Cu preludiu sau fără?

youtube.com/wat../

depinde ce oferi : oral cu finalizare sau fara ?

Pentru ca-mi place ca barbatul sa ia, nu sa ceara. Asa, cu tupeu. Fara nicio ezitare.

Si pentru ca nu-mi place sa astept. Deloc.

Deci fără. Una la mână!

bună zîua!

vă scriu dîn comuna Focoasele, jud. Il Fauve.

sondajul dumneavoastră mă nedumereşte grozav. ieste ievident că răspunsul ie: “depinde”.

depinde dă postul de televiziune pe care-l vizionăm, eu şi Repezitu. Repezitu e bărbatu meu. cînd vizionăm Antena 3, nu mai avem nevoie de nici un preludiu. stăm de la început cu dînsa-ntrînsa, din cauza înfrigurării mediatice de care sîntem cuprinşi, căscînd gura la tocşourile de acolo.

cînd vizionăm 10tv, ne ajunge un fel de sex oral insipid şi expeditiv, ca formă aproximativă dă preludiu.

cel mai plăcut e la TV Cultural. acolo, ce să vă spun!, numa de delicateţuri mîngîioase am parte! aşa mai zic şi eu!

cu repect şi admiraţie dăosebită pentru pieptănăturile dumneavoastră, a dvs,

Depinde…ce sa zic si eu acuma….daca e d-aia fulgeratoare se duce dracului preludiul, cum s-a dus rapita in Caragiale. Daca e ticluita si pandita….musai preludiu.

Florentina,

Hmm… treaba ta, dacă te ţii de ticluiri…

Oameni de la oraş…

Doamna Mimoza,

Complexă muiere mai sunteţi! Mozaic, nu altceva!

Eu o bag direct si fara preludiu direct funduletzul gagigii … preludiu ii pt fraieri..

Ce-i aia preludiu ? Mai importantă e durata.

Pentru cine e importantă durata?

Şi, de fapt, care durată?

Dana, preludiul e chestia aia care te aduce în starea de nerăbdare!

??

!

Scoate-l, Ana!

Nu. De ce?

Oricum, nu încă. E o sursă documentară. Cere concluzii. O să vezi.

Băi, mă refeream la comentariul pe care-l am în spam!

Mă rog, îl mai scriu o dată:

Dana, preludiul este chestia aia care te face să nu mai poţi răbda!

Vezi, Cosa, că e preferabil să fii explicit?

Ţi-l scosei.

Şi nu. Ăla nu e preludiu. E înfoierea combatanţilor. Punerea la punct. Stabilirea raportului de forţe al momentului.

This is a rush transcript of the Iranian President Mahmoud Ahmadinejad’s remarks at the United Nations Durban Review Conference on racism in Geneva, Switzerland, on April 20, 2009. Transcribed from the translation given in the U.N. webcast of the speech.

In the name of God, the Compassionate, the Merciful… [Protestors in clown costumes escorted out by security] May he bestow upon his prophets… Praise be upon Allah, the Almighty, who is just, kind, and compassionate. May he bestow upon his prophets his blessings and his grace from Adam to Noah; Abraham, Moses, Jesus Christ, and His last prophet, Mohammed. Peace be upon them all who are the harbingers of monotheism, fraternity, love … [Applause] … human dignity and justice.

Mr. Chairman. I call upon all distinguished guests to forgive these ignorant people.

In the name of God, the Compassionate, the Merciful. Praise be upon Allah, the Almighty, who is just, kind, and compassionate, and praise and salutations of the Almighty God to the great prophet. May he bestow upon [us] His blessings, His grace. We thank the Almighty God. Praise be upon him who is just and who is compassionate. And the salutations and regards of Allah to his prophets, from Noah to Abraham, Moses, Jesus Christ, and his last prophet Mohammed. Peace be upon them all who are the harbingers of monotheism, fraternity, love, human dignity, and justice.

Mr. Chairman. Honorable Secretary General of the United Nations. Madam High Commissioner. Ladies and Gentleman. We have gathered here in the follow up to the Durban conference against racism and racial discrimination to work out practical mechanisms for our holy and humanitarian campaigns. Over the last centuries, humanity has gone through tremendous suffering and pain. In the middle ages, thinkers and scientists were sentenced to death. It was then followed by a period of slavery and slave trade, when innocent people in millions were captivated and separated from their families and loved ones, to be taken to Europe and America under worse conditions; the dark period that also experienced occupations, lootings, and massacres of innocent people.

Many years passed by before nations rose up and fought for their liberty and freedom, and they paid a high price. They lost millions of lives to expel the occupiers and proclaim their independence. However, it did not take long that the coercive powers imposed two wars in Europe which also plagued a part of Asia and Africa. Those horrific wars claimed about 100 million lives and left behind massive devastation. Had lessons been learned from the occupations, horrors, and crimes of those wars, there would have been a ray of hope for the future. The victorious powers called themselves the conquerors of the world while ignoring or downtreading the rights of other nations by the imposition of oppressive laws and international arrangements.

Ladies and gentlemen, let us take a look at the U.N. Security Council, which is one of the legacies of World War II and World War I. What was the logic behind their granting themselves the veto rights? How can such a logic comply with humanitarian or spiritual values? Could it be in conformity with the recognized principles of justice, equality before law, love, and human dignity? [Applause] Or rather, with discrimination, injustice, violation of human rights, or humiliation of the majority of nations and countries?

That Council is the highest decision-making world body for safeguarding the international peace and security. How can we expect the realization of justice and peace when discrimination is legalized and the origin of law is dominated by coercion and force rather than by justice and the right?

Coercion and arrogance is the origin of oppression and wars. Although today many proponents of racism condemn racial discrimination in their words and in their slogans, a number of powerful countries have been authorized to decide for other nations based on their own interests and at their own discretions. And they can easily ridicule and violate all laws and humanitarian values, as they have done so.

Following World War II, they resorted to military aggression to make an entire nation homeless on the pretext of Jewish sufferings. And they sent migrants from Europe, the United States, and other parts of the world in order to establish a totally racist government in the occupied Palestine… [Delegates walk out in protest. Applause] And in fact in compensation for the dire consequences of racism in Europe… Okay, please. Thank you. And in fact in compensation for the dire consequences of racism in Europe, they helped bring to power the most cruel and repressive, racist regime in Palestine. [Applause]

The Security Council helped stabilize this occupation regime and supported it in the past 60 years, giving them a free hand to continue their crimes. It is all the more regrettable that a number of Western governments and the United States have committed themselves to defend those racist perpetrators of genocide whilst the awakened conscience and free minded people of the world condemn aggression, brutalities and bombardments of civilians in Gaza. They have always been supportive or silent against their crimes. And before that, they have always been silent with regard to their crimes.

Distinguished delegates, ladies and gentlemen, what are the root causes of U.S. attacks against Iraq or invasion of Afghanistan? [Shouts from audience] What are the root causes of U.S. attacks against Iraq invasion of Afghanistan? Was the motive behind the invasion of Iraq anything other than the arrogance of the then U.S. administration and the mounting pressures on the part of the owner of wealth and power to expand their sphere of influence, seeking the interests of giant arms manufacturing companies, affecting a noble culture with thousands of years of historical background, eliminating potential and practical traits of Muslim countries against the useful Zionist regime, or to control and plunder energy resources of the Iraqi people? Why, indeed almost a million people were killed and injured and a few more millions were displaced and became homeless. Why, indeed the Iraqi people have suffered enormous losses amounting to hundreds of billions of dollars. And why was hundreds of billions of dollars imposed on the American people and its allies as a result of these military actions? Wasn’t the military action against Iraq planned by the Zionists and their allies in the then U.S. administration in complicity with the arms manufacturing companies and the owner of the wealth?

The invasion of Afghanistan; restore peace, security, and economic well being in this country. The United States and its allies not only have failed to contain [?] in Afghanistan, but also the illicit cultivation of narcotics multiplied in the course of their presence. The basic question is: What was the responsibility of the job of the then U.S. administration and its allies? Did it represent the world? Have they been mandated by them? Have they been authorized on behalf of the people of the world to interfere in all parts of the globe? And of course mostly in our region aren’t these measures a clear example of egocentrism, racism, discrimination, or infringement upon the dignity and independence of nations?

Ladies and gentlemen, who are responsible for the current global economic crisis? Where did the crisis start from? From Africa? From Asia? Or was it first from the United States, then spreading to Europe and to their allies? For a long time they imposed inequitable economic regulations. By their political power on the international economy they imposed a financial and a monetary system without a proper international oversight mechanism on nations and governments that played no role in the repressive trends or policies. They have not even allowed their people to oversee of monitor their financial policies. They introduce all laws and regulations in defiance to all moral values only to protect the interests of the owners of wealth and power. They further presented a definition of market economy and competition that denied many of the economic opportunities that could be available to other countries of the world. They even transferred their problems to others whilst the wave of crisis lashed back, plaguing their economies with thousands of billions of dollars in budget deficits. And today, they are injecting hundreds of billions of cash from the pockets of their own people into the failing banks companies and financial institutions making the situation more and more complicated for the economy and their people. They are simply thinking about maintaining power and wealth. They couldn’t care any less about the people of the world and even about their own people.

Hugo, my love.

youtube.com/wat../

Cosa,

Poate nu mai ai rabdare tu. Ca mie-mi piere tot cheful.

Erai în aşteptare, Dana. Se simte tehnic cât eşti de horny.

Da’ oare ce-am mai facut de-am aparut, asa, dintr-o data?

Te scot eu, da’ înfierbântată mai eşti, de te refuză platforma.

