Alfie: Când filmul devine demonstraţie penibilă

„care-i delectăm trupeşte şi abuzăm sufleteşte” mai degrabă îi stresăm trupește cu aceleași schemes sexuale de 2 lei și îi plictisim sufletește cu aceleași toane egoiste, fără diversitate de emoții nimic nu merge, iar asta fără intimitate și o anumită puritate într-o relație niciodată !!!

Numai când ți post puțin simți gustul mâncării, ghiftuiții borăsc și de la miere !

Ăștia „fluşturatici” au o problemă cu autocontrolul, e jocu vostru nu am nimic, dar nu bateți totul pe calapodul vostru.

yiedyie: se vede că nu ai făcut niciodată sex cu o parteneră căreia să îi placă pe bune sexul. altminteri nu aberai despre “scheme de 2 lei”. mai degrabă fixiştii lipsiţi de imaginaţie, ca tine, sunt adepţii schemelor de 2 lei, cel puţin în sex.

Iar de bătut pe calapod, nu un libertin a bătut un fixist pe calapod în acest film, ci invers. libertinii au o viaţă. sunt ocupaţi să o trăiască.

@Lorena Lupu: Se vede așa de rău!

De fapt oameni fără imaginație schimbă mereu partenerii, eu aș putea să văd altceva în altă zi mult mult timp.

De fapt simți că sunt de doi lei pentru că oricâte permutări și variații pe același nivel ai avea dacă nu treci la next level, îți bagi picoarele și intrii în depresie.

Și libertini sunt fixiști au un fix cu libertinajul, și eu pot fi libertin dar nu mi-am făcut o fixație din asta prefer să fiu liber să respir aerul proaspăt măcar o vreme în afara ringului obsesiv-compulsiv al sexului.

Libertinul nu trăiește viața viața îl târăște pe el. Pe la prima ușă deschisă, pe la oamenii gară.

Și apropo omul liber nu are doar o viață au mai multe și mai vii.

Sărumâna de complimente și Follow your bliss!

Și nu făceam caz dacă nu ai fi scos o virtute din asta, din libertinaj.

“Intri” eventual cu un “i”. Nu cunosc sensul termenului “intrii”.

Dar revenind la comentariu: şi tu, ca şi nenea Naughton, emiţi idei fixe şi eronate despre libertinaj. Spre deosebire de el, tu măcar te mulţumeşti să le evacuezi pe bloguri, nu scrii scenarii de mâna a şaptea.

Eram sigur că te vei lua de gramatică, apoi am citi am cel puțin două dezacorduri, virgule lipsă, cel puți 2 subiecte subînțelese unde nu era cazul, scriu pe fugă ca la comentarii și îmi mai scapă.

DEX-ul spune despre libertinaj așa: LIBERTINÁJ s.n. Comportare, viață de libertin; desfrâu, destrăbălare

LIBERTÍN, -Ă, libertini, -e, adj. (Adesea substantivat) Care sfidează regulile decenței și ale moralei; indecent, ușuratic, desfrânat. – Din fr. libertin, lat. libertinus.

Dacă pentru tine libertinaj are alt sens trebuie să îl spui pentru că nu e subînțeles.

Normal că nu sunt de acord să nu ai autocontrol nici să sfidezi regulile morale (o cauți în fața societăți),

Dacă ști tu mai bine ce spun nu mai spun nimic. Mai bine mă duc și mă culc.

P.S. Și e standard treaba asta când cineva nu mai are argumente se ia de gramatică, una la mână, a doua definindu-l cât mai simplu cât mai caricatură, nu mă cunoști și nici nu am timp să mă fac cunoscut, toți suntem fixiști într-o anumit măsură. Iar cât sunt de fixist și fașă de ce e treaba mea, relativismul nu poate fi trăit, la urma urmei realitatea presupune niște fixații, reguli… ar fi multe de spus … nu mai am chef… cam anticipez reacția

Revin: Produsele din reclama de mai sus au nişte preţuri de te duci dracu. Un set de două oale penibile de jucărie, costă mai mult decât două oale reale de inox. Pe cine prostesc ăştia, nu ştiu! Pe de altă parte nu aş cumpăra niciodată o carte care costă cinci lei. Nici nu m-aş mai uita să văd cât e de bună lucrarea cuprinsă în ea. Costă mai mult hârtia din care e făcută. Acesta e marketing stimaţi telespectatori?

