizat. Voi nici macar nu va bateti capu cu analize dinastea. Pt voi.. e normal ca.. textul – daca e scris de un prieten, sa-l apreciati pozitiv dar fara argument. Marcelus, esti o pasarica dinaia cu floshi.

Ce spectacol trist şi înălţător, doamnelor şi domnilor! Ghermănuţă se dă cu capul de un zid şi urlă că-i ermetic. Mai devreme, a intrat cu capul într-o, mă scuzaţi, balegă şi a concluzionat ca raţiunea nu-i atât de pură în urma adulmecărilor şi degustărilor întreprinse pe cont propriu. Comunitatea ştiinţifică internaţională i-a mulţumit.

Ghermănuţă has gone where no scientist, poet and proctologist have gone before! (fundal sonor: Eugen Doga -Sonet, ta-ta-taaa)

Acum stă leşinat între nişte lăzi de bere.

Care va fi deznodământul acestei poveşti sângeroase? Hemoroidale, am putea spune!

Rămâneţi alături.

Joiana. Is curios cum areti. IVoare as putea sa te m_u_i_e_s_c ? Esti prea cretina ca sa ma complic cu tine. Ma sparie fixismul tau si rezistenta ta eroica in vorbitul pe langa subiect.

E greu! Io va inteleg. Da’ nu pot sa accept. Adica… stiu cacalul batran nu-l mai inveti in ham… dar io is mai incapatzanat. Despre text!

@Adrian G. #111…uite așa ptr. tine,o analiză a textului…poate ăsta te aranjează mai bine

DE CATARG(de veghe)

Cum se oprește vântul ? Aici cu sensul de discuție/dispută/altercații…întâi îți dai o părere,te mai potolești,dar explodezi/răbufnind din toți rărunchii precum uraganul.Asta întâmplându-se zilnic,chiar dacă EA,nu opune forță/rezistență.

Toate astea se duc direct în ființa ei interioară,simțindu-se tot ea vinovată,mustrându-se/acuzându-se. Precum algele mării ce se răsucesc/încolăcesc în jurul unei pietre,sufocându-o/înconjurându-o…EA îndurând resemnată invazia.

Departe de ochii lumii,nevăzând/neauzind pulsul vieții chiar fiind aproape ori departe de propria-i ființă,simțindu-se pierdută,spunându-și (resemnată)mai mult ca un îndemn la îndurare.

Asistând la propria-i mistuire,mișcându-se doar în interiorul ei,acestă stare îi dă o satisfacție supremă LUI.Chiar dacă EA este redusă la totală submisie.

Iar EA acceptă, inofensivă cu ochii spre cer,aer îi dă viață și închide ochii plini de lacrimi,lăsându-se dusă,plutind la joasă înălțime, atrasă de gesturile de iubire.Un suflu încet intră în sinea ei confundându-se cu fericirea/impulsul săgeții lui Cupidon.Încet murind dar renăscând,conștiința caracterelor,contopindu-se dualitatea din natura umană(precum Ligeia).

Fiind de pe acum„două ființe”încercând să contopească răul și binele,într-un tot unitar,o singură ființă.Și iar uită și revin,impulsurile celei de a doua ființe,încleștându-o pe cealaltă cu luciditate/rațiune, iertându-i răbufnirile. Existând în continuare un suflet geamăn despărțit.

Eu sunt marinar de apa dulce – m-am nascut langa Dunare , la 5 minute de mers – dar stiu perfect senzatia despre care vorbesti … Mai ales aia cu : ” Nu trebuie să faci nimic la început, te pui pe spate cu mâinile sub cap, inspiri adânc aerul şi-nchizi ochii peste sare, te laşi greu pe lemnul punţii, te bucuri de mişcarea lină până când dansul devine cântec şi-l auzi în cap, îl simţi în piept, îl iei cu mâinile şi-l împingi cu picioarele înapoi, în mare, uşor, delicat, complet sincronizat. Şi-atunci apa te iubeşte, te înconjoară, se roteşte în jurul tău, se retrage, iar tu o prinzi brusc şi o aduci la locul ei, la piept, să-i auzi zgomotul şi tresărire “…

Frumos text , acum ma duc sa ma culc , cu el in minte..Maine am o zi grea la munca …Multumesc pentru imaginea pe care mi-ai creat-o si mi-ai rascolit amintiri pe care altfel nu le mai revelam …

Ana, tu nu ma mai surprinzi. Esti geniala, ca de obicei.

Dr. nenea, Bermuda aia rosie trebuie sa fie cu adevarat speciala. Stiu eu ca ea e… muza.

@Adrian G. #114…„cacalul”?

Vrei să spui,o gloabă ?

Ce nu mai e în stare să tragă o roabă,

Mă refer(roabă plină cu bălegar)

Cu al vacii,depinde ce ai…un măgar…

Cum naiba, să te punem în ham ?

Să nu îmi ceri asta,bunul simț îl am !

In sfarsit! Se vorbeste despre text!!!! America si rigorile sale cauzeaza . Acuma… ce sa zic? Pe mine nu ma intereseaza in mod special textul. Nici motivele si nici autorul. Ma intereseaza… sau… mai bine zis.. ma deranjeaza divagatiile/spectacolul ieftin care se face in jurul textelor. Lipsa de seriozitate ce afecteaza – pana la urma – dinamismul colectiv. Pe site-ul asta lucrurile is lasate in aer. Aproximativul si mistocareala primeaza in fata lucrurilor mai importante. Dupa care… belim fasolea sau ne minunam ca suntem unde suntem.

după deliciul lecturii a trebuit să mă leg de catarg, nu înainte de a-mi trage o bentiţă pe ochi şi a-mi înfunda nişte dopuri în urechi.

ps- youtube.com/wat../

Intrebare de baraj! Mi se pare mie.. sau… luna are albastru in partea de sus?

s-o fi mutat ăsta în spatele lunii?

realitatea.net/../

Is farurile de la bicicleta mea . Oricum… e tare chestia! Totusi! De ce albastru?

120 adrian G: Ba Adriene , scrii frumos , se pare ca esti profesor pe undeva , pe la tara , “tovarasul” pentru xcopii prescolari ….Dar o zici bine din limba …esti dotat ..Chiar daca nu rezonez cu textele in cauza , nu-mi place sa dau limbi din cauze de simpatie …Asa ca sunt de acord cu tine . la anumite postari . fetele popt sa se supere, sa vomeze sange , ma rog …p.ula necesarum est , orice ai spune ….Deci , sunt de acord cu tine .Femelele vor p,,,a, MARE , GROASA SI TARE .

youtube.com/wat../

Adriene, daca nu imtelegi asta , esti p.ula moarta , ba baiete ….Frank Zaappa, un mare smecher ….

Gramofon, nu inteleg de ce TREBUIE neaparat sa rezonezi cu rock ul – altfel… esti indezirabil? Uite… hai sa-ti zic o intamplare: am un prieten rocker. Cand bea prea mult incepe sa se agite, sa viseze la conspiratii… se crede maestru’ lui Eminescu si incepe sa zbiere. Daca stau (cand stateam) cu el la o bauta si nu pun rock sa ascultam (dupa ce se torpileaza incepe sa se agite). Imi flutura prin fata suprematia rock ului.. cica: “daca nu cunosti rock esti un nimeni”. Noa… ce sa zic? Apoi… ii recunoaste ca superiori pe ai mei lautari dar zice ca muzica clasica ii prea optimista (in special Mozart). In muzica, vreau sa navighez ideatic… sa… visez, zbor, analizez etc. Nicidecum nu vreau sa ii ascult povestile lui Nichita – cum ca… vrea sa faca pipi sau il trece. Nu vreau sa fac pe interesantul… nu vreau sa rastorn lucrurile… asta e parerea meu.

@Gramofon cu Microfon la #116 scrii frumos,dar la #117 ne spui că te duci să te culci…oricum pe la unu fără zece dimineața te-ai sculat cu fața spre cearceaf,atunci când ai scris #125 ?

Se vede clar că după 12 noaptea ori ai viziune/probleme imparțiale ori scrii la computer la lumina lumânării,ori ești sub influența substanțelor/lichidelor…aducătoare de fericire

zău te faci de râs

@Gramofon…serios vorbesc,nu caut gâlceavă…fă o pauză.

iar la andreea „cântec ptr. un om și jumătate mort” cred că erai pulbere/mort…de supărare nema/canci/nada/zilch coerență

Ufff iar texte de ceanclu literar de liceu?Hai mai Ana!Noroc cu superbele comentarii .Nu prea se mai scrie pe Pandoras!E greva?Pacat!

marcel (79),

iar e un malantandiu la mijloc.

“Gică contra” e domnul Gherman, nu eu. eu am spus că-mi place povestea catargului, din motive personal poetice. “contrary Mary” e aşa, o joacă de-a noastră, (a mea şi a Anei) de muză cam sucită.

chiar şi aşa, nu înţeleg de ce n-ar fi scuzabil să nu-mi placă un text.

cît despre domnul Gherman, are o bilă albă de la mine (prietenii ştiu de ce) şi sînt tentată să fiu blîndă. damă sînt, deci tot ce-i slăbiciune de damă nu mi-e străin.

străin, străină… să-mi pun nişte cafea, că nu m-am trezit încă…

Ana Argintu’ Viu.

Flavia,

?

Mi-e cam rău în dimineaţa asta şi mi s-au destrămat girusurile. Cine/unde e argintu’ viu, copil?

Eu sunt?

Seva,

Mulţumesc mult. M-am simţit bucăţi, bucăţele în mâinile tale. Şi mi-a plăcut cum m-ai desfăcut tu. Mult mi-a plăcut.

Gramofon,

Mulţumesc. Mă bucur că ai găsit amintiri plăcute. De fapt, ca şi la Andreea, ăsta e unul dintre lucrurile care mă ating cel mai tare. Să vibreze ceva plăcut în cei care citesc. Orice, dar să fie cald şi bun.

mi-ai facut pofta de nisip, din ala alb si fierbinte; de locul meu secret de langa mare, singurul dealtfel unde ma simteam invaluita… si de arbustii (n-am stiut niciodata CE erau de fapt) la radacina carora ingropam resturile lumanarilor arse la vraji literaly!

