Cămaşa ei de noapte transparentă, pe muzica lui Eric Clapton « Pandora's | Blog la feminin
RSS Feed

Cămaşa ei de noapte transparentă, pe muzica lui Eric Clapton

vezi toate articolele de
08 iun 2010 la 01:10 18 comentarii 1123 vizualizari.

Vineri cântă Eric Clapton la Bucureşti, ocazie să îmi amintesc cum am ascultat prima dată Wonderful tonight, dar şi de fata care mi-a deschis urechile. Era mic, la vârsta la care încă puteai să practici visele cu ochii deschişi. Oricum, prea fraged pentru ea. Eram prieteni buni, că soră mai mare deja aveam, iar alt rol nu prea se găsea pentru ea în viaţa mea, nu că nu aş fi îndrăznit, dar nici măcar nu ma ducea pe mine capul la aşa ceva, că doar v-am spus că eram mic. Ne petrecusem câteva săptămâni din fiecare vară a ultimilor ani împreuna, cu dimineţi sfârşite într-o chicoteală înfundată,  pe care încercam să o ascundem de urechile pereţilor din casa părinţilor mei. Au fost verile marilor noastre conspiraţii, când ea mă fermeca didactic cu descrieri ale minunatei lumi pe care aveam s-o încep în anul acela, liceul.

În noapte aceea, a intrat în cameră, ca de obicei, „să povestim”. Nu ştiu, poate că până atunci nu s-a întâmplat niciodată ca o lună plină să bată direct prin geamurile camerei mele, poate că, înainte de seara aceea, pubertatea se pierduse pe drum, nu reuşise să mă ajungă. O cămaşă de noapte vaporoasă, mov, transparentă, invizibilă, o altcineva răsărită ca de niciunde să-mi tulbure copilăria. A pus o casetă în Pawasonicul meu, iar ceea ce a urmat e deja poveste, cea pe care v-o spun acum. Am ascultat de zeci de ori piesa de la care a plecat acest text, timp în care nu îmi puteam lua ochii de la sânii ei.

În liceu, ne-am mai văzut când şi când, buni prieteni, cu primii fiori erotici aproape daţi uitării, apoi a venit facultatea.

Într-o toamnă, într-un amărât de troleu bucureştean, galben şi cumpărat la second-hand din ţări ce ţineau la aerul pe care îl respiră, ne-am reîntâlnit. La fel de frumoasă, aceeaşi prietenă, acum chiar mai mare. Câteva zile mai târziu, nu multe, a fost să fie din nou, o invitasem la mine, şi jur că nu avea nimic de-a face cu cămaşa de noapte, chiar dacă o zărisem plutind neruşinată printre paltoanele mohorâte din 76. Şi de atunci s-a tot întâmplat să ne vedem, uneori, pentru scurtă vreme, cămaşa fiind şi chiar şi ea prezentă.  La fel şi Clapton.

Poate că nu ar trebui să continuu acum, dar nici nu aş vrea să las povestea neterminată. Lucrurile s-au precipitat, la fel şi anii, destul de mulţi, care au urmat. Era din nou vară, la cumpărături. Încă o dată, în faţa mea, cămaşa de noapte a pornit să cutreiere printre rafturi. Anii trecuseră însă, iar bucata de pânză transparentă avea să dezvelească, în noaptea aceea, lucruri schimbate faţă de cele care îmi stăruiseră atât de mult timp în memorie. Mi-am înghiţit în sec ultimii fluturi adolescentini, în vreme ce Clapton îi cânta, rătăcit printre timpuri, că e minunată.

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
 


18 comments
  • 1

    “că soră mai mare deja aveam deja aveam,” typo

  • 2

    “sint inca in pat, si nu-mi pot lua gindul de la tine, de la noaptea trecuta…… mi-as dori atit de mult sa te strivesc la pieptul meu! in noaptea calda, ai venit la mine pe neasteptate… si ceea ce s-a intamplat a lasat in mine senzatii de neuitat. ai aparut de nicaieri si, fara sa-ti fie teama sau rusine, te-am surprins atingind trupul meu gol… mi-ai simtit indiferenta si m-ai muscat fara mila, innebunindu-ma… ne-am zvircolit toata noaptea intr-un joc nebunesc! in zori am adormit in sfirsit, obosit… astazi, cind m-am trezit, te-am cautat indelung, dar nu te-am mai gasit… cearsafurile cazute de pe pat sint singurele martore ale noptii trecute. pe corp am inca urmele muscaturilor tale, ma ard si nu ma lasa sa te uit… in noaptea asta ma voi preface ca dorm si te voi astepta sa apari din nou… ţânţar nenorocit…” de eugen lovinescu mi-a placut la nebunie, cine se pricepe sa creeze suspans se pricepe.