şi care anume sunt “regulile decenţei şi are moralei”? le dă DEX-ul şi pe acelea?

Nu există nimic mai vag decât termenul de “decenţă”, şi nimic mai generator de pocrizii decât termenul de “morală”. Ceea ce pt. X e indecent, pentru Y e minunat şi fascinant.

Iar un om care experimentează, care îşi trăieşte liber viaţa, chiar şi ignorând “decenţa” prescrisă de unii şi “morala” predicată de lupi moralişti, este un om fericit.

PS: Faptul că tu ignori argumentele nu le face inexistente. Denotă pur şi simplu incapacitatea ta de a le combate. De aceea preferi să bagi la înaintare clişeul-standard “nu ai argumente de aceea îmi observi agramatismele”. Cu alte cuvinte, încerci să mă faultezi cu o mică găinărie. Tu, cel care predică morala.

cosa nostra: eşti off topic.

Sunt off topic dar nu off authoress. Nu mă apuc să scriu de nebun fără să aibă legătură cu ceva. Dacă ar fi aşa aş scrie pe garduri sau pe pereţii de la veceurile publice.

1. nu eu aleg reclamele care împodobesc acest blog. 2. nu eu fixez preţurile pe care le practică magnifica editură la care am avut mai buna sau mai proasta inspiraţie de a-mi publica primele două cărţi. faptul că am ales să public la alţii a treia carte cred că îmi exprimă destul de elocvent punctul de vedere.

deci, eşti off topic şi off authoress.

De asta am amintit marketingul. Vărul meu şi cu mine, doi fraieri care nu vă cunosc, nu ştim ce relaţie aveţi dumneavoastră cu o anumită librărie. Noi vedem cartea, vedem preţul, vedem autorul. Ce părere v-aţi face dumneavoastră în locul nostru al potenţialilor cititori? Şi vă rog, mai bine nu-mi răspundeţi decât să-mi răspundeţi luându-mă peste picior cu chestii de genul e blogul meu, e cartea mea, fac ce vreau, nu-mi dai tu sfaturi. Cred că puteţi mai mult, pentru că de aceea vă citesc şi poate îndrăgesc ce citesc.

Ce diferenta este intre ‘ii ajuta sa carry on’ si ii ajuta sa mearga mai departe’, alta decat fitzele din capul unei june care pretinde ca scrie de parca ar respira? Probabil respiri tare de greu…

scrieri de frustrata fara viata sociala

cosa nostra: ok. cum să explic mai sincer şi fără ironie faptul că nu influenţez preţul acelor cărţi? sunt responsabilă doar de conţinut. iar cei cu adevărat interesaţi de conţinut îl citesc şi de pe hârtie igienică.

sorin: am zis eu că e o diferenţă între “carry on” şi “a merge mai departe”? Sau dimpotrivă, l-am folosit TAMAN în acest sens? Sau eşti tu prea prost să observi asta?

lol: comentariu de bădăran crescut la coada vacii, care speculează de-a-m-boulea.

Un film care ar fi fost doar povestea curvăsărelii fericite a lui Alfie n-ar fi avut nici un fel de conflict și deci n-ar fi fost un film. Nici în varianta originală și mai bună, aia cu Michael Caine, Alfie n-o ține numai în lapte și miere. Asta e de fapt toată poanta, să arate că nici măcar pentru un tip ca Alfie viața nu e o grădină de trandafiri. Majoritatea filmelor glorifică valori destul de convenționale, una din ele fiind monogamia. Totuși, faptul că Alfie eșuează nu arată tocmai că autorii filmului înțeleg că nu e făcută toată lumea pentru așa ceva? Oricum, nu cred că ai dreptate. Mă îndoiesc că toți oamenii Alfie-like sunt atât de uni-dimensionali pe cât sugerezi. Mi se pare logic să-i treacă prin cap cum ar fi dacă ar fi în tabăra celorlalți, măcar ca idee, măcar o dată. Toți vrem din când în când ce vedem peste gard. Șoarecii fixiști, cum zici tu, vor să fie ca Alfie, el își dorește să fie ca ei, ambele variante mi se par plauzibile. Iar eu, spre deosebire de scenaristul filmului, am stat de vorbă cu destui curvari de ambe sexe și destui mi-au plâns pe umăr când îi lovea o melancolie blegoasă. La propriu, cu lacrimi și tot tacâmul. Libertatea e distractivă doar cât ești tânăr.