Andreea, problema nu e că nu-i place cuiva un text.

Cum să-ţi zic eu ţie mai delicat, dacă eu ascult muzică şi un pechinez latră de mama focului, încercând să mă muşte prin cizme ca să-mi dea de înţeles că nu-i place, vomând şi împroşcând în tot timpul ăsta, cu o insistenţă tipică celor din tagma lui, dar fără niciun fel de noimă (na, doar e un pechinez, ar fi ridicol să ai vreo aşteptare), tu crezi că mă opresc să-l întreb ce nu-i place şi de ce? Crezi că-mi pasă?

Tot ce pot face e să-l ignor. Totuşi, de la un moment încolo, devine deranjant. Perturbă ce se întâmplă în jur. E ca unul care vine la o petrecere, face caca în mijlocul sufrageriei şi mai vrea să fie şi aplaudat. După care răstoarnă paharele celorlalţi, le dă peste farfurii şi se miră că nu vrea nimeni să vorbească cu el. Tu ştii cum e aia cu “a-ţi fi ruşine de ruşinea altuia”?

Sigur, am îngroşat tuşele. Dar nu cred că prea mult.

Da, Iulia, ştiu, cred. Iar mie mi s-a făcut poftă de-un istm.

Vrăjitoareo!

Ca să terminăm discuţia. Există trei moduri de a-ţi expune părerea în legătură cu un text beletristic.

1. cel subiectiv şi care evident predomină aici. Ăsta se poate ramifica la rândul lui:

- formulare seacă de tipul “îmi place”, “nu-mi place”. Şi atât. Fără insulte, fără referiri la organe şi acte biologice etc.

- aducere în registrul personal. Cum ai făcut tu.

- rescriere. Cum a făcut Seva.

- divagaţie, note de subsol ficţionalizate. Cum facem noi în 90 la sută din cazuri. Ca să “aberezi”, trebuie să ai un punct de plecare pe care să-l percepi ca agreabil. Iar aici trecem într-un fel de metatext. Farmecul e că ne vine natural, nu ne dăm seama când o facem.

- parodiere. Sigur, termenul e larg şi acoperă multe. Cum a făcut Till.

2. cel obiectiv. Adică ce fac criticii. Ăsta nu e la îndemâna oricui. Îţi trebuie nişte noţiuni, nişte concepte cu care să poţi opera şi diseca textul, cunoştinţe de teoria literaturii etc etc. Ăsta lipseşte aici aproape cu desăvârşire. Dar e şi firesc. Că doar nu stăm câteva ore până să scriem un comentariu.

3. o combinaţie a celor două.

Astea sunt modalităţile civilizate, normale ale unor oameni sănătoşi la cap. Restul intră în domeniul patologic.

ei, n-am ce să zic contra! cînd ai dreptate, ai dreptate!

dar mie mi-e cam frică de subiectivismul ăsta… tot încerc să nu fiu subiectivă şi nu-mi iese neam!

Nora,

Reverenţă!

Andreea: şi mie îmi este. Şi ştiu că sunt de multe ori. Dar, pe de altă parte, cred sincer (oricât de arogant ar suna) că mă pricep la asta. Că am instinctul necesar. Bine, e şi educat. Nu zic că e infailibil. Dar nu mă cred în stare de erori prea mari.

Uite, acum câteva seri, ne uitam la un film. Un tip de 27 de ani cu cancer. Cum e de bănuit, foooorte trist. Colocatarul îmi zisese mai devreme că are 8 şi ceva pe imdb, mai mult ca să mă enerveze, ştiind câtă încredere am eu în notele de acolo. Pe alocuri, am lăcrimat la el. În timpul ăsta, nu încetam să-i găsesc hibe în cap. Când s-a terminat, mă întreabă “ţi-a plăcut?”. Zic “nu”. Se miră tot. Că el credea că ochii umezi sunt semne de apreciere. Şi aşa a trebuit să-i explic cum plângeam cu inima de femeie proastă, dar creierul meu zumzăia ca un motoraş nemulţumit. Sigur, cele mai fericite situaţii sunt alea în care cele două torc la unison. Iar instinctul ăla de care ziceam mai sus urla tot a respingere. E greu, ştiu, cu atâtea voci în tine.

Ca s-o spun pe şleau: textele Anei mi-ar fi plăcut chiar dacă n-aş fi comentat în viaţa mea pe aici, chiar dacă n-aş fi cunoscut-o niciodată. Ana e o autoare bună. Mai nou, coautoare. Şi dacă mă cert mâine cu ea şi ajungem să nu ne mai suportăm, textele ei tot bune mi se vor părea. Sigur, am să recunosc asta cu jumătate de gură şi cu ciudă. Dar o voi recunoaşte.

Ah, şi încă ceva: eu includ la apreciere subiectivă şi cazul în care îţi place un text, dar nu ştii să spui de ce.

Ana:

Mă scuzaţi dacă v-am plictisit prea rău cu subiectul ăsta.

Vai, Nora, te omor! Doar bună?

Sunt foarte, foarte bună, Miaaaaaaaaaaau! , minunată, bestială şi ore-n şir, abracadabrantă, răvăşitoare şi terminatoare.

Vrei să ne certăm? Scoate halebarda!

Uof, scuză-mă, iertare, iertare. Ce ţi-e şi cu artiştii ăştia…

Bine. Eşti exterminatoare. Degrabă şi iremediabil finalizatoare.

Nu, nu degrabă şi nici imediat. Greu rău, cu dureri, însă definitiv.

Ori Abbadon, ori ce… viaţa mea?

Nora,

Tu ai văzut în detaliu ce-a făcut Seva? Pe mine m-a anihilat femeia asta. De data asta m-a redus la fărâmă. O iubesc. Ce ne facem noi cu ea?

A, fii atentă! Am văzut că ea a citit de catarg ca fiind de veghe. Eu l-am pus altfel, pe modelul De rerum natura sau De bello gallico. Dar n-am zis nimic. Nu am marcat în niciun fel de-ul ăla. Ştiam numai eu. Nici lui dr. nenea nu i-am spus. Iar Seva l-a tradus, a simţit nevoia asta. M-a terminat.

Să nu faceţi mănăstire ca mai apoi să vă căcaţi în ea!

Tradu, te rog frumos, şi pentru proşti, adică pentru mine.

Am văzut, am văzut. De-asta am şi zis că l-a rescris. A pus un om sus, în coşul ăla. (Nu ştiu cum se numeşte, îmi scapă acum, îmi tot vine să-i zic “nacelă” )

Ce să ne facem cu ea? Ne bucurăm.

Asta fu tot din cartea de proverbe şi zicători inedite?

… fu tot…?!

Nici gerunziu, nici supin. Inovezi?

Doamne, sunt o nemernică!

Dana, iartă-mă, te rog! Azi sunt tare destructurată.

Care Bermuda, care muză, că pe mine mă pierduşi aici. Nu, clar, disfuncţionez frenetic.

Am respirat si mi-a placut

Valonaş,

Iartă-mă, de poţi, şi tu. Mi-e ruşine de voi, doamnelor. Mă bucur mult să vă simt iar. Sunt o proastă, aia e. Numa’ ţineţi minte că azi nu mi-e bine deloc. Şi îngăduiţi-mă, vă rog.

Lacrima,

Mă bucur şi-ţi mulţumesc. Să ştii că tonul şi ritmul sunt ale invitatului meu. El a scris muzica şi a dirijat.

Parodierea e un feed-back fara accente malitioase.

E ca atunci cand stai cocotat pe gabie si incerci sa le povestesti marinarilor(prin portavoce) Alba ca Zapada, varianta porno!

ar trebui să te opreşti.

nu tu, cel dinainte.

Till,

Adrian,

Dupa categorisirea lui Gramofon si dupa descrierea ta, te-ai incadra la categoria Minipul!

Curios, Minipulii, zice Gramofon, c-ar fi barbati de nadejde!

Till,

Cand predomina ilogicul, damblaua isi intra in drepturi. Asa ii la mine. Ciulinele.. nici macar nu asculta cu atentie ce zic. Normal ca… nu-i convine sa reconsidere. Traieste intr-un univers caldut.

Textul nu e al lui Gramofon. Ci al lui Radu Alexandru, de la Caţavencii.

Catavencu. un ziar pt chitibusari.

Am banuit eu ca nu-i al lui! Nu gaseam pe nicaieri “asi”!

“Puţini sunt aceia care ştiu cum se opreşte vântul – mai întâi ca o părere, apoi ca o revenire blândă, ” O laaaaaaaacrimaaaaaa – pe o-bra-zul meeeeeu! . Comentati! Nu ce am scris eu. Comentati citatul. Multumex popor ca m’atz ales. De la parere la revenire se exista o cestiune ilogica. Pai… stiu ca… autoarea mizeaza pe ilogicul colectiv. Astia e redusi. Daca le dai ceva pufos.. o sa zica ca-i barba lui Mos Craciun.

Ma! Voi ma urmariti sau numa va faceti? Hai sa punem zoom ul aicisha: “mai întâi ca o părere, apoi ca o revenire blândă” De ce nu facetz cum zic io? Adica: “mai întâi ca o PLECARE, apoi ca o revenire blândă”?

Io va iubesc ca pe a mei copilasi-nenascuti aruncati pe lepedeu. Sau… in dependenta – dupa pat.

Ma! Ase nesimtiti sunteti! Sa mor io de nu! Io inca nu mi-am baut cafeiul. Care imi face un cafei (pt ca nu mai am cafei in casa). Si… daca ma duc de aicisha… iara o sa aberati aicisha.

Io d’aia zic. Bombaneala din prima propozitie ii la fel ca bom,baneala lui Nichita. “Prietenia nu este un dor ci o prezenta” Adica: asta… o fo beat. Dar…. Ana… se da complexa. Ma duc sa-mi cumpar cafei.