STEPHANOPOULOS: Mr. President, thank you for joining us again. I want to begin with a topic that– many Americans are interested, of course the Americans, Josh Fattal and Shane Bauer. Last week you raised a lot of hopes here in the United States saying they would be released in a couple of days as a humanitarian gesture. Many expected them to come back here with you. Yet they’re still imprisoned in Iran. Why?

AHMADINEJAD: In the name of God, the compassionate, the merciful, I do wish to greet all of your viewers and wish good health for all nations and all humanity and wish for their happiness. I do hope that all nations can live in complete security and welfare. Yes, I did say within the next few days and I still say the same thing. And God willing they will be released very soon.

STEPHANOPOULOS: Yet we, it seems that there seems to be from the outside a power struggle inside Iran. The members of the judiciary are determined to embarrass you and prevent the release of those hikers while you’re here in the United States.

AHMADINEJAD: Is it their release which is important to you? Or what is going on in Iran? There is no problem. There is a judicial process that has to be completed and hopefully it will be, God willing.

STEPHANOPOULOS: Guaranteed they will come to the United States?

AHMADINEJAD: Do I have to provide a guarantee?

STEPHANOPOULOS: I will — I think a lot of Americans would like that guarantee.

AHMADINEJAD: Yes, whatever we say.

STEPHANOPOULOS: Can you not guarantee?

AHMADINEJAD: Yes, we act upon whatever we say. And if we don’t want to act, we won’t say it. We didn’t make this decision under pressure. It is a humanitarian decision. Although, a lot of people are in prison in American prisons, in the United States, in Europe, on ships unfortunately there are a lot of people without having had the opportunity of a fair trial. And there are some Iranians who are imprisoned in the United States and did not have the right to a full judicial review. But when we said we will release them, we will release them, as a humanitarian gesture.

STEPHANOPOULOS: Let me ask you about this remarkable turn of events across the Middle East in the Arab world since we last spoke. It’s been called the Arab Spring here. We’ve seen people take to the streets, Hosni Mubarak out of power in Egypt, leader of Tunisia out of power, Ghadafi on the run, Bashar Assad in Syria facing great pressure. What do you make of this and what has Iran learned from it?

AHMADINEJAD: We believe that freedom, justice and the right to choose belongs to all people. It’s a human right. But the question is the previous president of Egypt — which governments was he being supported by? And the same goes for the rest.

Show me one dictatorship in the world that has not been supported by the United States government or some European governments. It almost doesn’t exist. I think a dictatorship and hegemony are part of the same phenomenon. And this is against the rights of human beings. And this must change.

STEPHANOPOULOS: Yet the protests in Iran in June of 2009 were even larger than many in the Middle East– the protestors faced a quite violent crackdown. And at the time you referred to the protestors as “dust and dirt.” Do you regret using that term?

AHMADINEJAD: Don’t you distinguish between those protestors who have something to say and who have some demands, and those who set buildings on fire? Is expressing opinions the same as clashing with the police? It isn’t. Those who protested, they expressed their demands, and the legal authorities reviewed them and responded. But if someone attacks people’s cars, what do you call that?

STEPHANOPOULOS: Many did, many faced violence before they could go through due process.

AHMADINEJAD: That’s not so. That’s not so. Certain demands were made, certain claims were made. The judicial authorities reviewed them. They responded to all of them. And there were some other than ordinary people who attacked buildings in an organized fashion and set them on fire. They had nothing to do with each other at all. They are two separate issues. Anywhere in the world where people disobey the law, there is a judge, there is a court. I’m not passing any judgment on people because I’m not a judge. But I think anywhere in the world the law rules. And the law is the ultimate source and everyone has to obey the law.

STEPHANOPOULOS: One of the Middle East leaders who has not been supported by the United States is Bashar al-Assad who is facing tremendous pressure right now, cracked down violently on his citizens, more than 2,600 killed this year. Earlier this month you had — you called on President Assad to refrain from violence. Now U.S. officials believe that his days in power are numbered. Do you agree?

AHMADINEJAD: Our viewpoint is quite clear. We say justice, choice and freedom is everyone’s right. Governments and nations should sit together and resolve issues. Reforms must be reached through understanding. But others should not interfere. NATO’s interference, the United States’ interference does not solve the problem. Besides, there are contradictions in the behavior of the United States government. Its behavior in Yemen is completely different from its behavior in other Arab countries like Bahrain or Syria. You have to let nations choose for themselves. Any foreign interference, sending arms, threatening, is against the interest of nations. We do not agree with that. We recommend the same thing. We make an effort to have discussions with both sides: with the governments and those against the governments. And to negotiate with them. And to make an effort to bring their viewpoints closer together. And find a solution.

STEPHANOPOULOS: Yet the violence continues in Syria, as you know. President Assad’s forces continue to crack down on the protests. Should he stop?

AHMADINEJAD: I wouldn’t put it in those words. In a lot of places people are being killed right now. NATO’s bombing in Libya is killing whom? Americans or Libyans?

STEPHANOPOULOS: But I’m asking about Syria.

AHMADINEJAD: Everyone who’s being killed is from Libya. In Syria — in Syria both the security forces and the protestors are Syrian. Any of them who is being killed is Syrian and that’s bad. It’s also bad in Libya. They shouldn’t kill each other, they should sit down and talk and solve their problems. And nobody should interfere. And the American President does not have the right to call someone and say “leave or stay on.” Or to threaten some government or nation. These are the problems. If it were not for the American interference, or the interference of its friends, I think the problems would be solved more easily.

STEPHANOPOULOS: Do you think President Assad’s hold on power in Syria is secure?

AHMADINEJAD: The interpretation you’re making is a negative interpretation. Remember the same thing may happen in the near future for the American government. Just like in England, the protests by the people, it was crushed. Some people were killed. A large number were wounded. Why didn’t anyone take any positions? We are not foretelling the future, we’re making an effort to reform the future. We make an effort for everybody to be friends and the fundamental rights of human beings to be respected. But we do not interfere in other people’s affairs. We think that some groups close to the United States should not send arms to Syria. These arms do not help. It makes it worse. If the US government imagines that with the worsening of the clashes in the Middle East the future will be in the interests of American dominance, they’re making a mistake. I’m talking as an informed person. We live in the Middle East. The movement that has started will not like the American dominance. Therefore it’s better if the US government does not interfere. And to help understanding and friendship and help settlement between groups and finding a proper and just solution. But if it interferes unilaterally, in a few years the conditions will become very bad for the US.

STEPHANOPOULOS: As you know many in the United States government differ — the Defense Secretary Leon Panetta said earlier this year that it’s just a matter of time before this revolution hits Iran. What did you make of that?

AHMADINEJAD: Does he have any plans for any interference in Iran or does he see foresee the future?

STEPHANOPOULOS: I think it was–

AHMADINEJAD: If he has a plan, let him announce it so that we’ll learn it as well. But if he’s foreseeing the future, he should let us know how he’s doing it. Does this mean the US has some plan for the Middle East?

STEPHANOPOULOS: Is that your fear?

AHMADINEJAD: No, I have no fear. We don’t have any fear of the US. Why should we fear the US? But I want– I want to be clear. The US has been against us for 50 to 60 years. We aren’t worried about that. The US government has used any power it had against us. But my question is this: Is this– does the Secretary of Defense wish to inform us of plans that have been drawn up or he’s just talking?

If he’s just saying something, that’s not important, a lot of people talk. It’s not worth being analyzed. But if he has some plans, and he’s announcing it, I would be telling him you’re making a mistake and the response will be very resolute.

STEPHANOPOULOS: We’ll bring that question to him. Let me as you about a topic facing the United Nations this week. The Palestinian authority will seek recognition before the United Nations Security Council and the United Nations General Assembly as a state. Do you support that move?

AHMADINEJAD: Certainly, Palestine was a country, that is nothing new. Prior to the United Nations even being formed, Palestine was a country. But the right of the Palestinian people were trampled and unfortunately international organizations contributed to those rights being trampled.

We certainly do see the recognition of a Palestinian government as the first step toward the freedom of the whole Palestine. We have always been on the side of the Palestinian nation. We have had relations with the Palestinian government. They have an embassy in Iran.

STEPHANOPOULOS: So you support their efforts in the United Nations. As you know, the Palestinian authority says that passage of this resolution will also imply recognition of Israel, which is why Hamas has opposed these efforts. Do you agree with the Palestinian Authority’s contention that recognition of Palestine also involves recognition of the state of Israel?

AHMADINEJAD: Why does it have to be like that? The people of Palestine —

STEPHANOPOULOS: But that’s what they’ve said it is.

AHMADINEJAD: I’m sorry, George– what– would you repeat what you just said very quickly?

STEPHANOPOULOS: Yeah, that’s what they said. The Palestinian authority says that recognition of Palestine by the United Nations will also imply recognition of Israel. That’s their interpretation.

AHMADINEJAD: Why? Why does it have to be like that? We do recognize Palestine— but we will not recognize the Zionist regime. Why do they set conditions when some nation wants to be independent in its own homeland – it has to recognize an occupying and illegal government? Is that fair? If the Palestinian nation has any rights, it has the rights to have any position. If the US government is right and it’s honest about recognizing the right of the Palestinian people, it has to allow for a Palestinian government to be formed. And then the Palestinian government has the right to take positions. It’s the right of Palestine to recognize another nation or not. Not a condition of the independence of the Palestinian nation. That’s unfair. That’s being imposed.

STEPHANOPOULOS: But they’re– they’re saying that if the resolution passes that will mean recognition of Israel as well. That’s the Palestinian’s position.

AHMADINEJAD: I don’t know if there is such a law that says if a nation wants to form a government it has to recognize another group. Is there such a law? Or is it a demand? If it’s a demand by the US government, it has to allow the Palestinian government once it’s formed to choose freely. Or, it’s something that’s being imposed. If it’s being imposed, the problem will not be solved in the region. Because nation’s have to choose freely. When it’s imposed, the root stays there, and the problems will continue later on.