  • 3

    Mia, Şi tu şi autorul aţi luat locul Terorizdei !?

    Şi ea ne întreba acum câtva timp cât de mare o avem.

    Inima adică !

  • 4

    mai cinta mircea vintila, odata, ceva dragut si romantic, despre camasa de noapte a mirunei. sper ca nu…

  • 5

    au trecut ani, apoi au mai trecut ani… da’ cati ani ai nene? :)

  • 6

    ok, dupa muzica, la asta te pricepi! sau intai la asta si apoi la muzica… whatever mi-ar placea sa te citesc mai des. :)

  • 7

    @nedoritul

    nu, nu

    @xsd

    destui cat sa zic ca scena cu camasa se petrecea acum jumatate de viata :-)

    @whatever

    tnx :-) uite ceva vesel youtube.com/wat../

  • 8

    uite, ca sa vada su poporul despre ce e vorba. poate nu stiau oamenii… :roll:

    trilulilu.ro/so../

  • 9

    dar de steve winwood ce zici? vor canta piese din traffic ori blind faith? merita vazut si mai ales ascultat concertul asta.

  • 10

    ceva bun de la winwood si clapton zicere: youtube.com/wat../

  • 11

    @andreea

    Merci, uitasem de link

    @octav

    Zic ca abia astept ziua de vineri :-)

  • 12

    hey, thanks! :)

  • 13

    Pfuai, ce rafenament, ce subtiletate, ce sofizdicare! Si suna bine “Calpton” pa Pawasonic?

  • 14

    tot nu mam prins iai puso sau nu?

  • 15

    subscriu 14@d.c.p.!

    si io cu aceeasi intrebare ca si “doamna”. deci?

    PS: in loc sa cheltui banii cu vre-un “forou”, mi-am luat chitara reghin sa cant si io ca clapton. da` tot dire streets m-a inspirat mai mult, iar pana la urma mi-am luat gibson “les ceva”…ar mai fi de zis cate ceva la adresa lu` clapton, a nenorocirilor si orientarilor care l-au facut sa compuna…hehe…poate alta data…

  • 16

    Incredibil! Ce imagine… Marele domn Ilie, incremenit in timp ca un zeu, in timp ce Eric Clapton sau camasa lui de noapte devine mai ridata, mai botita si mai neapretata, altfel spus, “schimbata faţă de cele care îmi stăruiseră in memorie”. Vai, Ilie, ce minune ai scris! Ne lasi?

  • 17

    P.S. Mie imi pare rau de copilul care ai fost, ca l-ai schimbat pe necioplitul care ai ajuns!

  • 18

    IUBIREA MEA

    Ridic în slava cerului,aşa îmi spune inima Doamne i-ai dat omului,zbuciumată odihna, Mereu este îndrăgostit,desigur e învăluit Ca un copil neprihănit…este nemaipomenit ! De fericire înlăcrimat şi…nu plouă cu găleata Zvăpăiat,neînfricat,timpul nu-l întorci cu roata, Precum merg pe drum…drumeţii Pe munţi cu duhul blândeţii… ! Eu iubesc de exemplu…adică Merg pe rubrică publică, Şi eu nu merg pe de lături Atunci când speri să înlături !

Comentează

Pentru a aparea comentariul dvs direct pe site, trebuie sa va inregistrati, sau sa va logati daca aveti deja un cont.
Comentariile anonime vor intra in moderare


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari pagina personala urmareste-i pagina de Twitter urmareste-i pagina de Facebook
Câteodată, idignarea mă face să pun mâna şi să scriu
» citeste biografia

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Ce fac prietenii tăi pe Pandoras

Ultimele comentarii

© 2010 pandoras.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.