Ce faci, Ghermănuţă? M-ai strigat. Am venit! Ţi-era dor, mititelule. Ăştia sunt oameni răi, nu vorbesc cu tine. Nu pricep limba ta, aia e. Doar pe mine mă ai: doar să scânceşti şi într-o suflare viu! Da’ sunt de ajuns. Recunoaşte, pufleţel.

Adevărul e că nici tu nu faci bine ce faci. Păi, aşa ne-a fost vorba? N-am stabilit să stai cuminţel să-ţi explice domnul filantrop? Acuma l-ai pierdut. Nerecunoscătorului i se ia lumina, i se stinge becul. Pac! Eşti iar în beznă şi bâjbâi. Uf, şi făcusem şi teledon.

Stai aşa: nu bea cafea. Naiba ştie cum reacţionezi. Câte am tras eu de la o cola, dar tu de la o cafea…

Văd că-ţi place Celine Dion. Şi eu mă topesc toată. Te fac un blues, iubiţel? Mă înfrigurară de tot promisiunile de mai devreme. Chit că sunt în van, aşa suntem noi femeile, ne agăţăm de orişice iluzie!

Şi ne explici tu mai încolo cum e să încurci subiectul cu complementul direct şi să te miri după aia că nu-ţi iese socoteala şi ţi-a rămas ciotul în fermoar. Auuu!

Nichita ăla, al dracu’, a scris numai ca să-ţi facă ţie în ciudă!

Tu m_u_i_s_t_a! Vorbeste despre text.

Deloc nu eşti romantic! Hai să dansăm! Stai, nu mă împunge cu degetul între coaste! Lasă, bre, că ne descurcăm şi fără. Nu plânge. Fac eu un drum până la oraş cu maşina televiziunii.

Ghermănuţă, ai dezgropat ceva în mine. Cam după vreo 400 de kg. M-ai emoţionat, mi-ai atins inima.

Pune melodia aia din Titanic. Pfiu, ce-mi place! Şi ţie-ţi place, scărmănel!

Joiano, io te vreau şi cu coaja lu’ fefceac drept amintire şi cu cola şi cu orice, frumoasa şi ţâţoasa mea! Toată te vreau! Nu mă uit eu la greşeli. Nu sunt popă. Al tău sunt, femeie! Pe veci. Vii?

psihopata reaq.

Doamne, Jiene! Ce bucurie! Taman când mă pregăteam să fac nişte foi de plăcintă cu Ghermănuţă, să-l frământ ca pe cozonaci şi să-l usuc cum se usucă tutunul la soare, agăţat de uluci, ieşişi tu din lumea ideilor.

Viu! Acuşa! Viu! Te simt de pe acuma! Ptiu, ce diferenţă. Păi, eram eu femeie de scărmănel?

Femeie, tu chiar aşa miloasă eşti de bagi în seamă toţi hominizii?

onemagazine.ro/../

poti sa ma zbocotesti si tu! Auzi aco’l. Cat de tzicnit tre sa fiu ca sa-mi pun nume Mhai Viteazu? Cata lipsa de respect. Oameni marunti ce sunteti!

Parcă nu mă ştii, iubite. Da’ îmi şi luase cariera minţile, recunosc. Ghermănuţă mi-a părut un fel de corcitură între o câţă moţată şi Tolea Ciumac, între o capră pleşuvă şi Fernando de la Caransebeş. Are un potenţial enorm. Trebuie să recunoşti!

Da’ acuma gata! Dacă tu ai revenit şi eşti întreg cum te ştiu, renunţ la toate!

Auzişi, Ghermănuţă? Bâşti!

Te iau acasă, femeie. Lasă serviciul, dă-l dracu! Haidem amândoi să ne iubim lângă sobă, să ne miroasă a fum şi-a cartofi copţi. Pe duşumea te vreau, Joiană.

@ Edle: da, este speciala, ti-ai amintit

@ Nora: gabie se cheama

@ Adrian: putini stiu cum se opreste vantul, adrian, pentru ca nu sunt multi aceia care depind in totalitate de el. e la fel cu sunetul motorului si zgomotul tachetilor – unei persoane care n-a avut masina nu-i spun nimic expresii ca sunet rotund, trei pistoane s.a. sunt multe cuvinte acolo pentru ca fenomenul este complex si pentru ca un skipper asta face cand este pe mare, lucreaza si depinde de vant. asa cum nordicii au cate cincizeci de cuvinte nesinonime pentru zapada sau cum mayasii (parca) aveau jumatate din vocabular in jurul porumbului. sensul prim al textului este pur si simplu descriptiv si tehnic. pune intrebari la obiect si o sa-ti raspund. si cere-le scuze fetelor pentru limbaj.

Merci, dr. Nenea. Mi-amintii că aveai tu ceva cu navigaţia mai acum câteva luni. Bine, atunci îţi împleteai pasiunea cu negoţul de sclavi. Voiai să ni-l vinzi pe Anti Naţionalist pe undeva, prin Bosfor-Dardanele.

dr.nenea, vezi #173. Discutam dupa ce gata de vorbit Basescu.

zback! Nu poti sa-mi zici ca ii complex. Accept sa-mi traduci expresia. Si.. nu pe asta cu vantul am pus accent! Nici Cioran nu-i indescifrabil. Nici Nietzsche. Nici Petre Tutea. Nici Schopenhauer. Si.. tu.. imi zici ca scriitura lui Ana e complexa… si io is un ignorant? Iti zic io una: noviciatul sau lipsa profesionalismului conduce in teritorii intortocheate (am fost si eu candva… asa). Iti cer cat pot de clar! Te rog sa-mi traduci prima fraza!

p.s

ai un nume cretin.

DE CATARG(timp de taifun)

Peste vârf de deal o pantă,repeziți trec în „revistă”

Nori de cărbuni ploaie deasă,pe o necunoscută pistă,

Pustiind în drumul lor,de-a dreptul este o crimă

Avuția codrilor…pân*la ultima lacrimă !

Monstru din creastă a mușcat,s-a format o cotitură

Falia s-a erodat,pe râu o învârtitură,

Din cer coboară cascadă,peste viituri pârghie

De pe podeț să nu cadă,oameni se țin de-o frânghie !

Înfiptă în vârful dealului,ca într-o corabie

Antena orașului,transmite avarie,

Din larg se aude sirenă,ne anunță vreme aprigă

Pescari pe mare în„arenă”…în port,verigă după verigă !

Norii au format vârtej,val înspumat bate tare

Nechezând caii în manej,la țărm scoici iarbă de mare,

Stavilă de stânci de rocă,balustrade pe faleză

Dedesupt un pui de focă…plaja dispare în viteză !

Coboară iute din pantă,neagră ca funingine

Șuvoiul prin nisip fantă,spre mare „origine”

Vântul aspru nu îi cruță,oamenii ca un„ciorchine”

Trasă la rame o bărcuță,clătinându-se ea vine !

Doamne Dumnezeule,știm că Tu ai suflet bun

Ocrotește fii tăi,bătuți tare de taifun,

Nu știm ce mai ai în gând,stâncile de piatră plâng

Întoarce-mi-i mai curând…și stejarii plâng în crâng !

S-a oprit un„balansoar” ca și cum nu s-a întâmplat

Este Majestate doar, așa să fie iertat,

Una dulce,alta amară,zilele le-a numărat

A înmuiat în călimară,El din toc a scuturat !

Vraja mării ne adună,altă zi iar a apus

Pe vălurel rază de lună,valuri la mal au adus

Perlele și chihlimbare,liniște la nesfârșit

Soarele ieșind din mare,cer azuriu desăvârșit !

Se leagănă ca o frunză,legat de doi chiparoși

Un hamac din flori și pânză,închid ochii somnoroși,

Doi„canari” cirip,cirip,în esențe și parfum

Iar pa bancul de nisip,o luminiță face fum… !

……..

Nici voi nu stiti ce ati vrut sa ziceti! Asta e baiu. Si io am beut de cateva ori si m-am apucat de scris. A doua zi… cautam sensuri. Nu stiam ce am vrut sa zic. Ma! Pacat de voi! Pt ca… voi nu consumati spirtoase.

Ciulinele se extazia abia atunci cand nu pricepe ce vrea sa zica autorul. Io… le-as puse sa scrie separat: ce a vrut sa zica si ce a inteles autoarea si cititoarea. Sa vezi cum da.. tot 3 de un leu. Din cauza asta ma enervez. Faceti un ghiveci din literatura.

Ghermănuţă, nu te mai frichini atâta! Mă nevrozezi! Pune borcanul la loc şi scoate-ţi botul din literatură! Vrei să te ia burtica?

Joiana, auzi, cica… aiesta e baiat haligant & respectuos si vrea sa ma puna sa-ti cer scuze pentru ca te-am penetrat prea tare. Api… tu ma cunosti tu vaca… io nu pot sa-mi cer scuze de la un mai toanta decat mine. De la una care nu vorbeste deloc on topic. Nu pot sa-mi cer scuze de la una care umbla dupe ciocanul meu si nu indeplineste normele m-u-e!

Jiene, nu mai scap de el! E prins ca un scaiete de coada mea! Plânge pe la geam. Mă tot împunge cu degeţelul ăla mic şi anchilozat şi zice “te-am penetrat, te-am penetrat”, iar eu nimica nimicuţa nu simţesc. Ba parcă o pişcătură să zic, dar asta pentru că-s damă miloasă.

Jiene, dă-i una cu dânsa în cap! S-o mai deştepta şi el săracul.

Acuma s-a apucat să măture textele cu grebla. Zice că face ordine în răzorul cu figuri de stil. Îi tremură dinţii în gingii.

VORBESTE despre text. Manci pwlocu meu!

Poftim. Acuma povesteşte cu lacrimi în barbă cum a sedus el cinci păpuşi de-alea, umflabile, când a fost bâlci la noi de Sf. Mărie. Cum le iubea, le iubea, nu glumă, şi alea, de fiecare dată când apăsa pe butonelul ăla pe care îl au în spinare, ziceau “eşti bun! Cel mai bun! Te doresc! Aşa! Aaaaah!Aaaaah! Încă o dată! Encore un fois!”. Şi iar apăsa pe butonel, şi ele iar “eşti bun! Cel mai bun! Te doresc! Aşa! Aaaaah!Aaaaah! Încă o dată! Encore une fois!”. Cică ce înseamnă “ancor iun foa”?