STEPHANOPOULOS: You’ve mentioned the longstanding tension between the United States and Iran. There’s been some discussion– here in the United States about one tool to reduce that tension, the possibility of setting up a hotline between the United States and Iran– that could be used to make sure that no incident escalates out of control and that we don’t stumble into a conflict. Would you support establishing that kind of a hotline between Iran and the United States?

AHMADINEJAD: We have founded our foreign policy on relations. We didn’t cut off our relations with the US government. The US government cut off relations with us unilaterally. We don’t think there are any reasons for tensions and we have always said under fair and respectful conditions, we’re ready for talks. We have always welcomed relations between nations. Recently there was a religious group in Iran, and I met with them. I proposed a joint committee between religious leaders to be formed so they could have discussions. So that ideas come together. That’s not a bad thing, that’s a good thing.

STEPHANOPOULOS: How about this military hotline? Would you support something like that?

AHMADINEJAD: You mean for our military forces to be in touch?

STEPHANOPOULOS: Yes, just in case — you know, the idea would be much like what the United States had with the former Soviet Union during the days of the Cold War, a direct line between the leaders or between the militaries so that if there were some kind of a conflict at sea they would have direct communication to avoid the situation from escalating out of control.

AHMADINEJAD: Let me see if I understood you correctly. You mean the US is in a Cold War with Iran? Is that what you mean?

STEPHANOPOULOS: No, I– I was just using it as the analogy just to try to get you to explain what kind of a communication I’m talking about, that’s the closest I could come up with.

AHMADINEJAD: So there is no war. Why should there be a war?

STEPHANOPOULOS: There has been tension, as you said.

AHMADINEJAD: But it has been unilateral. It has been one-sided, meaning the United States government continually acts against us. I don’t think they should do this. Why do they act against a great nation? Have the US gained anything from it so far? We have many areas for cooperation – scientific, economic, nuclear matters. We can cooperate on nuclear matters. Why should we confront each other? We should cooperate.

STEPHANOPOULOS: Well, that’s the final question I wanted to ask you because I’m getting a sense that we’re– we’re running out of time. Yesterday the secretary of energy here in the United States, Steven Chu accused Iran of “denial, deceit and evasion” in refusing to open its nuclear program to comprehensive inspections. What’s your response?

AHMADINEJAD: Do you believe that this Secretary has the right to intervene in Iran’s internal affairs?

STEPHANOPOULOS: This is an international issue as you know.

AHMADINEJAD: But let me ask you, are there international organizations who are in charge or not? Is he talking as the representative of one of those organizations? Or is he commanding those organizations. I think that’s where the problem lies.

STEPHANOPOULOS: He can’t command them.

AHMADINEJAD: It is in the behavior and in the spirit of some of the leaders of the United States. They believe that they own the world. They interfere in everything. Is Iran really pursuing a nuclear bomb? Why would we seek a nuclear bomb?

STEPHANOPOULOS: Many believe so.

AHMADINEJAD: These many are the European and American politicians. Why should we seek a bomb? Do we need a bomb so we can confront thousands of American bombs? What rational person would believe that? I’ve said many times we don’t want a bomb and we are against any nuclear bombs. But the government that has stored thousands of bombs, can it say anything against others? This is the problem. This is the wrong spirit. This kind of spirit cannot lead the world to peace. If there are any problems between the United States and Iran, it’s because of this spirit held by some American politicians. They bully. And this won’t solve the problem.

STEPHANOPOULOS: We are out of time. What is your number one message for the American people this week?

AHMADINEJAD: We do love all Americans. We love all nations. We seek peace, security and welfare for all nations. This is the Iranian culture. This is the Iranian history. We don’t have and haven’t had any problems with the people of the United States. But we oppose the policies of American politicians. And there is a rationale behind our position – the rationale is justice and friendship. Everyone has to be respectful, everyone has to be friends, and justice has to rule for everybody.

STEPHANOPOULOS: Thank you for your time.

AHMADINEJAD: I wish you good luck.

Hugo, my darling.

youtube.com/wat../

Ştii cum zice proverbul persan, da?

Women for duty, boys for pleasure, melons for delight.

Neaparat CU preludiu! Ca daca nu era necesar, nu se inventa @Mimoza: draga mea, dupa ce am vazut Parazitii pe TVRCultural, nu mai ma mira nimic! (Nu ca m-as uita pe TVR mai des de o data la 5 ani – Jos taxa audio-vizual!) – uite ca am gasit si io ceva sa cer; e o porcarie ca platim pentru o televiziune si un post de radio la care nu se uita decat saracii oameni din varfu’ muntelui, unde n-a ajuns cablul; o companie care nu se poate autofinanta de proasta ce e! A.. si mai am o dorinta: mai schimbati frate anotimpul!! ce ziceti asa, de un mai, un septembrie? pe bune acum!!

La tine chiar nu mă aşteptam. Mă destabilizezi. Tu şi preludiul. Hmm…

Si sa stiti ca Hugo nu e doar un tanar nelinistit… e groasa cu Iranul

Spune-ne tu cât e de groasă, Iulia.

In Golf sunt adunate trupe US, mult mai multe decat atunci cand s-a intervenit in Iraq.

Aşa…

Să nu ziceţi după aia că nu vă mai iubesc şi să-mi iasă vorbe.

youtube.com/wat../

… că, de fapt, tu nici nu ne mai iubeai. Deci, cu sau fără? Nu te mai fofila!

Depinde de relatie- daca se vad in mod curent,exista gesturile implicite de peste zi, momentele de tandrete spontana/e ,etc.Daca se vad prima data in imprejurarea data, gesturile explicite atesta preferinta lui pentru ea.Daca e ceva vreme de cand nu s-au vazut, stiu la ce sa se astepte, ce le face placere, deci senzatia de confort sporeste.Dar e nevoie de un picut sa stea alaturi, sa se atinga,iar existenta unei suprafate de contact genereaza intimitate.Pisica preferata se mangaie un pic, se tine in brate- sa invatam de la Vanghelie.Nu stiu sa vorbesc despre efectele asupra sistemului nervos simpatic sau despre autoreglarea celui neuro-vegetativ din mangaieri, dar e valabil.

Aka,

Mişto de tot. Mersi. Mai vino (seara) pe la noi.

Cu preludiu de 5 cm. Restul piesei, ca la 15-18 cm.

Adică de ce ++?!

Da’ preludiul nu poa’ sa fie de 18? Intreb si eu…

Ana, ce-ai făcut, măi, mi l-ai lăsat de două ori?!

Nu ştii că la mine e suficient o dată şi bine!

Dana, ştii cum se zice: două mâini şi să mai rămână un pic!

Mi s-a părut că are o nuanţă, Cosa.

O dată? Şi (doar) bine?!

Vezi, iar mă faci să-mi amintesc de campania ta de seducţie moale. Of!

O daţi în cifre?!

youtube.com/wat../

Hugo, aşa, lumina mea! Spune tu cum îţi place.

youtube.com/wat../

youtube.com/wat../ من عاشق اردوی ملی افغان

Ana, spune-mi că ai glumit!!

Aşa, Hugo, matia mou! Topeşte-mă!

youtube.com/wat../

Cu ce să fi glumit, muză?

Doua maini?!

Of! Unde sunt pelicanii de altadata?

Ana, ce seductie moale? Ca ma ingrijorez.

după capul meu muzesc nu se poate pentru ca să existe femeie, care va să zică de parte femeiască, şi să spună că vrea “fără”. mi se pare de-a dreptul traumatizant.!!

Ba se poate! Şi nu bine, ci ex-cep-ţi-o-nal!

Iaca model clasic (zice Cosa-n barba lui: îl ştiu de când eram mic.):

Diferenţa dintre pesimist şi optimist iaşte:

Pesimistul zice: mai rău decât atât nu se poate!

Optimistul zice: ba se poate!

Dar, muza mea frumoasă,

… crez că n-am definit pârdalnicul de preludiu. Se prea poate să ne suprapunem pe ici, pe colo, prin părţile esenţiale.

Dana,

Cosa se laudă de vreo două săptămâni c-ar face lumea din nou şi-ar mai şi drege-o pe-aia proaspătă, dar nu i se mai scoală. Eu cred că asta e o nouă modalitate de agăţat gagici. Parol!

adicătelea, eu înţeleg că se poate întîmpla, cînd amantul se grăbeşte, înainte să sară pe fereastră, în timp ce soţul învîrteşte cheia în broască. sau Doamne iartă-mă, în lift, între etajul 2 şi 10.

dar aşa, ce regulă generală, nu poci pricepe ce haz are!!

De-fi-ni-ţi-a muzească!

Preludiu cred ca e timpul ala cand ne scoatem minimul necesar de haine.

Ce Ghevara Mea,

Mi-e rău!

Există un minim care mai e şi necesar?!

Pai, da. Necesar e sa fie aruncat, adicatelea.

A.

Îmi veni antipreludiul la loc.

Ana, eu am fost zilele astea zoon politikon. Şi mai puţin zoon pur şi simplu . Îngăduiţi-mă o vreme aşa.

Preludiul o fi de stânga sau de dreapta?

Şi de când eşti tu, Nora, unilaterală şi univocă?!

Zoon erotikon nu vrei să fii simultan?

Şi, şi, fără doar şi poate (în sensul propriu). Uf! Ăsta e antipreludiul. Am ameţit.

Depinde de vârstă.

1-la început e musai un preludiu,ce mai se lasă cu serenade sub balcon,așteptări și săruturi furate și desigur așteptate…

2-tot când ești tănăr cu un oareșcare preludiu ori fără(depinde de împrejurări:în lift,în spatele blocului,în birou…) timpul este scurt.