A, și Bill Naughton n-a scris scenariul acestui film, ci pe cel al filmului din 1966. De altfel, toată povestea trebuie înțeleasă în contextul perioadei în care a fost concepută, când curvăsăreala abia devenea acceptabilă ca mod de viață. Naughton era mort demult când s-a lansat varianta 2004 cu Jude Law.

Mona, ce sunt aceia curvari, dacă tot vi s-au plâns pe umăr? Se pare că avem aceeaşi părere despre valorile morale dar nu mi-e foarte clar. Citiţi, vă rog acest mic articol, vedeţi ce impresie vă faceţi despre modul de viaţă descris acolo şi apoi reveniţi să ne clarificăm. verdicte.blogsp../

@Lorena: pari foarte enervata; aproape ca-mi vine sa ma reuit la Alfie, numai ca sa vad daca se potrivesc acuzele tale. Marturisesc ca, desi am vazut filmul acum maxim 5 ani, nu-mi amintesc nimis despre. Tu acuma l-ai vazut (prima oara)? Mi-e drag Jude Law, d-aia zic.

Eu zic sa vezi si versiunea din 1966 a filmului (cu Michael Caine in rolul lui Alfie): imdb.com/title/../

La versiunea din 2004 au mai contribuit 2 scenaristi care au americanizat (si stupidizat) filmul. Cred ca Bill Naughton n-are nici o vina pentru versiunea din 2004. Era mort de vreo 12 ani (en.wikipedia.or../).

Lorena, am citit cu admiratie articolul cat si replicile dure date adversarilor din comentarii..Imi place de tine ,ma exciti..Nu vrei ca sa ne cunoastem? Poate iesim la o savarina?

@Lorena Lupu: Ai câștigat argumentul, chiar m-am gândit că nu pot să îți dau exemplu de morală și lipsă de destrăbălare, sunt oameni care se aruncă în public fără pic de decență și în același timp nu au nici o calitate. Întrucât morala și decența evoluează cu timpul, trebuie să lucrez cu ce am la îndemână în prezent, ceea ce personal mi se pare aproape intratabil.

Dacă reușești să controlezi litera și gramatica înseamnă că ai ceva autocontrol , cine știe poate chiar ai găsit o „ieșire” mișto din tarele sexuale și atașamentele mărunte și ești pe deasupra fenomenului și te descurci cu el.

Sunt un om care știe să piardă și întradevăr cred că m-am băgat într-un domeniu unde nu pic de experiență (la libertinaj mă refer). Și atunci nu știu exact cu ce se mănâncă așa că îl judec după atitudinile exterioare ale celor care îl practică. Dar se poate la fel de mult ca alți factori să genereze aceste fel de comportament.

Pe de altă parte, mă gândesc că aș putea chiar să am avantajul experienței unui om care mi-e opus mie(în materie de libertinaj sexual, mai exact la nivelul unui număr mai mare de iubiți sau parteneri, înțelegi tu) și care ar avea elocvența să vorbească despre asta. Ar mai trebui doar voința așa că dacă comentariile trecute ți se par răutăcioase, îmi cer iertare și te rog dacă vrei să consideri următoarele întrebări.

Vorbești doar de sub pielea ta sau vorbești în numele tuturor libertinilor?

Ți se pare că te-a nedreptățit cu filmul Alfie doar pe tine sau pe o clasă întreagă de libertini?

Dacă libertinajul e o chestie așa tare să fi liber sexual și mental în același timp nu ți se pare că ar putea exista niște așa ziși libertini inautentici, imitatori care să se mulțumească doar cu morfoleala?

Nu vă strică ăștia firma, dacă există, și poate sunt într-un procent mai mare decât cei mai reușiți, și atunci după legea majorității au dreptul și ei să fie descriși de cuvântul libertin? În același caz mai vrei să fi asociată cu acest cuvânt?