Zice că n-a mai cunoscut amor aşa mare de atunci. Fetele alea umflabile îl priveau toate cu ochii înţepeniţi şi gura în formă de “o”. Erau recunoscătoare şi umile, sărmanele. Nu pricepe de ce n-a vrut primarul să-i cunune.

Draga Joiana, ai un umor deosebit, motiv pentru care, te felicit! 197 este unul dintre cele mai tari comentarii umoristice de pe Pandora’s! Ma uimeste faptul ca ai foarte multa rabdare in a-i provoca pe unii sa rada, iar pe altii sa orbecaie! Adrian, incearca sa nu mai injuri deloc o femeie, deoarece nu este frumos. Chiar tu recunosteai acest lucru cu ceva timp in urma. Joaca-ti rolul pana la capat, acela pe care ti l-ai luat, dar nu mai injura nici femei, nici femele, cu masca sau fara masca! In rest, spectacolul poate continua!

Deci asa, Nora, inovezi, inovezi.

Ana, n-am mai reusit sa intru azi, ca-ti mai scriam o data ca esti geniala (ca sa vezi si tu ). Mi-a placut mult ce-ai facut aici. Si mi s-a facut un dor…

Dr. nenea, n-aveam cum sa uit. Ca doar nu era vorba de o oarecare.

Dar nu i-ai povestit Anei? Ca-mi zise ca nu stie de muza.

Ooooooooooffffff Jo-ia-na meeaaaaaaaaa! Ai un umor negasibil. Lumea se amuza de fixismul tau. Mie mi-e frica de tine. Exact cum zice Dora Constantinovici: “ma tem de paianjeni si oameni prosti”. Noa.. eu ma tem de prosti si de serpi.

se facura 200 de comentarii (bine, cu aprox aceleasi persoane) la un text de cenaclu literar clasa 11 apre 12 de liceu.Bravos natiune! .Vorba lui Adrian G, mai vorbiti si de text sau chiar nu aveti de ce? MAI SCRIE CINEVA PE PANDORAS???

je vous en prie, Nora. l-am scapat atunci pe nationalist si dus a fost momentul. acum, in vremuri de restriste si tumult, nu se mai vand decat in pachete de trei-patru, la reduceri si numai daca au dinti buni si sunt tineri. daca scazi transportul, costurile cu alterarea (ue, deh!) si mancarea (scumpa, sa-i vinzi biologici), cum ar face orice bun targovet, nu-ti mai tatuezi decat fie inima fie sageata. este relativ trist. it’s a bear market, mister, mi-a spus un pirat chinez cu dintii negri de betel cu care m-am tocmit o jumatate de zi. si avea dreptate. de aceea le-a crescut numarul pe pasuni. ca stam toti cu ochii pe burse.

Edle, ma bucur ca nu ai uitat, credeam ca am mai povestit, daca n-am facut-o sigur o sa urmeze

adrian, te zbati prea mult, injuri prea mult si, in general, dai dovada de o prostie atat de vehementa incat nici macar sfanta mare mucenita anastasia, izbavitoarea de otrava, nu te poate reabilita. este trist dar asta este natura umana – capabila sa urce sau sa coboare pana la pierderea completa a demnitatii transcendentale. partida nu este pierduta complet, sa stii, azi ma simt intr-o dispozitie generoasa si, in loc sa-ti sparg nasul cum ar merita un vierme ca tine, iti dau posibilitatea sa ne povestesti ceva despre persoana ta: ce facultate ai (daca ai), ce te pasioneaza, ce planuiesti pentru viitor etc. orice lucru cat de cat normal si fara injuraturi. eu pun pariu cu tine ca nu esti capabil sa scrii doua sute de cuvinte cu cap si coada. in cazul in care o faci eu imi cer scuze ca te-am considerat pe nedrept bolovan. dar daca nu poti sa scrii minimul asta le ceri tu scuze fetelor pentru limbaj si recunosti cavalereste ca esti un imbecil cu pene. ce spui, te prinzi? nu ezita sa ma intrebi daca nu intelegi ceva.

vorbeste despre TEEEEEEEEEEEXT! Dupe care.. o sa te las sa ma exorcizezi. O sa ne asezam la o poveste despre pwlile noastre. Intelegi? Nu cred! VORBESTE DESPRE TEXT. Orice discutie despre pwla mea… este in zadar.

Incearca, te rog frumos, sa-mi TRADUCI prima propozitie din text. Exact cum am citit Nietzsche tradus, asa vreau sa-mi traduci tu… prima propozitie din acest text. Multumesc anticiapat!

p.s daca reusesti, promit sa nu mai vorbesc urat.

Dupa ce-mi traduceti bucata asta “mai întâi ca o părere, apoi ca o revenire blândă, ” o sa inaintam in propozitie. D’aia zic. Si io am scris la betie… si… stiu cum e. Dar.. nu numai la betie se scrie neinteligibil.

Cat de usor se scrie un text. dar cat de greu este sa vorbesti despre el. Cel putin pe forumurile romanesti. Ficiorul asta… imediat imi cere numarul de telefon… cata indiscretie. Eu vreau sa vorbesc despre text si el ma intreaba cum imi castig painea. Da buzna in viata mea! Mai nenea, tu iti dai seama cat sapa Joiana sa afle cestiuni despre mine? Toata ziua ii cu sapa in mana. Ca un paparazzi cu aparatul foto.

youtube.com/wat../

bun! Acuma putem discuta despre text?

Despre text, nimic? TEXT. Exista un text de dezbatut. Trebuie sa discutam despre text. Cand te apuci sa vomezi un text, intr-un spatiu public, daca ti se cere, cred ca ai datoria sa-l dezbati. Daca nu vrei sa-l dezbati (pt ca esti prea destept) poti sa-ti lasi voma in calculator. In calculatorul personal, poti sa-ti lasi textul. Nu publici textul daca esti prea genial. Pt ca astia mai limitati care nu pricep ce-i vorba in text… s-ar putea sa ti-l tranteasca in nas. Textul. Despre text vorbesc.

Adriene, tu ai dreptate, chiar ca ar trebui vorbit despre text!

Uite, eu am impresia, ca astia doi, autorii, s-au uitat cu o seara inainte la filmul ala cu Tom Hanks, Naufragiatul, mi se pare, si dupa aia, au decis sa faca compunere libera pe tema asta.

Uite, primul pasaj e despre cum a reusit naufragiatu’ sa invinga vantul si refluxul iesind cu pluta aia in larg, dupa mai multe incercari,binenteles.

Dupa aceea, aia cu fierul infipt in carne, mi se pare ca se refera la faza cand s-a ranit in corali sau scoici, ce-or fi fost alea, si a zacut saracutu’ in nisip, ascunzandu-si rusinat coapsa.

Urmatorul paragraf, imi trezeste imaginea naufragiatului, intins pe pluta aia improvizata, cu mainile sub cap, vorbindu-i si cantandu-i cantecul Ligeei, lui mr. Wilson, companion de ocazie in incercarea lui de evadare.

Dupa aceea e prezentata lupta lui Tom pentru a-l aduce inapoi pe mr Wilson, caruia, fie vorba-ntre noi, i se cam acrise de aceea convietuire muta si in care, din cauza lipsei de dialog, se cam adunasera niste aspre tensiuni.

Asa ca , mr Wilson a ales libertatea in ciuda opozitiei naufragiatului, care nemaifiind in deplinatatea facultatilor mentale si fizice, nu-i va mai ramane decat sa se tranteasca pe asa zisa pluta, nemaifacand nimic decat sa astepte venirea pachebotului si odata cu el revenirea la civilizatie, adica in viata reala.

Si toate astea “desfăcând fără de grabă nasturii coastelor lungi” deoarece el, in tot timpul asta, slabise atat de mult incat i se vedeau coastele, saracutu’ si nici haine nu mai avea, dar avea in schimb fata morgana si i se parea ca vede la orizont paltoane cu nasturi de sidef – sa n-ai ganduri de gherghef – si se gandea ca ce bine i-ar prinde un palton din ala, daca nu chiar si numai nasturii, sa si-i ataseze la coastele costelive, mai costele, mai.

In final, autorii folosesc o tripla negatie. Asa se face ca personajul principal, fost naufragiat, desi e foarte bogat, curgandu-i aur prin vine, nu mai vrea sa reinoade vechea relatie cu prietena de dinaintea naufragiului, nici nu vrea sa-i dea din aurul dobandit, pe motiv ca ea s-a casatorit si deci, fosta-i lele, cand ai fost.

Deci, eu sunt sigura ca cei doi autori s-au inspirat din acest film, caci, dupa cum vezi, prea se potrivesc toate.

Svetlana. Cred ca putem forma doua fronturi ale discutiei. 1. Imersiune in logica formularilor. Un fel de analiza zonala (ce o vrut sa zica in propozitia aia si ce pricepe sau… ce poate sa priciapa cititorul). 2. Generalitati.

Pe mine ma intereseaza in mod special punctul 1.

este trist dar asta este natura umana – capabila sa urce sau sa coboare pana la pierderea completa a demnitatii transcedentale.

Du-te, bă green futu-te-n been, în pula mea că poţi să te ascunzi după orice doctor nene că tot jidan prost şi îngâmfat eşti.

Poate sa participe la discutie si Nora. Ea ii mai citita… si.. ne poate initia. Nora sufera de complexe de superioritate. D’aia accept sa conduca ea discutia. Eh! Pan’ la urma.. poate ne tratam fiecare.