3-o tănără pereche,așteaptă preludiu reciproc,de regulă cât mai lung( nu-i frumos el să fie gata,când ea d-abia s-a încâlzit… )

4-odată căsătoriți,preludiu depinde de conjunctură( fie de persoana cu care se„preludiază” și de perioda de timp ori pur și simplu chestie de dorințe/gusturi/iubire)

5-când se instalează o oarecare indiferență/răceală între parteneri,atunci „cu preludiu ori fără” poate fi diferit.

6-el preludiază,ea ar dori să fie fără,ea fiind focoasă ori indiferentă.El fiind repezit,ea se așteaptă la mai multe.

7-atunci când intervine obișnuința/rutina se poate vedea lipsa preludiului fiind doar un act sexual.

8-cu vârsta preludiul se practică preferențial,cu amanta cu preludiu,cu soția fără,și viceversa.

9-apoi desigur vine și vremea când el preludiază dar ea ar dori fără,doar să scape…fiind dezinteresată de actul sexual.

10-ori ea și-ar dori cu preludiu,dar din anumite motive actul sexual trebuie executat fără preludiu(datorită aptitudinilor partenerului,datorită vârstei )

11- ori actul sexual deja este programat(să zicem de două ori pe săptămână) și este fără.

12-în sfârșit vine și vremea când„cu preludiu sau fără, nu mai are importanță…te bucuri când ai făcut sex.

PS. Domnule Mitică,dumneavoastră mai faceți sex ? Ba bine că nu ! Nu este zi de la Dumnezeu,să nu ne…….gândim la sex !

Aaaaaaaaaa… Sevaaaaaaaaaaa!

Luminează-ne, femeie!

preludiul e misto doar in cazul persoanelor fine, cu educatie, cu simt estetic si vag reprimate. eu recomand vizita la gradina zoologica, sectiunea elefanti. daca nu-s elefanti merg si camilele. in lipsa gradinii se poate apela la animal planet – scenele de tandrete felina sunt foarte preludioase. la fel, scenele cu pinguini sunt foarte tandre, cum merg ei asa zeci si sute de km prin frig si apoi pinguina se intoarce sa vaneze sau sa flirteze, nu mai stiu, si pinguinul sta si pazeste nenascutul, realmente, da.

stiu ca nu prea are legatura dar si postludiul este important, am aflat de curand ca spooning-ul nu este pozitie, nu prea-mi vine sa cred, voi ce informatii aveti?

Greenfcknbin,

Mulţumesc, domnule! Să recapitulăm: sunt o persoană nefină, fără educaţie, lipsită de simţ estetic şi complet nereprimată. Bun.

Ce să mai cânte cocoşul de trei ori? O dată e suficient.

vrei sa spui ca nici elefantul si nici camiloiul nu te preludeaza? nici macar leii afectuosi? hmm… poate ma insel, na!

@Ana: ai vrea tu… mai ales ai vrea sa fii fara simt estetic nu? oamenii fara simt estetic sunt mai fericiti, pentru ca le plac mai multe lucruri

Lasă, nu te mai înşela. Las-o aşa, nepreludată de tot. Eu, ca orice brută care se respectă. Fără!

Iulia,

Genial!

Le plac mai multe lucruri…

preludiul iaşte acea parte a amorului care mă face să bănuiesc că bărbatul are şi oareşce sentimente pentru mine, nu numai… ăăăă… înţelegi tu…

Şi pe mine mă face să fiu convinsă că nu le prea mai are.

@greenfckbin…

„persoanelor fine,cu educație,cu simț estetic ” adică trebuie dracului să ai bachelor/Master/Doctorat să îți placă acele senzații de-a dreptul cerești,atunci când ptr. câteva zeci de secunde nu știi pe ce pământ ești,ce fericit/ă poate să-ți aducă sex-ul

și de ce grădina zoologică neapărat ? Ce la țară nu poți admira împerecherea cailor,vaca dusă la taur…șamd

ce tandrețe felină vorbești,de cea a leului care o mușcă de ceafă pe leoaică ca să stea la „preludiu”

nu poci crede asta!!!

Ba să crezi!

Mongolo, eu cred ca oamenii astia nu stiu ce stim noi!

Să mor io dacă şi eu nu cred la fel!

da, seva, la asta ma refeream, merge desigur si vizita la herghelie. diferenta vine si din studii, cred eu: personele fine se uita, cele mai putin fine pun mana si ajuta armasarul neexperimentat.

Hmm…

Ce faci, greenfcknbin, te reabilitezi?

Apropo, că tot mă enervaşi cu delicateţea ta proverbială: scrii un text cu mine?

normal ca scriu, ce onoare! vezi ca am adresa la gmail

aşa o fi, Edle, dar nici voi nu ştiţi ce ştim noi!

Văd, ce dracu! Mai bine zis, ştiu.

Presimt c-o să ne cam contrăm, dar şi că o să fie mişto. Dar să-ţi fie clar: fără preludiu!

Altfel, mulţumesc. Plăcerea este, evident , de partea mea. Ia tu onoarea, să vedem ce faci cu ea şi, mai ales, cât face. Poate doar cât un preludiu.

@greenfckbin

nu sunt eu vreo asistentă veterinară și nu am auzit ca un armăsar (experimentat ori nu) animalul se naște cu acel instinct…ce dracului,și-un cățeluș de o lună dacă nu l-ai castrat/fixat ți se coțăie pe picior,deci are experiență

iar diferența vine și din studii da,așa poate fi câteodată…cei cu studii, se duc la baruri cu show privat,în palate/castele la bal-mascat…și nu este o problemă să vezi cupluri„open-minded” schimbându-și partenerii de sex,chiar fiind căsătoriți

Aoleu, Seva! Mă sperii!

Eu, Ană, de ce ?

Păi, Seva, de-alea cu schimbări, cu nebunii. Io scontai doi parteneri: unu’ cu una. Ţărăneşte.

Ai văzut tu țăran cu studii ? așa cum sugerează #62

Am văzut, Seva. Şi mi-a mai şi plăcut.

Aha,îmi retrag cuvintele…am văzut țăran cu studii,ca Hugo_Chavez care dă :

„Full Transcript:Interview With President Mahmoud Ahmadinejad of Iran” făcut de George Stephanopoulos pe 21 septembrie 2011

Te pup, Ana, trebuie să plec.

Şi eu pe tine, Seva.

Andreea,

Dupa cum spunea domnul greenfcknbin, eu sunt asa, mai fara simt estetic. Deci, mai fericita!

Daca ma iei cu preludii si chestii din astea ma plictisesc repede. Ori e acum, ori deloc. Si gata.

Si vezi ca inca nu mi-a trecut supararea! Sa-i ceri tu lui Bardem autograf, auzi!

Preludiul mi-e necesar pentru a-mi da seama de ce mă aşteaptă!

Şi mie, Cosa, mi-e uneori necesar ca să-mi dau seama ce nu mă aşteaptă.

Ana zice ca e bine fara preludiu. Nu e, Ano! Fara e ca joaca cu c—’ gol pe langa p— sculata si ramai asa… nesatisfacut(a).

De unde ştii tu, Igraine, cum e să te joci cu curu gol în faţa pulii sculate, eşti curist cumva?!

Că să nu-mi spui mie că eşti de gen feminin că nu eşti. Ai încvercat tu ceva, dar aici e mai greu. Şi nici nu eşti nou. Eşti mai bătrâior, aşa, pe blogu ăsta.

Ia, hai, dă-te-n primire singur!

Cosa, las-o jos ca…

Daca si tu te pricepi la femei, la preludiu nimic nu mai am de zis.

Alta data, bazeaza-te pe intuitie inainte sa identifici c–’ gol, ca de sculat am inteles ca nu mai poate fi vorba.

Bisous.

Aaa, ziceam ca preludiul e doar intervalul ala de timp cand ne scoatem hainele de pe noi. Dar greseam, ca mai e si atunci cand ne tragem, reciproc sau doar unilateral, cate un oral mic (sau mare).

Vezi, gandire superficiala…

Igraine, nu ţi-ai găsit omul.

Eu te sfătuiesc să te potoleşti. Vezi în urmă câte personaje cu tupeu şi obrăznicie au fost nevoite să dispară de pe aici.

Ai grijă!

io crez ca trebe preludiu ca altfel ar fi blitzcrieg…

*blitzkrieg

Cosa, asta e atac direct, mon cher. Si-i far’ de preludiu, zau.

Ana, io ma trec la preludii mici si dese cheia marilor succese, dar ma ataca, fara preludiu, Cosa. Ma scapi tu, revolutionaro?!

Io am gasit si piesa care sa explice cum e cu preludiu youtube.com/wat../

Sustii greenfcknbin?

Igraine, iti cheama si-un caine… ca sa nu te linseze bacii astia mai vechi de pe-aici. Da’ sa stii ca si eu voiam sa te intreb de ce-ai vocea asa de groasa, bunicuto.

Mai Ce Ghevara, mare Cassanova mai esti.

Defila aseara o blonda planturoasa prin P-ta Universitatii cu portretul tau in brate. Si cine stie cate-or mai ofta dupa tine!

o sută

Igraine,

Cosa nu te atacă. E un domn, ce… lui!

Te provoacă, Igraine. Atât. Acuma, dacă i-a intrat în cap că eşti bărbat, cu greu îl mai poţi convinge de contrariu. Dar tu chiar vrei?

Ştiu şi eu? Poate dacă vă întâlniţi…

Provocare, provocare, dar sa stim si noi, nu?