Libertatea presupune forţă, puterea de a ieşi din convenţional şi reguli, prin învingere. Ca să fii liber trebuie să fii mai tare decât cei care îngrădesc libertatea. Libertinajul, presupune mimarea libertăţii. Libertinii afişează libertatea pe unde şi cum pot fără a fi liberi. Exact ca un bondar care bâzâie, dar nu înţeapă, ca un copil de nouăsprezece ani care se laudă că le-a făcut pe toate colegele de liceu, dar vai, numai din labă, cu imaginile lor în minte.

mona: nu ceream un film care să redea povestea curvăsărelii fericite a lui alfie. evident, şi curvarii plâng câteodată, dar lacrimile lor au alt gust. dacă îmi propun, să zicem, să scriu un text credibil şi autentic despre băieţi de cartier, nu scriu despre cum cred eu că ar trebui ei să fie, ci mă duc pe stradă, cunosc zece specimene, vorbesc sincer cu ei, să le înţeleg resorturile interioare – şi îmi iese un text credibil, cu conflicte pe care oamenii ăia le pot avea. înţelegi?

tallis: mă enervează ideile preconcepute, de orice natură.

alexandrina: just, nu am văzut versiunea din 1966. ştiu că naughton era mort (vezi past tense-ul din articol), dar el e citat ca autor principal, cu menţiunea earlier script. adeseori se fac filme din scenarii al căror autor a dat de mult colţul.

ernest: păi, pentru asta, trebuie să îmi declanşezi şi tu admiraţia.

yiedyie: îmi place mult noul tău mod de a pune problema! vezi că se poate? corect, există libertini şi libertini, unii autentici şi unii imitatori. dar ceea ce discutăm noi aici este schematismul unui personaj de film. şi locurile unde, în scenariu, se vede cusătura cu aţă albă (am dat câteva exemple mai sus). M-ai înţeles un pic greşit ieri. Nu glorific libertinajul, Doamne fereşte! Nici nu pretind că e sănătos, recomandabil populaţiei, sau foarte vesel. Spun doar că dacă tu, scenarist, alegi să scrii despre asta, grab it from the inside.

cosa nostra: libertinajul presupune mimarea libertăţii? de unde şi până unde?

Am zis “libertinajul presupune mimarea libertăţii” nu “libertinajul înseamnă mimarea libertăţii”, dar mă rog, nu contează!

bun. eu răspund cu o sprânceană ridicată sceptic. dezvoltă. convinge-mă.

Nu toate lucrurile şi stările se pot exprima în cuvinte, sau cel puţin nu de către mine.

Acţiunea libertinului presupune încălcarea unor reguli impuse. Reguli de decenţă şi de morală (aceasta este definiţia). A încălca reguli (de orice fel) înseamnă a te elibera -> a deveni (a fi) liber. EU CRED că cei care încalcă reguli în domeniul decenţei şi moralei de fapt nu se eliberează şi nu au ca scop de fapt eliberarea. Sunt rebeli fără cauză. Sunt de fapt nişte personaje de operetă. Bâzâitori. Prin contrast, liberi sau cel puţin reali căutători (ca să nu spun luptători) ai libertăţii sunt cei care încercă să învingă şi să modifice reguli politice şi economice subjugatoare şi bine păzite de cei care le impun. Dintre toate regulile, libertinii îşi găsesc să nu le respecte pe cele morale şi de decenţă, care sunt cel mai uşor de nerespectat, dar care nu te eliberează.

bine, eu cred că de fapt libertinajul nu vizează o încălcare deliberată (nu e revuluţie, vorba lui Caragiale), ci mai degrabă o ignorare. E vorba de detaşare, nu de luptă.

Un libertin nu are ca scop eliberarea, pentru că o are deja.

Cel care modifică reguli politice/economice e un nemulţumit care luptă pentru drepturi. Cel care trăieşte după norme proprii de decenţă / morală e un mulţumit care îşi vede, basically, de treaba lui.

Mai expun o idee şi e ultima. Pentru că am obiceiul de a deveni obositor şi chiar supărător pentru interlocutorul meu. Şi astăzi, cu dumneavoastră, nu mai vreau. Nu ştiu de ce am impresia că femeile văd în bărbaţii rebeli un fel de sex simboluri cool, virili şi toate cele. Un fel de „e artistul dotat din toate punctele de vedere. Frivol şi profund, trist şi vesel, pudic şi scandalagiu” al dumneavoastră. Poate mă luminează cineva. În timp ce eu văd în ei nişte neadaptaţi. Neadaptare datorată slăbiciunii. Oamenii slabi nu se supun moralei, pentru că nu sunt în stare. Un om e cu atât superior unui altul cu cât îşi impune şi poate respecta mai multe reguli şi deci principii.