Dragă Svetlana,

Un circuit antropologic între critică şi operă este inevitabil, chiar dacă uneori e mai redus, corectând când e nevoie excesul de purism al unei discipline ce se refuză deopotrivă pozitivismului, statutului pedant de “ştiinţă”, ca şi unei reducţii la textul considerat în abstracţia solitudinii sale de-valorizate, ergo dezumanizate, sterile, aşa cum procedau unii fanatici ai structuralismului. Insistînd pe înrîurirea ideologiilor asupra criticii, unii autori nu pot scăpa de umbra (se vede că deranjantă!) a literaturii. Deoarece natura reprezentărilor ideologice n-ar putea fi corect înţeleasă fără acceptarea antinomiei dintre cunoaşterea ideologică şi cea ştiinţifică. Ideologia e departe de-a fi o ştiinţă. Ea are un indenegabil vector literar.

În acest context, remarc deosebit de încântat că eşti teribil de deschisă abstractizărilor şi teoretizărilor. Spre deosebire de Joiana.

Te invit la o cafea, să discutăm în linişte depre Derrida şi Barthes. Ce spui?

Da, da, sa vina dara, cum nu? Cu cat mai multi, cu-atat mai bine! Facem terapie de grup.

Uite, Cosa, deja a inceput imersiunea, ce-i drept, deocamdata in propriu-i scarbavnic madular desi, daca stai sa judeci dupa parerea exprimata, cred ca s-ar incadra mai bine la punctul 2, generalitati.

@Iancu Jianu

Maaamaaaa, ce erudit esti!

Nu m-as fi asteptat de la unu’ care sta cu o vaca, la atata putere de abstractizare si la o asemenea elocinta in ceea ce priveste literatura si critica ei!

Esti de toata minunea minunilor!

Si ai dreptate, sunt teribil de deschisa, atat de deschisa incat pana si mie imi pare rau cateodata.

La cafea, poti fi sigur c-am sa vin, desi m-as fi asteptat ca invitatia sa vina din alta parte, ma-ntelegi tu, de la vreun ardelean, dar trebuie neaparat sa-mi dai un pic de timp sa conspectez si sa-mi fac niste fise despre Dalida si Fabien Barthez.

Jianu ne-a sdrobit (sa moara mama!). Asta e fascinant la romani – greu ii pornesti! Numa ca… mini disertatia asta ii rezultatul unor orgolii refulate. Sa revenim. Noi nu operam cu concepte academice. Deci: Jianu si Iancu poa’ sa o lase mai usurel cu aceasta abordare. Da’ daca tot are capu ase de mare.. poate sa ne explice iel: ce shi cum.

Hm, vasazica, Greenfuck-car’l-a ouat este jidan! In cazul acesta, trebuie omorat, zdrobit, casapit, deoarece este jidan! Vedeti voi, un om poate fi cunoscut dupa mai multe detalii, dupa fatza, dupa par, dupa nas, gura, dupa cum se imbraca, dupa nr. de la pantof, dar si dupa stilul de a scrie. Pe Dr. Nenea l-am vazut scriind de putine ori, nu are un stil de a scrie, nici nu prea a exprimat multe lucruri pe aici, pe Greenfuck, insa, l-am vazut scriind, apropiindu-se incet, incetisor, precum un sarpe lunecos de apa, catre prada pandoriana de sex feminin, exprimand, ce-i drept, niste idei de mascul pasnic, cuminte, in genul lui Radu Popescu, dar, poate mai politicos in exprimare decat acesta. Pe mine ma uimeste faptul, ca acest Cosa are pretentia de a le cunoaste pe toate! De unde stie Cosa, ca Greenbeen este jidan? Prost, se observa ca nu este, insa, o anumita tenta de ingamfare lasa sa se intrevada. In fine, cel mai talentat mascul pandorian in ale scrisului, in momentul de fatza, este Ghevarosul. Se vede clar ca are talent, revolutionarul-rocker cu chip de catifea. In articolul Anei, apare si Dr. Nenea, ca si cum articolul ar fi scris de amandoi. Este stilul Anei, fara indoiala! Dar ia sa vedem care este rostul acestui catarg? Inca o chestie, sa nu ma inteleaga lumea gresit pe aici: eu nu omor jidani, nici macar nu-i mangai, ii las doar sa traiasca!

In sfarsit, Iancu Janu a aparut, inarmat de asta data cu un ascutit spirit literar, in detrimentul armelor conventionale pe care le invartea deasupra capului, intru apararea dragutei sale vacute, Joiana! Acum ofera cafele pe la toate pandorienele de aici: Flaviei, Svetlanei, Anei si o cam neglijeaza pe Joiana! De ce? Iar Svetlana se mira din toate puterile, cum de un stapan-vacar de legenda, ca Jianu, poate schimba atat de ascutit armele conventionale cu cele literare? Simplu, Svetlana: Iancu Jianu este Ghevarosul-fatosul!

Nu se pooaaateee!!!!

CEAI PATIT?!?!?!?!? Sa nu te duci la cafea cu tocilarul asta! Ca… asta te combina.

Dr. Nenea, m-am mai liniştit. AN dispăruse de aici şi mă gândeam că cine ştie prin ce stepă a Asiei toarce fir de borangic cu degetele-i fine şi vopseşte apoi covoare de lână.

Ghermănuţă, ce faci? Ai plâns toată noaptea? Stai aşa c-am nişte treabă, dar acuş vin să te leg.

În ce hal eşti! Tot smotocit, flocăit, plin de scuipici. Dacă o ţii tot aşa, nu ştiu unde ajungem. Nu te mai dau nici la Antipa, darămite pe Dacia…

Văd că ţi-ai chemat şi un prieten imaginar. Tot e ceva!

Danny,

Articolul este scris de amândoi. Aşa cum este şi semnat. Te gândeai că e o glumă? Nu. E un experiment. Rămâne să vezi tu cum ne împarţi. Dacă ne recunoşti pe fiecare în text. Niciunul dintre noi nu a schimbat măcar o virgulă în textul celuilalt. Doar le-am pus împreună. Dar dacă ţie îţi pare unitar, eu iau asta ca pe un compliment.

Mirciulica, tu esti prostanacul ala desptept, la 203, care incerca sa se ia la tranta cu Nora, acum 2 luni? Trebuie sa-ti explic ceva, straine: chiar daca nu se discuta la obiect pe aici, celelalte discutii au loc in afara articolului, spre deosebire de celelalte bloguri, deoarece in timp s-au format niste relatii de prietenie intre noi, relatii pe care, un strain ca tine nu le poate pricepe niciodata! S-au mai format si niste relatii de dusmanie, atat de frumoase, de durabile si de bine inchegate, incat, disputa legendara intre ele fac deliciul spectacolului la care asistam zilnic pe acest blog, deoarece, aici, ne aflam pe taramul sfant si primejdios al Pandorei! Cine pricepe si intelege ce spun eu, ramane pe Pandora’s, cine nu pricepe, dispare, dar spectacolul continua, cu sau fara noi!

Bine, Ana, fie cum spui tu! Tu, Ana, esti complimentul, nu-mi ramane decat sa te iubesc! Mai mult de atat nu pot, sau poate pot, dar nici eu nu mai stiu ce anume. Voi trece la impartit, acum sau mai tarziu, voi imparti in dreapta si-n stanga, idei, oameni, fapte si mai ales complimente!

Danny,

Dar chiar aşa este, dragul meu. Dr. nenea mi-a trimis textul lui, eu nu m-am atins nici de un fir de păr din el şi am încercat să intru, cum m-am priceput, în atmosfera creată de el. Să rezonez cu starea lui. Să dansez cuminte pe muzica lui.

Bine, hai, pe şleau. Un paragraf el, un paragraf eu. Aşa e textul. Primul e al lui.

Te cred, Ana, te cred pentru ca te iubesc! Eu daca as dori sa public un text, trebuie sa ti-l dau spre a-l citi sau il pot publica direct?

Nu, Danny, nu trebuie să-mi dai mie nimic, dragul meu. Nimic. Ăsta e un experiment. Îl poţi publica la rubrica dedicată pur şi simplu. Cum face toată lumea. Eu am fost încântată de ideea de a intra într-o stare pe care mi-o propune altcineva, de a mă plia pe trăirile altcuiva, de a nu începe, ci de a continua. De a nu decide, ci de a curge. De-asta-ţi spun că este vorba despre un experiment.

Ce nu se poate, Svetlana? Ia fi tu mai activa pe acest blog si comunica mai mult, hai sa te vad, hai ca nu esti de colo, ai multe chestii inteligente in capsor………..si chiar talent in a scrie lucruri interesante.

Te inteleg, Ana! Crezi c-ai putea intra si in starea mea, in interiorul meu, in trairile mele? Daca nu, sa-mi spui de ce?

Nu ştiu, Danny. Şi nici n-aş şti să-ţi spun de ce da sau de ce nu. Nici acum n-am ştiut ce-o să iasă, iar asta a făcut jocul şi mai frumos. Dar cred că acest tip de experiment trebuie să rămână singular, să nu se repete în aceeaşi formă. Însă, evident, se pot face altfel de experimente, că doar aşa se mişcă lumea, nu?

Sincer, aş vrea să văd un text de-al tău la rubrica dedicată. Chiar aş vrea, cu atât mai mult cu cât de multă vreme îmi spui că-l vei scrie. Vreau să-ţi văd forţa. Eşti cam misterios şi mi-ar plăcea să te devoalezi într-un text numai al tău.

Da, Ana, iti dau dreptate, asa se misca lumea, experimentand, viata , trairi, chiar moarte. Jocurile tale imi plac foarte mult, sunt acele jocuri, medievale, cu perdea, fara perdea, cu masca, fara masca, in care eu imi imaginez, cum te caut pretutindeni, dand cu mana la o parte toate perdelele transparente si opace din calea mea, in care tu te ascunzi, pe dupa ele, pe sub masa, pe sub pat, iar eu incerc sa te ating, sa te prind si sa te cuprind, dar iluzia incercarilor mele se incinge la nesfarsit si se sparge precum valul de mal si viata de moarte! Stii ca azi e joi si este ziua ta, iar eu n-o s-o uit niciodata! Mai tii minte cand imi spuneai ca nu am nas de aceste jocuri? Acum le miros destul de bine si imi plac la nebunie, imi place sa ma joc cu tine, Ana, si nu numai cu tine! Da, Ana, am un text, scris pe jumatate, de vreo luna l-am cam abandonat, dar trebuie sa gasesc timp sa-l continui, trebuie sa-mi gasesc linistea si forta necesara pentru a scrie, si atunci voi scrie! Oare sa fiu misterios? Nu m-am gandit la acest aspect. Nu am trasmis pana acum, pandorienilor, cateva mesaje universale? Inca n-am reusit acest lucru? Nu mi-ati inteles destul de bine maximele mele? Atunci, ma voi stradui mai mult sa le transmit!