Cosa, darling, sunt luata cu saibe si tot tacamul. Nu ma aventurez la intalniri. Ana, nu amestecam trebile, la naiba. Si cum mai tii tu, fata draga, cu lupu’. Nerusinata sexy!

Care lup?

Bine că-i spuseşi că eşti luată, că el e om serios, nu umblă cu de-alde de-astea, luate.

Stai liniştită, Igraine. Nu amestecăm nimic. N-avem ce amesteca.

stai că acum văz eu ce ai acolo. o coadă de păun la pantof. extraordinar!

cum se zice: coadă de păun – la pantof sau pe pantof? şi are vreun rol păunul în preludiu?

(iertaţi-mă. m-am dat afară de la subiectul cu demonstraţiile)

Auzi, nesalariato? Bine că te-ai dat singură afară, că şi aşa făceai notă discordantă.

Ai un ochi infailibil!

Aşa este, o coadă de păun. Cum naiba de ai văzut-o, că mie mi se părea că nu se vede mai nimic, numai o stare.

Zau? Dar daca e un paun care sta cu fundul la fotograf si-si face preludiul cu pantoful?

Svetlană!

Cum vine aia a-ţi face singur preludiul, Doamne apără-mă şi păzeşte-mă?!

@Andrea: vigilento! E paun la pantof ca-i cu preludiu, zic. Si postludiu. Mai ales…

Aoleu! Nu! Să nu intrăm în postludii, că ne-apucă următorul… diluviu.

Crezui că trece moartă provocarea aia cu postludiul. Ptiu!

Vigilentă eşti tu!

Svetlana, niciodata cu fundul la pantof. Poate la fotograf, dar pana si asta e discutabil. De la caz la caz.

Ana, conteaza si postludiu’, asa simtasc io, dar ma duc pe copca, mi amor, cu… diluviu matale.

Tu crezi că eu am tăcut mâlc degeaba la faza cu postludiul?

Dar zi tu, că tot dăduşi capacu’ la o parte…

Iar diluviul, na, ca diluviul, soro.

Să vie şi Dana şi să spuie şi ea cum e cu postludiul, că tare crez că foarte bine ştie să le zică.

hm.

mă întreb de ce la oameni nu e aşa. adică, la noi, femeile se împăunează şi bărbaţii sînt nişte urîţi lipsiţi de haz, nişte troglodiţi neîmpodobiţi şi neciopliţi… ăăăă…

ps. mă îngrijorează Nora. mi se pare mai deprimată pe zi ce trece.

Pe mine, nu. De Nora zic. O ştiu hedonistă şi abia o aştept… acasă.

Să mor dacă nu stau şi la preludiu pentru Nora!

Ana, e gata sa dea’n foc. Nu vezi ca si capacu’ e plecat…

Hedonizdelor, v-ati lamurit cu preludiul ala? Ca, zau, nici nu mai stie omul cum sa va abordeze.

Andreeo, nu ne mai jignea la gramada, fata. Fa-ti timp si jigneste-ne pe fiecare dupa meritele sale. Curvelor!

Curve, adică suntem cu r şi v?!

Ce Ghevara Mea,

Fetele astea săriră în postludiu direct. Să mai spuie careva că le trebuie lor timp. Iaca năstruşnicie!

Igraine,

Nu te fofila! Bagă postludiul, dacă to te fripseşi.

Andreea: nu sunt, soro, deprimată. Sunt doar niţel necoafată şi fără manichiuri acuma. Că de pedichiuri nici nu poate fi vorba, toată săptămâna am umblat numai în bocancii de montaniardă şi cu şosetele de schi în geantă să nu îngheţ seara.

Şi mi-i casa neîngrjită, şi mi-i…

Hai, hai, nu te mai plânge, că nu-ţi stă!

Bagă ceva preludopostludian!

Igraineeeeee! Iti cheama si-un caineeee! Dar am mai zis asta. Baga postludiul ala, ca nu poate Bartoneasa sa se simteasca pe deplin satisfututa. Si e de rau cu asta.

Da’ de ce simtesc miros de om, totusi? After shave, testosteron, alea-alea…

Aaa, si mai bagati o muzica.

Ete, na! Ba pot, şi încă deplin rău.

Dar dacă s-au apucatără, să contiunue, nu?

Mie chiar nu mi-a convenit aia cu postludiul, da’ ce să mai fac? Dădură cep, acu’ să dea pă gât.

Auzi, Ce, dar cum adică e de rău cu mine? Sigur nu e de bine?

I-ati dat cep Bartonesei, asta se revarsa mai ceva ca Nilul. Parca squirting se cheama asta?

Dracu ştie cum se cheamă, da’ să-mi spui cum adică e de rău cu mine. Hmm…

Bai, pana una, alta, eu n-am pat. Vreau si eu un pat!

Hai la mine, că-ţi dau eu. Pâine de tărâţe, pat tare şi vânjos, un ceai verde şi-o poveste aromată. Vrei?

Şi vezi cu postludiul ăla, că neşte muieri curajoase fugiră mâncând pământu’ după ce aruncară nada. Şi rămăsei eu cu ponoasele, că uite ce-mi tot zice ghevarosul, de diluvii şi alte halea, care eu, ăăă… niciodată.

Hai, repede, repede, că dacă n-ai pat, ajungi dracu la vreun preludiu din lipsă.

youtube.com/wat../

ghitaristul bass e roman. daca asta conteaza…

Edle, un pat intreg nu pot sa-ti dau. Dar jumatate, oricand, cu placere.

Svetlana,

Iar mi-ai dat laitmotivul zilei, femeie. Mulţumesc mult!

păi da, nu e pentru cine se potriveşte, e pentru cine se nimereşte…

…

ce ghevara noastră, iartă-mă, dar nu pot să te jignesc. am încercat, crede-mă…

Andreea, ma dezamagesti. Simteam nevoia sa fiu un pic calcat in picioare. Dar vorbesc cu Messalina, ma rezolva la minut.

Postludiul… Hm. Eu nu-l vad atat de important. Mai mult ma intereseaza patul ala tare si vanjos.

Ce Ghevara, mai zi-mi…

Fara. E mai brutal

Bai, ce suflete haine, zau. Are omu’ treaba si sariti de nici nu mai poti spune nimic. A fugit puiul cu ata. Nici de preludiu nu mai am chef, daramite post…

Ce păţişi?

Bartoneasa, io n-am inteles-o p’asta cu dat cep? Ce ai simtit? Ca ma stii curioasa nevoie mare.

Tu spui, frumos, ce-ai păţit, întâi.

Apoi, cep aţi dat voi, cu postludiul ăla, şi m-aţi lăsat să mă uit în zare după definiţii, descrieri, justificări şi naiba mai ştie ce.

M-am inecat ca tziganu’ la mal. Nu-i bai, revin io in fortza.

?!

Sustzii ca eu am pornit sarabanda? Nu recunosc nimic. Ia-l de motz pe greenfcknbin. El e tartorul. Postludiului, fireste.

Da, ai dreptate. Prinde orbu’, scoate-i ochii!

Dar tu te-ai sculat de dimineaţă cu postludiul în cap. Al lui trecuse neobservat, aseară. E sau nu?

Am vrut si eu preludiu cu postludiu si mi-am luat m— cu ciorapu’. E naspa rau. Daca tot ai vrut sa stii. M-ai zgandarit… Te urasc, a lu’ Barton.

Uf! Îmi pare rău, Igraine.

Hai, un cântecel vesel să cântăm, întru uitarea nepăcatelor!

youtube.com/wat../

Nu m-am sculat cu nimic in cap ca nu am dormit. Postludiu e rara avis, deja. Asa ca, daca ai vrut sa ma auzi spunind asta, imi voi revizui atitudinea.

N-am vrut decât să continui ce-ai început. Nimic specific n-am scontat, parol! Habar n-aveam de pe ce poziţie îţi construieşti perspectiva posludiană.

Să pui mâna să te culci!

Patul e tare si vanjos, Edle. Si nu te lasa sa dormi, daca asta poate fi o reclama pentru paturi. Te zdruncina, te leagana. Te mai si musca, da usor, la fenta. Iti zice povesti in pauze, te mai si alinta.

Una peste alta, merita incercat, stimata doamna.

Igraine, rimezi la fix cu “migraine”. Si cu “iti cheama si-un caine”, pe romaneste. Care iti place mai mult?

Aici e lupanar, să mor io!

Ori serată decadentă.

Dar, recunosc, mă aşteptam.

Noi când dansăm?

Daaaaaa! Hai sa ne intalnim cat mai multi intr-o noapte, intr-un club. Am auzit ca s-a redeschis Stuful de pe Berzei.

Vezi că aştept să mă împaci, ghevarosule. Pentru aia cu nesatisf… ştii tu.

Da, te impac cand mergem in club, sa dam din buci. O sa iti iau niste cocktailuri, sa te apuce bazdacurile pe acolo.

ei, poftim!

Nu! Aici ai făcut-o, aici să mă împaci! Şi vezi că eu nu dau din buci când dansez, ghevarosule. Eu sunt şarpe vertical.

De băut cocteiluri, iaca trecu un an de când n-am mai băut. Prietenii ştiu când şi de ce.

Dar prefer apă fiindcă dansez tot timpul. Apă multă, neamule!

Să-mi spui tu mie, asta mai “nouă”, Ingraine, la care Dana te referi tu pe aici prin nu mai ştiu care comentariu!

Ia citeşte tu mai bine! Eu mă refer la Dana, că numai eu îi spun Dana. Voi îi ziceţi Edle.

Messalina,

Ce plăcere, doamnă! Drept e că aşteptam cu foc opinia specialistei.

Ana, sincer m-ai indispus rău! Te-ai băgat ca musca-n căcat!

Vorbeam cu tine?!

Foarte urât!