@Lorena Lupu: “tallis: mă enervează ideile preconcepute, de orice natură.” What the hell are you talking about? Faptul ca-mi place Jude Law, care joaca in filmul abhorat de tine? Draga Lorena Lupu, raspunzi rar si o faci la repezeala, e enervant tratamentul tau cu atit mai mult cu cit chiar imi dadeam osteneala sa-ti citesc postarea si sa am o opinie.

@Lorena Lupu: bine, eu cred că de fapt libertinajul nu vizează o încălcare deliberată (nu e revuluţie, vorba lui Caragiale), ci mai degrabă o ignorare. E vorba de detaşare, nu de luptă.

Un libertin nu are ca scop eliberarea, pentru că o are deja.

Cel care modifică reguli politice/economice e un nemulţumit care luptă pentru drepturi. Cel care trăieşte după norme proprii de decenţă / morală e un mulţumit care îşi vede, basically, de treaba lui.

Know what? Gata, nu mai enervezi. Muuulte lucruri imi vin contra celor de mai sus, dar simpatizez cu spiritul tau. Azi noapte am vazut imdb.com/title/../ Le Marquis, se intimpla sa-l fi vazut? Ca tot dezbateai liber despre libertinaj. Tre’ sa-l arat baietilor din Ro, e incredibil.

cosa nostra: văd că v-a marcat acest citat, şi scriitorul din mine se bucură.

dar în cazul lui RM analizam alt gen de spectacol, nu vorbeam despre libertinaj. RM nu este un libertin, în primul rând. E un artist. Să nu confundăm termenii.

iar eu insist: oamenii non-libertini văd libertinajul din exterior, îl văd ca pe o slăbiciune. e ok, atâta timp cât nu scriu scenarii de mâna a şaptea pe baza acestei prejudecăţi.

libertinajul nu e nici o virtute, nici o slăbiciune, ci o simplă opţiune.

tallis: tu mi-ai spus că par enervată de film, eu ţi-am explicat de ce: “pentru că detest ideile preconcepute”. de ce nu îţi reciteşti propria replică, să vezi what the hell i am talking about, înainte de a te răţoi la mine?

Deci: Eu mă legam doar de noţiunile de libertin, libertinaj. În legătură cu raportarea dumneavoastră la scenariul acestui film, suntem de aceeaşi parte. Şi nu sunt de acord cu cei care au spus că filmul iniţial a fost altfel. A fost la fel. Se încearcă demonstrarea unor stări, plecând de la fapte care în realitate nu pot avea loc. Tipic american. Dar, aşa nu mai terminăm dezbaterea şi nu ştiu dacă am dreptate sau dacă sunt măcar coerent şi consecvent. Dar iată ce uşor se poate întrerupe: Când ne contrazicem aici, eu nu vă imaginez scriind ci vorbind. Vorbind cu buzele acelea super sexoase ale dumneavoastră. Şi apropo de buze ştiu o chestie mişto şi o scriu fie ce-o fi (to be, or not to be – pentru cei care ştiu doar engleza). În nişte văi uitate, din munţii Isvarnei, oamenii zic în loc de ale tale, ale tele. Ca în următoarele versuri populare, înscrise în patrimoniul cultural naţional: „Pupa-ţi-aş mândro buzele, Pupa-ţi-aş buzele tele De stai pe scaun cu ele”.

După ce zâmbiţi, plăcându-vă ce am scris, de ochii lumii, beşteliţi-mă!

sa ma freci

@Lorena Lupu: dar cum se face ca atragi tot felul de comentatori destia dusi cu pluta, ca yiedyie sau cosa nostra? Sau cum era unu acum vreo 5 post-uri, gigi de la gaze? Pacat… oricum, ca sa nu ai impresia ca esti “singură printre dusmani” trebuie sa-ti spun ca sunt de acord cu 99% din ce spui si in general imi place cum gandesti. Si asta nu se vrea a fi vreo lingusire

*asta nu se doreste, ca a vrea nu e verb reflexiv. mea culpa

de fapt mergea “nu se vrea”. Am dat-o rau in bara cu gramatica. Mi-e rusine si-o sa ma ascund