Bine, dragule. Aşa să faci. Şi zici că mă cauţi pe sub paturi şi pe după perdele, Danny? Vezi, de-aia mi-e mie drag de tine, că ai inocenţa de a spune asemenea lucruri. Ştiu că altora le pot părea îndrăzneţe, însă eu le iau ca pe nişte expresii ale unor emoţii. Şi nu mi se par deloc nepotrivite. Ştiu că tu eşti un cavaler, cu mine ai fost mereu, şi nici prin cap nu ţi-ar putea trece ceva ireverenţios.

Ştiu că-ţi place să te joci, Danny, şi te apreciez mult pentru asta. Vezi cum rezolvi cu Sveta, c-o văzui pe-aici. N-o scăpa, c-o ştii zvârlugă.

Normal ca sunt expresii ale unor emotii, altfel, n-ar putea fi! Sunt un domn, Ana, fii linistita! Ma bucur ca ma intelegi perfect si eram sigur de acest lucru! Svetlanei i-am adresat mereu invitatii pe Pandora’s, dar nu prea raspunde dorintelor mele. Ea raspunde numai atunci cand ii este pofta de mine. Pentru a o face sa-mi raspunda, trebuie s-o provoc intr-un fel, stiu s-o provoc, dar, mi-e sa n-o ranesc! Ea este putin suparata pe mine, intuiesc de ce, dar s-a suparat inainte de a incepe ceva……….

Sunt foarte, foarte liniştită în ce te priveşte, Danny. Mereu ţi-am simţit galanteria, nu-ţi face griji, nu te răstălmăcesc tocmai eu.

Dar, cu Sveta, fii clar, dragule. Când vrei o femeie, arată-i, spune-i, alearg-o, n-o lăsa. Svetlana e femeie aprigă, dintr-o bucată, sănătoasă. N-o lua cu subtilităţi inutile. Spune-i verde c-o vrei şi abia apoi ascute-ţi armele seducţiei. Să nu creadă că te joci cu ea, că-şi pierde interesul. E turnir, cavalere, nu menuet.

Hmm… fă-i poftă, atunci.

Sa n-o iau cu subtilitati inutile? Hm, sa-i spun c-o vreau, chiar asa, in public? Crezi ca-i turnir in a o cuceri pe Svetlana? Cu cine particip la turnir? De unul singur? La turnir am sulita, Ana, am armura, cal mascat, eu insumi sunt un mascat, si, ma rog, in cine infig sulita? O fi ea mai dintr-o bucata, mai sanatoasa, mai apriga, dar, este femeie, si pentru ca este femeie, este o fiinta sensibila, are suflet de femeie si ma gandeam ca, daca as arunca in ea cu o floare, m-ar aprecia mai mult decat atunci cand, calul ar tranti cu mine de pamant, in conditiile unei aruncari gresite cu sulita! Stii ce face Svetlana acum? Se uita pe dupa perdea, vede si asculta! Si se mai uita cineva, cineva care, probabil, n-a primit sulita cavalereasca aruncata de mine in pieptul lui plin de solzi metalici!

Vai! Ai un contracandidat la inima Svetlanei cea sensibilă? Răpune-l!

Sa-ti mai spun ceva, Ana! Jocurile noastre pe diferite teme, cele istorice imi plac foarte mult, iti spun, fac uneori, mai mult decat 7 articole scrise pe Pandora’s! La aceste jocuri, participam noi, astia, cei ce ne stim! Sunt sigur ca esti de acord cu mine, si stii prea bine ca, noi, astia, din suflet, ne iubim!

Aferim, Danny! Aşa este.

Te pup!

Tăceţi că mă faceţi să plâng.

Ce-or vrea-o, domne, toţi pe Svetlana asta? Ce-are ea şi io nu, ha?! Ţâţe mai mari în niciun caz şi ce-i femeia fără ţâţe? E ca slana fără ceapă, ca coliva fără nuci, ca nunta fără lăutari!

Esti tare vacuta! De ce plangi? Il ai pe Iancu Jianu, care te iubeste , apoi, a mai fost unul care ti-a dat cola la intalnire! Deci, ai petitori, admiratori, si-l mai ai si pe Ghermanuta, chiar daca face prostii si scrie urat pe pereti! Sa fii fericita, ai cu ce sa-ti omori timpul!

Of, Joiana! Eu simt lângă Svetlana atracţia necunoscutului, eternul feminin şi iremediabila lui poezie. Pe de altă parte, ca şi domnul Cosa, m-am săturat de ţâţele mari. Cred că Svetlana are doar ţâţoance. Eu acum caut abstractul atrăgător din cerebel, nu concretul din jupon…

Auzi, Ana, o intrebare am pentru tine. De ce crezi ca, Cosa Nostra nu vrea sa se joace cu noi? Stii cum mi-l imaginez eu pe Cosa? Sta mai tot timpul ascuns si incruntat, inciudat pe viata, iar cu doua degete inmanusate in negru, usor, misca perdeaua si cu jumatate de fatza se arata, iar cu un ochi negru, diabolic, se uita mereu si asculta, asculta, asculta………………..Tu ce parere ai?

Domnu’ Dani, matale nu vezi că o invită pe rusnacă la cafele? El, care bea numai răchie! Acuma s-a dat după obicei păgân.

Iar Ghermănuţă îmi mănâncă zilele şi ăla. Când văd ce zice pe aicea, ce grozăvii, parcă mi se năclăiesc creierii şi mi se sleieşte privirea.

Ţâţe în jupon? Atât de maaaari? Obsedatule!

Şi-n corset ce naiba mai sălăşluieşte?

Habar nu am, Danny. Cred că nu-i (mai) place de noi. Dar, nicidecum, că ar fi încruntat. Mai degrabă îl văd calm şi plictisit.

Scuzaţi-mă, nu mă pricep la feşăn…

Domnişoara Joiana, eu, cu respect, îndrăznesc să vă ofer ceva mai satisfăcător. Ce ziceţi?

Na, belea, Joiana! Ai auzit ce spune legendarul tau stapan-cowboy? Cica, tu ai avea doar ugere prea mari si l-ai sufocat cu ele de cate ori i le-ai pus pe fatza in timpul noptilor fierbinti din grajdul etern! El cauta acum, abstractul din cerebel, iar tu, cica, nu ai avea asa ceva! Joiano, te sfatuiesc sa treci la experimente, ca tot e ziua experimentelor pe Pandora’s! Iti doresc succes!

Iaca Turcul!! Iaca Turcul!!

Pe eeeeeeeeeel!!

Va implor nu va jucati cu psihicul si cu sentimentele unei biete tinere nesofisticate!

Nu-i mai place de noi? Ai dreptate, doar de tine si de Nora ii placea lui! Eu cred altceva, Ana! Se simte singur, abandonat de femei, nu mai are putere de a lupta, il simt obosit, imbatranit si pierdut, Ana! Si sa mai stii ceva de la mine: eu cand simt, apoi simt! Crezi ca-i calm si plictisit? Nu, Ana, nu este calm, este doar obosit si plictisit!

Domnişoară, să mă prezint: eu massai, eşuat în Abisinia. Trăit niţel, fugit pe cursul Nilului, până-n Suez. Găsit feluci maure, vai de mama mea! Stat la ei trei luni, fugit, găsit piraţi corabie. Legat cu pu(a)la de catarg. Un an jumate. Scăpat, totuşi, printr-o minune-n Gibraltar. Acolo, câştigat bănuţi din trecerea clandestină pe pu(a)lă care funcţionat ca istm. Multă lume trecut pe ea, înjgăbat ceva avere, nu murim de foame, frumoaso. Nu ştiu Cosa Nostra cum calcă pe a lui, dar eu o încolăcesc de şapte ori şi mă scol noaptea transpirat şi sufocat de la strânsoare, dar numai când te visez. Şi te viseeez…

Dacă am fost prea franc, să ştii că mi se trage de la cei trei ani în Legiunea Franceză. Am muşchi deştepţi şi forţă de bivol sălbatic african, par excellence, mon amour.

Ptiu! Că negru mai eşti! Stai să te măsor mai bine. O fi bine?

Ups, a aparut Svetlana, de dupa perdea! Ce ti-am spus, Ana, ca ne asculta? Vrei sa vezi c-o sa apara si Cosa? Imediat va apare, si stii de ce ? Pentru ca stiu sa provoc, atunci cand vreau! Svetlana?

Poftim, Joiana, vezi cum apar petitori dupa coada ta? Ti-am zis eu sa nu te mai plangi! Uite-l pe Mauru, se pare ca e un om puternic, trait si educat in spiritul Legiunii Franceze! Ce vrei mai mult de atat? Ce daca este negru, are sangele mai fierbinte, nu stiai treaba asta? Si in plus, se pare ca este un adevarat cavaler! Sa fie bine primit in comunitatea Pandorei si tratat cum se cuvine!

Ai dreptate, Danny. Bine primit şi tratat cuviincios vei fi, maurule. Nu ştiu dacă şi dorita dumitale nu-ţi va pune cumva ţâţele-i mitologice în cap.

Maurule, nu mai aminti de Cosa Nostra! Este mort demult! De numele lui, doar amintirile au mai ramas! E bine ca le are si pe alea! Asa ca nu-ti fie frica!

Hei, tanara cu psihicul si sentimentele nesofisticate? Ai ocazia aici si acum a te sofistica! Nu pierde sansa!