Eu te-am atenţionat că eu am scris acel nume. Atât.

Dar, repet, foarte urât.

Eu sunt sarpe vertical, auzi la Bartoneasa

Cum se impaca un sarpe vertical, ca nu am la indemana manualul de intrebuintare…

Simplu şi curajos, ghevarosule!

Ai legat-o, o dezlegi!

Ia să te văz!

Auzi la el, buci… Hm…

Ana dragă, aş spune eu multe, mai ales despre muşcături, zgârieturi, sugrumări şi manipulări delicate sau nu, dar, uite, azi sunt un pic debusolată şi abătută.

Tot bântui ca stafia comunismului între metafizica demonstranţilor şi clitorisul de aici…

Cred că nici pe Ghevara nu-l pot ajuta. Nu pot să mă adun. Mă tulbură totul.

Ana, eliberează-mă, iubito, te rog…

Iartă-mă, magistra!

Nu mă uit în spam de obicei.

Hai, imperadora, te conjur! Fără tine viaţa n-are rost.

Bartoneaso, care luminezi blogul asta precum becul de pe casa scarii cand bag cheia in broasca, care dansezi ca al mai vertical dintre serpi, viu la tine spasit si umil spre impacare. Ca ne esti frumoasa si devreme acasa, iar de tatoasa, nici Joiana nu are a te intrece.

Messalina, mama, eu ziceam ca ma aduni pe mine de pe jos, iar tu nici pe tine nu te poti aduna? Netrebnica adunatura mai suntem, atunci, ca adunare nu poci pentru ca sa ne numesc. Fi-ne-ar metafizicile si voua clitorisele de tot rasul, ca daca nici in Messalina nu mai poti avea incredere ca te joaca in picioare…

Hai, lasă. Dă-o dracu! Intru-n comă diabetică.

Da’ Joiana pe unde o umbla? Că mi-e dor de ea şi cred că ar avea multe a ne spune.

Şarpe cu ţâţe, ghevarosule?! Inventezi specii?

Gata, sunt împăcată cu viaţa.

Ce Ghevara Mea,

Aşa ştii?

Ca să văd la ce să m-aştept în club.

youtube.com/wat../

Pfffuuuuiiii… eu l-am invatat!

Bun. Mă gândeam eu.

Spre dimineaţă, o să fac aşa:

youtube.com/wat../

Să nu-mi spui că te-am făcut de râs în faţa obrazelor boiereşti.

Apropo, cine mai vine?

@Ce Ghevara Mea,

tot desculță am dansat ore în șir pe pardoseala platformei vaporului spre Caraibe…Porto Rico,Saint Thomas…toată ziua se cânta life-band,latino-music

@Ana după cum văd,la#118 Nora umblă cu șosetele de schi în geantă să nu înghețe seara…la demonstrații și apropo cineva ți-a răspuns la întrebarea ta de la #107 cel spus de Svetlana ?

iar pe @messalina la #160 dacă „tot bântuie ca stafia comunismului între metafizica demonstranților” în pantofii ăia nu o văd bine…garantez că va avea acolo o grămadă de „preludii non-stop” va fi confundată cu altcineva

A, uitai să vă spui. Textul ăsta are 69 de cuvinte. Atâtea s-au scris şi basta!

Seva,

Bine ai venit!

Ah, ce misto e piesa La Tortura.

Ne ştim! (Vorba Laurei.)

Mai ia una:

youtube.com/wat../

Mda, Shakira este OK. dar „La tortura”este bestial…ce le sucește măi nene,acolo jos la podea

gata eu nu mă mai uit,mi-e rușine,sunt femeie în toată firea. Văd că faceți repetiții ptr. seara programată la „Stuful”de pe Berzei

Ce Ghevara, e ademenitor patul ala!

Cosa, stii ca Ana imi zice asa. Si tu. De mai demult.

Vii, Seva?

Dana, tu vii?

iote! edle s-a dezbrăcat deja!

poci veni şi io? sînt taaaare ambetată…

Cum credeai că fără tine?

Clabăriţa mea frumoasă!

@Ana, tu știi că eu nu pot să vin

Te aşteptăm până poţi, iubito. Nu ne grăbim. Până atunci, ne antrenăm.

Andreea, nu m-am dezbracat eu. M-a dezbracat platforma.

Sa mor daca stiu cum apar pozele astea.

@Ana,iartă-mi curiozitatea,dar de ce ghevarosul a ales”Stuful” ( de la cu datu*la stufosu*)

fiți atente fetelor,să nu vă lăsați paharele pe bar/masă că nu se știe cine/ce va strecura în pahare(date*dreams..rape drogs) îl beți/dați pe găt tot ori nu îl mai beți deloc la revenirea mesei…

Nu ştiu, Seva. O fi el mai umblat prin cluburi. Fuse prima propunere. Vedem noi, când ne-om strânge toţi, unde ajungem.

Apoi, suntem oameni serioşi, ce dracu!

știu, știu… eu mi-am atribuit statutul de „sfătoasă”

Tu, mai bine, fă-ţi rezervare la zbor.

Ana, ma primesti/ iei si pe mine la Stuf? Macar tu… Ca daca ar fi dupa Cosa sau Ce ghevara, nici loc aici nu-mi gasesc.

@Ce ghevara & comp; Cosa: va fac misiunea mai usoara, ma retrag. Tineti voi, cu dintii stransi, de locul vostru comun de aici.

Seva, sa stii ca, si in Romania, atat femeile cat si barbatii au depasit faza stufarisului corporal. Desi studiile americanilor spun ca inca purtam mustata la cocos, nu e adevarat. Asa ca Stuf Vama Veche era doar o varianta aleasa la intamplare.

Ce-ţi veni? Cum să nu mergi în club? Tocmai tu?

Ce Ghevara glumeşte.

Cosa, nu ştiu. El ştie ce face.

Edle, invitatia ramane valabila.

Ana, fata draga, nu te gandi la prostii, de mine nu scapi, draghe. Eu te voi citi by default.

Bai, Ana, da’ mergem sau doar ne prefacem?

Igraine, de unde esti? Esti departe de Bucuresti?

Băi, Ce, ce-mi place apelativu’ ăsta!

Am zis, am zis. Mergem!

Ma stii sensibiloasa, draghe… “Glumitzele” celor doi sunt de-o reala traire, dar sa fie la ei. Voie buna!

Igraine,

Să nu te prinz, atât îţi spui! Aici stai, cu preludiile şi postludiile tale, cu care mi-ai mâncat sufletu’.

Ana, peste cativa ani, draga mea. Ca dependentii astia nu ma lasa.

Acu’ vă fofilaţi amândouă.

Ce Ghevara,

Sedu fetele astea, că te ştiu Casanova! Hai!

youtube.com/wat../

Sunt cel mai aproape de Stuf, dar pe malul marii, Ce Guevara.

Da. Iarna la mare. Oi apuca şi eu în viaţa asta?

Ana, eu sunt aici. Te-am avertizat ca nu scapi de mine. Voi fi doar low profile, draghe. Cu preludiile mele, postludii si, din cand in cand, un dutai orgiastic.

Ce sa seduc, Ana? Nu auz ca e vorba despre ani? Pai, ce preludiu e ala de sa dureze cativa ani?

Ce Ghevara,

Ce preludiu? Nu eram noi trei, eu, tu şi Dana, cavalerii apocalipsei preludiului?

Te sperie anii, Ce?!

Igraine,

Ce e aia dutai orgiastic? Dar dutai, singur, ce este?

Ti-am promis, doara. Nu te face ca ploua.

Să mor dacă pricep. Zi pă româneşte, că sunt cu toată fiinţa mea ondulatoriu-mioritică în albaneză. Până-n gât. N-avea pretenţii. Ia-mă uşurel.

ce fel de muzică este în stufăriş, Ce?

pentru că mie, dacă îmi daţi din halea helecronice, mă deprim rău.

Haha… Era futai, logic.

Aoleu!

Aşa, pe de-a dreptu’? Vezi că ai intrat în aşteptare din cauza lui. Dar cum tu preferi cu preludiu… nu te deranjează aşteptarea, nu?

Noroc cu bruta de mine, că pusei mâna de te scosei.

Orgiastic? Ni-cio-da-tă!

Andreea, in Stuf era muzica pentru oameni ca noi. Adica, muzica misto incepand din anii ‘60 si pana ieri. Nu era muzica house sau dance, decat in cantitati mici si foarte bine selectata. Era rock’n'roll, disco, latino, pop si tot ce se poate dansa. In Stuf nu am mai fost de multi ani, si stiu ca a si fost inchis o perioada. Dar acum s-a redeschis.

Sau, putem merge in El Grande Comandante, unde e foarte misto. Am fost o singura data, dar te asigur ca o sa iti placa. Ca si in Stuf, muzica e super, preturile sunt mici, atmosfera nu are nimic de-a face cu fitele: nici decorul, nici oamenii.

Ana, intelesei ca Dana zice ca nu poate veni decat peste cativa ani. De-aia ma dezumflai.

Păi, aia zic şi eu, Ce.

Aşa o minune de muiere merită aşteptată o viaţă.

Tu nu crezi?

sună bine, cu muzica zic.

Ana, te numesc şefă de proiect.

Nu, nu, fii mizericordioasă! Numai cu ideea.

Mă ştii sensibilă, delicată, sfioasă.

Un bărbat să puie mâna să se ocupe. Ce zici, ghevarosule?

lasă, Ana, mergem noi două… de nebune…

Aia da! Facem! Oricând! Vreau! Vreau!

Bai, eu merg si maine seara, daca puteti. Desi ar fi misto sa fim macar 4-5 indivizi. Saptamana viitoare e posibil sa pot iar sambata. Apoi as vrea sa ma programez la o operatie la genunchi, daca se mai incalzeste vremea. Dupa asta, e posibil sau nu mai am voie sa topai, o perioada.