Ce sa zic? Cu faptul ca va castigati painea predand Sofloce… nu rezolvati nimica. Nu puteti sa va depasiti conditia de flecari. bun! In alta ordine de idei! DESPRE TEXT… NU ZICETI NINIKA? Baaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa! Despre text. Nu ziceti N_I_M_I_C?

Jianu isi incoarda muschile. N-am nimic de zis! Se pricepe! Dar de ce tot joaca rolul asta de maimutoi?

Am plecat sa mananc, pandorienilor! Va doresc la toti: pofta buna! Ne vom intalni diseara si doresc sa participe la discutie cat mai multa lume, inclusiv, hidra cu trei capete! Poate sa participe si Hercule! Invitatia este gratuita!

Pari băiat descurcăreţ. Că mie aşa-mi place omu’ în viaţă, să se descurce cu ce i-a dat Ăl de Sus. Şi să facă pod dintr-însa, întru pace şi prosperitate. Eşti şi plimbat prin lume, nu ca Jianu meu care numa’ până la Vidin a ajuns.

Da’ mi-e să nu-ţi fi rătăcit şi tu minţile şi mâine, poimâine, când mi-o fi pohta mai mare şi mai arzătoare, când mi-or tresălta ţâţele umflate ca apele Jiilor primăvara, când se dezgheaţă sloiurile, să mă trezesc cu tine că, în loc să-ţi încolăceşti dânsa în mine ca şerpii în cuibare, începi să vorbeşti fonfănit şi rârâit despre structuralism, poststructuralism şi răsstructuralism.

Altfel, bivolii, fie ei şi africani, îmi plac, nu zic “ba”. Sunt pe gustul şi mărimea mea.

Să vă spun eu cum e cu lucru-mpreunat:

Dacă pui un strop de vin într-un butoi cu pişat, rezultă un butoi de pişat.

Dacă pui un strop de pişat într-un butoi cu vin, rezultă un butoi de pişat.

Nu, domnişoară, la mine n-ai să vezi devieri de personalitate. Tocmai fiindcă nu mi-e străină lumea şi-am salvat mii de refugiaţi traversându-i pe pu(a)lă Gibraltaru’, eu sunt băiat învăţat cu ale cărnii alcătuiri fireşti. Cuibar de anacondă fac din tine, dacă mă vrei, domnişoară, şi traversăm amândoi şi alte canale, numa’ să-mi spui unde vrei.

La mine-n trib, că mai ţin minte cum mergeam cu caprele, ah, ce capre!, lucrurile se fac simplu: dacă zici că eşti a mea, apoi s-a terminat cu orice alte plimbări ale tale în braţe găunoase de limbrici ori jieni. Eşti nevasta mea, pun pătura din păr de capră pe tine şi intrăm în cort. Da sau ba? Cuvântul tău consfinţeşte, frumoaso.

Sigur, Cosa. Mereu e aşa. Numai că pe-aici nu e nimeni incontinent şi nici sonde atârnânde nu văd. Aşa că scăparăm neudaţi de data asta.

Şi eu te iubesc.

Oare chiar va imaginati ca bombanelile astea is jocuri intelectuale? SA VA DAU LA M_UUUUU_E! Pana cand o sa va apucati sa discutati despre text. Deci: pana atunci io va trag pwle in dintzi.

Mauru’: fie. A ta sunt. Cu toţi cei patru craci ai mei, cu coarnele mele scânteietoare, ţâţele fremătătoare şi sfârcurile străpungătoare de orice pânză făcută de mână omenească, cu coastele mele fine, bine împănate, cu strânsorile mele şi dinăuntrul clocotind ca untura sfârâindă în jar, cu toate!

Da’ trebuie să te previn. Eu nu mai sunt o vacă liberă. Am oareşce obligaţii, da’ sunt mici, minuscule. Uită-te aici. Ăsta e Ghermănuţă. Ce? Nu-l vezi? Ghermănuţă, nu mai sta sub coada mea că nu te sodomizează nimeni. Domnu’ Mauru’ are gusturi fine, e umblat.

Face el, Ghermănuţă, bale de zici că-i posedat. Da’ e doar tălâmb. Numa’ să-l ţinem şi pe el, aci, cu caprele în ţarc şi să-i aruncăm când şi când o strachină de mâncare. Şi un abecedar. Că e învăţat tare.

Mi se pare mie că de mine aţi cam uitat. Vă daţi mari. Ştiţi să închideţi fermoare, ştiţi să compuneţi cu fervoare…

Io nu-s educat. Voi sunteti. Cum pwla mea vine asta? Nu se vede Sa aveti vreo legatura cu studiul. Sunteti intr-o pauza prelungita. Sau.. cum ti-am zis dincol’. Sunteti platiti sa manelizati orice interactiune ideatica. Ma p_i_s pe voi!

Universitari deghizati in cretini! Vaaaai! Mancatz pwlocu meu!

Nu, domnişoară, nu mă îmbrobodi. Doar a mea. Sunt exclusivist.

Parca nu mai tusesc asa tare de cand am dat peste briza din barca asta. Nora, da tu de ce sari la beregata ca o Joiana si nu ca Nora care esti tu ? Ana, tie iti sta bine cu ciorapi negri de matase si pantof rosu cu toc cui, dar Messalina-imparateasa era tare usuratica si nimfomana,iar pe tine nu te vad asa .Dimpotriva . Adrian-G, atata perseverenta mai rar domn’e, mai rar.

Maurule, io sunt femeie cinstită şi larg deschisă! Tot ce simt, spun, inima mea e pe o tipsie!

Tu nu ştii cum sunt lucrurile pe la noi. Io m-am găsit femeie singură şi vulnerabilă. M-am făcut carieristă şi, în timp ce eram reporterită, am dat peste Ghermănuţă. Am mişcat munţii din loc pentru el, l-am dus la măsurători şi evaluări de tot felul, am făcut nişte promisiuni, mi-am luat nişte angajamente.

Ghermănuţă nu poate exista fără mine! Trebuie să-i desluşesc tot pe lumea asta. Fiecare-şi duce crucea. Da’ eu nu mă plâng.

Andrei-pop,

Nu te cunosc. Tu ne cunoşti?

Joiana, cum facem? Explică-mi ce vrei de la el că nu sunt absurd. Îl creşti, încerci să-i infuzezi testosteron, ţi-e milă ca de leproşi?

Andrei-pop: ai o beregată proaspătă de oferit? Ceva nou? Hm, mă tem că nu. Miroşi a vechi şi stătut.

Andrei: tu al cui eşti, bre?

Mauru’: de crescut, nu mai creşte. Aia e. Că-ncape într-un căpăcel de cola. La testosteron, e alergic. Nu vezi că nici tuleiele nu i-au dat, iar din două, are numa’ jumate şi aia scofâlcită ca o prună uscată?

Ţi se pare ţie aşa, o dihanie scârbavnică, până te obişnuieşti cu el. După aia o să-ţi dai sama că e bun totuşi la casa omului. Mai râzi, mai dai cu boabe de fasole în el. Dacă schelălăie prea mult, îi dai un borcan de magiun – marea lui pasiune – şi limpăie la el în neştire.

Când e bine hrănit, se apucă să decripteze “Ana are mere”. Şi vrea să dea în judecată Ministerul că a corupt minţile tineretului cu aşa propoziţii de nepriceput.

daca nu vorbiti despre text… o sa incep sa va iau guritele la tinta! Incep cu Joiana. Ba nu! Hai sa trecem la partea masculina. Mauru! Faaaaaaaaaaa aaaaaaaaaaaaaaa!

@Joiano….#258 #267 #272 ia un sfat de la mine,cu Mauru „Once you gonna*go black….you never gonna*go back” deci cu alte cuvinte(dacă ai făcut sex cu Mauru…s-a dus naibii Jianu…ori alți„Jieni”cu toate mărețiile lor….

nu-l vei mai lăsa pe Mauru…deh,auziși ce spuse de ce-a fost legat de catarg ? apoi progeniturile tale, vițeii/vițelele vor întâmpina numai înjurături rasiste

Nu mai zice nimic mai maurule! PT CA-TZI BAG MORTU IN CASA. Vorbeste despre text nu tot o arde aici d’am pwlea. mA M_U_E! Nu ma intereseaza altceva. Daca vrei sa te bagi in seama… puteti schimba id uri de mess. Hai….! Marsh!

Îmi cer scuze, domnu’ Mauru’. Acuma doară îl învăţ cum să îşi deosebească fundu’ de gură, Doamne, iartă-mă! I-am dat cu ruj pe dinapoi şi i-am pus un plasture pe dinainte. Roşu, alb, Ghermănuţă! Roşu, alb! Încă n-am ajuns să separăm total digestia de excreţie.

Da’ nu vă faceţi griji. Nu se mai înmulţeşte. Şşşşt, să nu ne audă. El nu ştie, mititelul.

Doamna Seva: am auzit şi eu vorba ceea. Acuma norocu’ face să şi văd cât e de adevărat . Copiii nu mi-i înjură nimeni că fac prăpăd!

Esti cocalar? Asa.. in gura mare – in lumina reflectoarelor vrei s-o combini pe vaca asta propagandista? Sau… poate ii de la alta sectie. Joiana, e cumva, sectia “manelizare pentru romani”? Rusia? Austria? Cine finanteaza? Traim vremuri grele. In trecut colectivizarea. Astazi “manelizare”. Atunci te puteai lupta. “MANELIZAREA” II INVIZIBILA. Ca o gripa.

Stiati ca in bisericile unguresti din romania (nu stiu exact daca e vorba de biserica unitariana sau reformata) se arboreaza steagul ungariei? Deci: Ungaria actioneaza subtil. Cu infuzie culturala.

Ghermănuţă, îţi spui, ţie şi numai ţie, în maxim secret, ma-xim!, că sunt şefa unei ramuri absconse a franc-masonilor. Suntem atât de absconşi încât nici nume nu avem. Vrem să te corupem, să te infiltrăm în Buninginea şi să acţionezi ca un agent pentru noi. Zi, te vinzi? Ce vrei să infuzezi diseară? Spune numa’ şi noi rezolvăm. Suntem puternici, Ghermănuţă.

Da’ să nu mai spui. Tu ai calităţi speciale, de-aia vrem să te racolăm. Plus că ai calităţi nemaivăzute de camuflare. Aşa de bine semeni cu o pătlăgică încât te putem planta fără riscuri majore în orişice grădină de legume.

ai putea sa ma s_u_g_i! Ce zici de ideea asta? Geniala?

unde ej danny s-a stau langa tine k langa un ktarg

s-a stau intro asana daia de yoga k cand ar fi stat toate vanturile si sami aduc aminte d instruktoru de yoga kare imi preda ore particulare la mine aksa k la el era nevast-asa km nebuna si banuitoare

Ghermănuţă: Te laşi greu, pramatie unicelulară. Zi, te fac un caiet dictando? Un borcan de distonocalm? Mi-e să nu te pierdem.

nevertebrata. Vorbeste macar odata despre text. T pe ma-ta-n gura.

Nu vrei sa vorbesti despre TEXT? Noa. Atunci… taci si s_u_g_e!

Adrian, ti-am zis de atatea ori sa nu mai injuri aici! De cand ai aparut ultima oara, cam de o luna, numai cu penisul pe buze stai mereu, si-l pomenesti de mama focului, daca o fi avand mama! Apropos, care o fi mama penisului? In fine, sper sa nu-mi tii o ampla teorie pe acest subiect, dar trebuie sa intelegi ca i-ai plictisit pe toti de aici, inclusiv pe masculi, cu injuraturile tale! Mai fa o pauza, mai respira putin, mai bea putin apa plata cu lamaie si revino-ti! De cand a aparut articolul Anei, tot o tii intr-una ca vrei sa-ti explice cineva, ce scrie in textul Anei! Parca ai luat-o razna, lasa-l incolo de text, este scris in limba engleza, nu vezi? Scrie ca un mascul s-a spanzurat cu penisul de catarg, ce mare scofala, asta scrie, acum esti multumit? Gata, ai aflat ce scrie, ti-a explicat si Svetlai ce scrie acolo, nu zice de penis, ci de alte chestii, dar stii tu, oamenii, sunt personalitati diferite si inteleg diferit acelasi lucru, deoarece sunt subiectivi! Nu mai spune ca dai muiut tuturor, deoarece s-ar putea sa se supere toti intr-o zi, si sa te ia in primire, pasandu-te, ca pe o minge dezumflata de atata chin si durere, de la unul la alta si de la alta la unul, fara deosebire de sex, religie sau culoare politica! Asa ca, te sfatuiesc sa te inzdravenesti la minte, sa fii cuminte, politicos, sa stai cu manutele la spate si sa privesti la noi! Joiana, care se pare ca e mamica ta, te va supraveghea indeaproape, sa nu mai scuipi, ragai sau sa scrii urat pe pereti! Mda, vad ca mamica ta se da la mauri acum, in fine, va avea grija de tine! Ne-am inteles?

Lasă textele, Ghermănuţă. Noi avem treabă.

Domnişoara Vika, fiţi amabilă, e bine la yoga? Credeţi că lui Ghermănuţă i-ar face bine? Vindecă incontinenţa? M-am săturat dracu’ de câţi bani am dat pe scutece. Şi e şi aşa încruntat mititelu’ când îi pun foi de porumb. Zici că-l mâncă ceva.

Vorbeste despre text. Trag pamant pe coarnele tale! Nu ma intereseaza altceva! Ma p_i_s pe tine si pe bombanelile tale! Scrie despre text. Intelegi ce zic? Aici e vorba despre un text pe care tu… (m_u_i_s_t_a ce esti) nu vrei sa-l dezbati. De ce nu vrei sa-l dezbati? Nu ai nici un interes. Interesul tau este sa perpetuezi harababura, aproximativul, sughitul intelectual. Sa faci misto sa ma s_u_g_i dar sa nu vorbesti despre textul de mai sus. Asa face Ponta si Antonescu. Ei nu dezbat cifre, probleme, concepte. Ei incearca sa-l s_u_g_a pe Basescu.

Dany, cine o avut treaba cu tine? Tu.. nu ai nicio treaba cu realitatea.

doamna joiana q inkontinenta nu stiu cei aia da pe gherman nu cre k il vindek nimeni si nimik

De doua zile suntem tot la prima propozitie. Si… uite! Am ajuns la comentariul 299 si.. tot nu vreti sa discutati subiectul. Bag ceva in sfecla voastra.

io cre k danny io trage lu gherman kand vrea mujki lui

Te salut, Vika! Ia spune draga, care iti este natia, ca prea greu te exprimi? Imi place ursuletul tau, este alb, pufos si prietenos. Zi-mi ceva despre tine!

Noa. Mi-a luat segsoasa asta comentariul cu nr 299. Nu-i bai! E bun si 300. vika, scumpicel, tu… de pe ce planeta ai cazut? Sus ii un text. Se vorbeste in el despre jeguline. Daca binevoiesti… poti sa vorbeaza despre bilele mele. Nu-i obligatoriu. Daca vrei… poti face si altceva. Daca vrei… – pe mine nu ma deranjeaza – daca te scobesti in nas… si nu vorbesti despre TEXT.

danny ursuletul e pisik sunt io

gherman cre k ejti obsedat seksual fara seks si fara bile hahaha

Domnu’ Dani, io vreau să vă asigur că am cele mai nobile intenţii. Niciun maur nu va ştirbi cu un milimetru afecţiunea neţărmurită ce-o am pentru Ghermănuţă. Sigur, am şi eu dreptul la puţină fericire şi împlinire pe lumea asta şi, de soarta vrea să mi le aflu într-una neagră, nu mă voi opune. Datoria-i datorie însă!

Da’ vedeţi că e pisicuţă domnişoara Vika. Nu e ursuleţ! Dacă nici io nu mă pricep…

imi place de danny k e q kpu pe umeri

gherman e doar q kpu

:):)

Adrian, lasa-l naibii de text, parca ai tampit, te-ai tacanit rau de tot, te-ai fixat pe o idee, ce scrie la prima propozitie si acolo ai ramas! Tu nu realizezi ca esti nebun, ce naiba? Descatuseaza-ti mintile, ia o revista porno si citeste-o, fara sa te uiti la poze! Fa dracului ceva si lasa textul ala in pace, ca nu-i de tine! Nu poti sa-l descifrezi, treci naibii mai departe, ia o revista porno, citeste povestea porcului, da-te cu capul de pereti, dar nu mai insista si injura aiurea pe aici! Chiar nu pricepi romaneste?

Imi place pisicuta ta, Vika! Imi plac animalele si mai ales pisicile. Hai, zi-mi ceva despre tine, hai sa ne cunoastem!

Domnu’ Dani, da’ lasă-l şi pe el, săracul, să se uite. Că doară nu face vreun rău… Oameni suntem.

Domnişoara Vika, vă întreb că vă văd versată şi de la oraş. Mai încolo, când s-o mai întrena Ghermănuţă, când nu o mai bolborosi aşa, mă gândesc să-l însor cu o fată bună, de ispravă, da’ cum să zic eu, să fie mai simplă, cu valori tradiţionale, nu alta haia. Ce ziceţi, am şanse? Nu i-l arăt fetii de la început să nu se sparie.

poa sa fie o fata si q motive traditionale pentru gherman k si el e simplu k tabla inmultiri q 1

Hai, Vika, zi-mi ceva despre tine………

@DANNY… Adrian G.cu cât întâmpină mai multă ignorare,eu te rog nu-i juca în strună,mai mult se oftică dacă îl tratezi cu indiferență ! Astea roade mai mult decât apa care doboară și un munte de rocă ! Lasă-l să vină timpul când îi va fi silă de el însuși !

va dau liber in seara asta. Seara faina!

Pai, ce Joiana, nu-l las eu sa se uite? Tocmai ca eu i-am spus sa se uite si numai sa se uite! Te-a apucat mila de el acum?

Da, Seva, ai dreptate, dar ma gandeam, totusi, ca e om si poate va pricepe si el odata ce i se spune! Nu vreau sa-l inlatur, dar sa poarte si el o discutie constructiva pe Pandora’s! Nu vreau sa zica lumea de aici, ca eu sunt un om rau!

Bafta, Adrian! Maine seara sper sa fii mai lucid!

Vika?

Messalina? Daca vrei sa nu uite nimeni de tine, vino mai des pe aici, baga-te in seama si stai mereu in jurul meu! Stai sa-mi vad jurul, mda, poti sa vii!

ar fi frumos sa avem un catarg pe dinauntru…ar insemna sa fim verticali, sa mai avem o stema, un stindard, un orizont… dar ma tem ca 20 de ani de … democratie si restul anilor de comunism ne-au frant…catargul

ghermane, i feel you brother. uite ce vrea sa zica prima fraza. sa zicem ca esti intr-o iola cu panze, esti la distanta destul de mare de tarm si ai vantul aproximativ din spate. in mana stanga tii scota randei sa fii pregatit contra voltei sub vant (nu vrei sa te loveasca ghiul intr-o situatie de genul asta) in dreapta ai manevra. si atunci simti cum pica vantul pentru un moment. isi revine dar acum bate cu intensitate mai mica apoi isi schimba directia si la un moment dat nu mai poti sa spui de unde bate pentru ca vela se duce si in stanga si in dreapta si, intr-un final, mai flutura de cateva ori si se opreste de tot. sper ca este mai clar acum.

Lacrima, lucrurile mi-s clare cu privire la poporul roman! Nu 22 de ani de falsa democratie, nu asa zisul comunism, care n-a existat niciodata in lume, ci urma sa apara in mintile utopice ale unora dintre socialisti, ne-au frant catargul, ci, felul de a fi al poporului roman, a facut ca acesta sa nu aiba catarg niciodata, nici directie, nici viitor! Adu-ti aminte ca eu sunt un atipic roman!

lacrima tu vrei 1 ktarg pe dinauntru fata poate te serveste 1 din baieti astia

vad k e 1 kre cik e mare marinar poate te ajuti de ktargu la baiatu asta