Ce Ghevara, tu pe mine m-ai sedus de mult. Nu ne-mpiedicam noi de cativa ani.

Ano Lugojano, imi zici de va hotarati pentru maine seara. Acuma ies un pic, ca am anchilozat pe scaun.

Ce,

Io sunt tot în scaun, albaneză până-n măduva oaselor. Şi mai stau aşa câteva ore bune.

Mâine şi poimâine sunt la birou.

Dar vedem pentru săptămâna viitoare. Oricum, înainte de îngenuncherea temporară a genunchiului.

Asa e, Dana. Cand vii in Romania, peste vreo 40 de ani, o sa inchiriez un vapor si te plimb pe Dunare, ca in povestea aia a lui Marquez. O sa fim ca doua stafide amorezate, da’ iubirea va fi la fel de mare. Alte chestii, insa, vor fi mult mai mici

Noi am aflat că te cheamă Dana după şase luni. Igraine a aflat după şase ore.

Mă, dă-mă dracu!

Auzi, Dana? Cand o sa vii, peste 40 de ani, o sa facem numai preludiul! Sau postludiul, mai bine zis.

aia era în carte sau în film?

că în film (prost rău, de altfel), Bardem se descurca bine şi la 70 de ani!!

Javier, Javier…

Mai ţii minte, Javier?

(taci, că vine cosa şi spune bancul ăla cu caprele!!)

Să spuie, că eu nu-l ştiu.

Două capre rumegau peliculă de film:

- Auzi, dragă, mie mi-a plăcut mai mult cartea!

Înjură-te singur!

Ştiţi cum se zice în albaneză cu sufletul la gură?

Cu suflet între dinţi.

E?!

Dar “cu gaina in gura” pe albaneza cum se zice?

Habar nu am.

Mă mai frapează şi pe mine una, alta.

Dar ce-ti veni cu albaneza, rush? (Asa-mi zicea mie un albanez – frumos rau – dar nu l-am intrebat niciodata cum se scrie. )

Nebunule, eu ziceam de vreo 2-3, nu de 40! Dar daca tu vrei neaparat sa ma plimbi cu vaporul, chiar nu ma supar!

youtube.com/wat../

rip

Daca vii pste 2-3 ani, te plimb cu barca prin Herastrau, Dana. Dar de ce nu iti tii mereu poza la gravatar? E misto si plaja aia, dar nu te vezi tu acolo.

Dana,

Am în faţă un corpus de text, un studiu comparatist româno-albanez foarte amplu; peste 400 de pagini de text.

Văd o mulţime de asemănări, ăsta e şi unul dintre scopurile constituirii acestui corpus, dar şi deosebirile, evident, aşa că mă uimesc o mulţime de lucruri despre care nu ştiam nimic sau mai nimic până acum.

E drept, mai glumesc eu pe aici cu identitatea de formă a unor cuvinte care nu au nicio legătură de sens, puse în nişte expresii care seamănă cu ale noastre, bineînţeles, tot formal. Râd când le văd şi pe unele le mai scriu pe aici, ca să împărtăşesc cu voi buna mea dispoziţie.

Ana, cand termini cu lucrarea aia a albanejilor desfac sampania, soro. Zaiafet! Si am o sampanie bunaaaa, de la Cricova (prietenii di pisti Prut, ai naibii, fac o sampanie colosala). Te indragostesti de ea. Si-i far’ de preludiu. Parol. Ah! Postludiu nica, soro, e cum vrei tu sau, mai bine zis, cum iti place.

Igraine,

Facem. Bem şampania aia, că merit. Şi, mai ales, meriţi. Să mă îndrăgostesc zici? Nu, e riscant. Se sparge dracu’ sticla aia groasă. Lasă, numai cu postludiu, fără amoruri de conjunctură. Io sunt cu de-alea bătrâneşti, carevasăzică amoruri viagere.

ce mai faci, Ana?

spune tu, să tac au ba?

De ce să taci, muză? Şi în legătură cu ce anume să taci?

Cred că muzele nu trebuie să tacă niciodată. Altfel, ne ducem pe copcă.

Mă apuc de corpusul meu de text, Andreea. Măcar 15-20 de pagini să reuşesc să parcurg azi.

Ana, pai asta e cel mai puternic postludiu, zau. Traiasca Cricova! Cum bine stii, nu esti singura pe plantatie. Ma tin tare. Si io tot cu batranestile ma afisez. Amorurile adevarate sunt stropite cu vinuri alese inca din antichitate. Nu mai zic de Bizant. Acolo postludii diluviano-preludistice.

Of, Igraine!

Nu te laşi de preludiu în ruptu’ (spartu’) capului. Subliminalo!

Faci ce faci şi tot îl strecori absolut oriunde. Eşti ca o cometă, Igraine. Capu’ e preludiul, coada e… … postludiul, ca să nu zici că sunt ireverenţioasă.

Ma recunosc subliminala. Cometa Igraine. Imi place cum suna. Dau si mai departe sa se mai bucure si altii de preludiile mele postdiluviene. Multu’ de idei. Mi-ai deschis calea… Catre preludii… Fara numar, fara numar. Aferim!

Eu, ţie. Şi, bineînţeles, numerele chiar n-au ce căuta aici.

Mă-nclin.

Dana! Ştiu! Am întrebat acum.

Rrush înseamnă strugure.

Aşa se scrie, cu doi r. Hmm… oare de ce-ţi spunea el aşa?

@igraine/svetlana….oricât ai încercerca…nu poți a schimba blana…

@Ana„ Rrush înseamnă strugure”

eu te iubesc oricine ai fi/care poți fi la putător/iubire

Seva,

Nu ştiu de ce pare aşa, chiar n-am idee. Poate datorită faptului că Igraine n-a intrat cu timiditate, ci în forţă. Aşa s-a născut ideea că ar fi cineva vechi, ascuns după un alt ID.

Seva, Igraine chiar este cineva nou şi în niciun caz bărbat. Nicio legătură cu Svetlana (care, altfel, ar mai putea pune nişte muzici, că doar le are, zgârcita!).

Să ştii că şi mie mi-a plăcut că Danei îi spunea iubitul strugure (în albaneză). Chiar n-am mai auzit un astfel de apelativ drăgăstos. Foarte mişto!

Struguricilor, manca-v-ar tata sa va mance! Ce face fetele, ma? Aaa? E bine fetele, ma? Ca m-as juca cu ele pana le-as… aoleoooo, manca-le-ar tata sa le manance, ma!

Asta ca sa vedeti ca romanii le da clasa la albaneji cand vine vorba de alintat femeili.

Ana, Ana, ce mi-ai facut… In nici un caz cu tine-n coada. Tu esti capu’. Rautatilor frumoase. De la extaz la agonie, cu tine.

Le dă, Ce Ghevara. Românii e poieţi, nu alte halea.

Igraine,

Nu ţi-am făcut nimic, soro. Iar de la extaz nu te las să faci niciun pas, nicăieri. Clar?!

Da, Barton, nu ma lasi sa fac nimic. Doar ma duci la agonie. E suficient, clar.

Da’ tu nu ştii că de la agonie la extaz nu e decât un pas?!

Of! Tot eu să te învăţ toate alea.

Doar tu. Doar asa vreau.

Seva, nu e de mine asta cu ascunsu’ dupa identitati diferite, false. Cand mi-am facut contul ca sa pot comenta, aici pe Pandora’s, mi-am trecut adresa de mail obisnuita, cea pe care o folosesc la greu. Nici macar Ana nu a crezut ca mi-am dat adresa adevarata. Se pare ca se uziteaza a-ti face o adresa fake, ca si identitatea, dar asta nu-i de mine. Parol. O zi minunata!

Fetelor, daca va izbeste agonia, ma ofer sa va aduc la extaz. Imi deschid si o firma, daca e nevoie, Extazu SRL. Ma gandesc la reclame… “Sunt unu, da fac cat trei, dau extazu la femei”. “Ia extazu, fetele, fa-ti cu mine mendrele”. Va rup cu textele astea, nici nu mai e nevoie de preludiu.

Ce, touche bouche-bee!

Ce te behăi, fă, aici?!

Hopa, s-a prins Seva… Trebuie sa fiu mai atenta!

hai și tu acum,semănați ca două picături (no offence) nu vezi că se poartă cu mai multe ID-uri

seva, vrei sa spui ca eu sunt o coada de paun?

Jocul e mai vechi decât cultura, la inceput a fost jocul.

Eu îl salut pe homo preludens cu versuri din Cantarea Cantarilor:

Zice mireasa:

Sărute-mă cu răsuflarea gurii sale!

Din creştet pînă-n tălpi, – cu, numai, suflu-i.

Cu doar suflarea gurii lui ce-adie aşijderi unei pale de vînt palid.

Învelitoare fie-mi adierea-i, cea care, fără să adere la propria-mi carne, să mi-o mîngîie în treacăt, – ca atunci cînd sufli într-o carte, ca să-i desparţi prea alipitele petale…

Fie ca boarea-i să-mi întîrzie-n bucle;

să-mi stăruie ca şipotu,-n auz, al havuzurilor răcoroase, vara;

să-mi retraseze,-n aer, arcul gurii;

să-mi mîngîie subsuorile surori, făcîndu-le să se-nfioare, – iar pe mine să mă ia cu frig;

să mi se prelingă impalpabil de-a lungul liniei gîtului subţire;

să mi se insinueze, zăbovind, prin strunga sînilor, de-a lungul văii; să stăruie puţin în preajma nombrilului, înconjurîndu-l de trei ori;

să-mi răvăşească lanul triunghiular de cînepă uscată;

să sufle îndelung asupra plăgii nemai, în veci, închisei chakre roşii, alinîndu-i àrşiţa arsurii;

să-mi vindece rana, care mi-e şi floarea…

Sărute-mă cu răsuflarea gurii sale!

Fie-mi el suflarea, suflul, boarea, unda, pala, pala palpabundă, corpul pneumatic, ectoplasma, plasma de aer, briza aurorei, aura, aburul, zefirul, duhul… Amen!

Junghiul,

Axiomaticule! Mi-a plăcut la nebunie aia cu Q.E.D.

În rest, Qohelet, că bine zici. Putem să cântăm şi Vino din Liban, mireasă!

1. Cât de frumoasă eşti tu, draga mea, cît de frumoasă eşti! Ochi de porumbiţă ai, umbriri de negrele-ţi sprâncene, părul tău turmă de capre pare, ce din munţi, din Galaad coboară.

2. Dinţii tăi par turmă de oi tunse, ce ies din scăldătoare făcând două şiruri strânse şi neavând nici o ştirbitură.

3. Cordeluţe purpurii sunt ale tale buze şi gura ta-i încântătoare. Două jumătăţi de rodii par obrajii tăi sub vălul tău cel străveziu.

4. Gâtul tău e turnul lui David, menit să fie casă de arme: mii de scuturi atârnă acolo şi tot scuturi de viteji.

5. Cei doi sâni ai tăi par doi pui de căprioară, doi iezi care pasc printre crini.

6. Până nu se răcoreşte ziua, până nu se-ntinde umbra serii, voi veni la tine, colină de mirt, voi veni la tine, munte de tămâie.

7. Cât de frumoasă eşti tu, draga mea, şi fără nici o pată.

8. Vino din Liban, mireasa mea, vino din Liban cu mine! Degrabă coboară din Amana, din Senir şi din Hermon, din culcuşul leilor şi din munţi cu leoparzi!

9. Sora mea, mireasa mea, tu mi-ai robit inima numai c-o privire a ta şi cu colanu-ţi de la sân.

10. Cât de dulce, când dezmierzi, eşti tu sora mea mireasă; şi mai dulce decât vinul este mângâierea ta. şi mireasma ta plăcută este mai presus de orice mir.

11. Ale tale buze miere izvorăsc, iubito, miere curge, lapte curge, de sub limba ta; mirosul îmbrăcămintei tale e mireasmă de Liban.

12. Eşti grădină încuiată, sora mea, mireasa mea, fântână acoperită şi izvor pecetluit.

13. Vlăstarele tale clădesc un paradis de rodii cu fructe dulci şi minunate, având pe margini arbuşti care revarsă miresme:

14. Nard, şofran şi scorţişoară cu trestie mirositoare, cu felurime de copaci, ce tămâie lăcrimează, cu mirt şi cu aloe şi cu arbuşti mirositori.

15. În grădină-i o fântână, un izvor de apă vie şi pâraie din Liban.

16. Scoală vânt de miazănoapte, vino vânt de miazăzi, suflaţi prin grădina mea şi miresmele-i stârniţi; iar iubitul meu să vină, în grădina sa să intre şi din roadele ei scumpe să culeagă, să mănânce.

Îți doresc o săptămână încântătoare, Ana!

Junghiul,

Şi eu ţie, asememea.

Mulţumesc de bună aducere-aminte.

alea nu sînt preludii, alea sînt serenade.

Şi serenadele ce sunt, muză? Sau ce pot şti să fie?

Ori e ceva ce nu ştiu şi nu pot ele fi?

Buna dimi, Ana! Mare bucurie cu ” vino din Liban, mireasa!” Sa ai o zi frumoasa, usoara ca nu degeaba am cerut soarele. Ma-nclin pentru cele doua cantari.

ai dreptate. de fapt, totul în viaţă e un preludiu.

Igraine,

Mulţumesc. Asememea. Doamne ajută s-o pot duce pe toată cu bine!

Muză,

În sfârşit! Asta era, muză. Ce bine c-ai zis-o tu. Au trecut atâtea zile în care absolut toată lumea s-a gândit numai la preludiul sexual.

bună dimi

Nu pot să cred!

Nu e totul numai preludiu. Mai e şi foc!

Focul e înaintemergător, miez, lumină, dorinţă şi odihnă. Focul este în toate şi pe toate le poate.

viaţa e preludiul morţii. cu foc sau fără foc. uneori, focul doare rău de tot.

Aşa. Şi?

E foc, nu e floare. Cum să nu doară? Mai e viaţă şi înainte/în/prin/după durere.

Nu poţi fi sigură că moartea e supremă nici ca eveniment şi nici ca început de perioadă, aşa că viaţa nu e doar un preludiu, în viaţă trebuie să se întâmple totul.

Moartea e aşa … un stadiu, o verificare a cunoştinţelor. Vorba aia ăla-i om care nu moare niciodată?!

nu sînt sigură de nimic.

Asta e definiţia preludiului, Andreea.

Că nu e nesiguranţă, e nepreştiinţă, e omenescul cel de toate zilele şi de toate visele.

Toate suratele unei omizi s-au strans sa-i planga moartea. Dupa ceva timp de la plecarea lor, pupa in care odihnea omida moarta se sparse si un fluture superb isi lua zborul.

Muzici, dulceaţă, muzici vreau de la tine, baby-doll.

Calde, dulci, line, cuminţi, liniştitoare.

Te rog, Svetlana.

youtube.com/wat../

Şi se puse la mine pe răsadu de varză să facă ouă din care să iasă larve să-mi mănânce toată varza, căca-s-ar în pizdele mumi-sii!

Na, de ce vă interpuneţi, bă?!

Scuză-mă, Cosa, n-am vrut să deranjez. Nu mă lua în seamă, te rog.

Svetlana,

Mulţumesc mult. Nu te opri, baby, nu acum, nu încă…

politică şi delicatese. la Ana sînt delicatesele.

Muză,

Mă ruşinezi.

Trufandao!

Nu era o omida de aia, era una de aia buna.

youtube.com/wat../

V-am zis-o pe-aia cu Rada la doi ani jumate? Cred că da.

Pe scurt:

Omidă, două mide.

Mulţumesc, Svetlana. Cât vrei/poţi tu. Eu aştept.

youtube.com/wat../

Svetlana,

Săru’ mâna! Duc şi portugheză (braziliană sau nu). Oricând. Oricâtă.

youtube.com/wat../

Mai pe seara iti trimit si factura.

Tu şi muza sunteţi… împreună?

Că şi ea vrea salariu de muză bugetară.

Pe tine te simt particulară rău de tot.

Toţi vreţi bani? Numai bani visaţi.

De-aia nu-i merge bine ţării, că sunteţi cu toţii nişte mercenari!

Suntem impreuna ca vrem bani?

Cine nu vrea ? In cazul asta avem o companie selecta:

youtube.com/wat../

Şi vă găsirăţi să mă spoliaţi pe mine?

Unde vă e generozitatea d’antan?!

io nu poci să fiu împreună cu Svetlana, pentru că Svetlana mă adoarme cu muzica ei, şi io trebuie să veghez la buna defăşurare a activităţilor în departamentul “inspiraţie şi elan creatoricesc”

youtube.com/wat../

Bine. Mă bazez. Dă-mi ce vrei tu, numai să-mi placă.

Ma bag si io in jocul asta al Svetlanei si al Andreei. Nu ca le-as concura. Nu ajung eu, doar o pana de paun, la inaltimea lor. Eu va îmbii cu ceva drag mie, rau tare, artist pe care l-am vazut live, la Bucuresti. youtube.com/wat../

Vorbeless.

Mai vreau.

Cu care dintre noi vorbesti? Hihihi. Eu ti-am si facut un CD cu prietena mea Mariza. E adevarata doamna cu care am stat de vorba dupa concertul de la Bucuresti. Promit ca daca reusesc sa o mai aduc pe Mariza te duc pe tine la concert.

————————————————————————-

Cu tine, evident.

Mă duci la concert. Frumos. Vie (cu targa?) sau moartă (pe năsălie)?

Asta preludiu, mi amor.

youtube.com/wat../

Bun. Şi, de restul, foc.

Foc, am zis.

Vă mulţumesc foarte mult pentru muzici.

Ceva dulce aveţi? Mi-a scăzut glicemia. Rău.

Ia cu dulceatza de nuci verzi. Ai gatat-o?

Bonjour, les nymphettes!

youtube.com/wat../

Ea e acasă, eu nu sunt.

E, na!

Doamne, s-a-ntors la mine!

Ce-am/ce n-am făcut/putut/… ?!

ia d’acilea, Ana:

youtube.com/wat../

da’ vezi să ai şi o lămîie prin preajmă, că e super-glicemică.

Milk e de dulce, nu?!

youtube.com/wat../

Minunat!

Paul şi Paula se tânguie, iar Shirley Manson îşi unduieşte disponibilitatea către o aşteptare la fel de tânguitoare.

Şi prăjitura mea?! Că eu nu vreau să aştept. Ştiţi că am/pot de toate, dar nu am/pot răbdări.

youtube.com/wat../

O să le scriu o scrisoare ăstora să mă pună pe mine în locul Leei.

biiiiine…

uite, e o chestie aurie pufoasă, ca un pandişpan, cu cremă de mascotă, negră, tare, amăruie, sirop acrişor de zmeură roş-sîngerie care musteşte şi ţi se prelinge pe la colţul buzei. tu dai uşor cu limba, ca o mîţă leneşă, în timp ce lui i se face o poftă ameţitoare de preludiu.

şi tu strigi: nu, nu, mai întîi prăjitura, e prăjitura mea! urîtule! lasă-mă în pace!