Blonda, bruna, roscata, osoasa, rubensiana, visatoare, incruntata, atenta, firava, masculina. Cate descrieri, atatea portrete.Cate priviri, atatea interpretari.Care este zeita ? Cine e mai frumoasa? Oglinda, oglinjoara…Oare Boticelli ar fi pictat-o pe Venus cu colagen sau dupa lifting?

Foto: Venus – S.Boticelli

Ce inseamnă mai exact conceptul de frumusete? Cand te uiti la un cineva si spui : da…uite un om frumos? Si pana la urma mai sta in picioare conceptul de frumusete interioara astfel incat Betty cea urata sa poata urca si ea pe podium? Toate aceste intrebari mi-au venit in minte dupa ce am tot vazut in ultima perioada niste incercari pe care nu le pricep. Uneori cand ai in fata o persoana frumoasa dar care vrea mereu mai mult te intrebi daca e in regula. Obsesia ridului, obsesia buzelor care sunt medii, nu pufoase, obsesia firului de par care nu sta in coafura perfecta pe care ai gandit-o. Prostii. Prostii pentru mine, tragedii pentru altii. Si auzind in seara asta despre reperele lui Rubens m-am gandit sa ne uitam putin in timp. Marii pictori au zugravit frumusetea feminina…deci repere ale vremurilor apuse exista inca. In pictura lui Rubes, spre exemplu..sa ai o silueta 90-60-90 era ceva de neacceptat.Aceasta Venus agatandu-se de bratul lui Adonis ar fi o imagine otravitoare privirii in zielele noastre. Vai, ar spune unele….nici macar nu a fost la solar! Ce oroare:)

Foto: Venus si Adonis – P.P.Rubens

De unde si mai ales de ce am ajuns sa apreciem tipul osos, anorexic de feminitate si mai apoi alura de plastic a trupului de Barbie. Si mai este ceva ce pare usor desuet.Intr-o lume a masculinizarii ..sensibilitatea feminina pare sa fie uneori o notiune depasita. Misterul feminin e acum certitudine nu mai trebuie cautat. Acum mirarea femeiasca este data doar de botoxul care omoara expresia. Oricum e ceva diferit…traim in secolul bosumflarii.Este in trend sa ai buzele tuguiate intr-o expresie perfecta a unei bosumflari, alminteri tampite. Cum ar fi aratat Sarutul lui Klimt daca ea ar fi fost bosumflata? Ma rog, fiecare dupa cat il duce capul.

Foto: Sarutul- G.Klimt

Am gasit acum cateva zile in arhiva Cotidianul o sinteza interesanta. Topul celor mai bine scumpe nuduri. Stati linistiti nu sunt cu Pamela Anderson:) Probabil ca o sa va mire dar doar unul dintre ele ar corespunde din punct de vedere fizic reperelor de acum. “Nudul culcat vazut din spate” semnat de Modigliani.

Foto: Nud culcat vazut din spate – A.Modigliani

E adevarat …fara silicoanele, botox si colagen. Restul le vedeti aici.

In final va invit sa arucati o privire si sa ascultati povestile doamnelor imortalizate in ulei. Frumusetea e acolo!

WOMAN IN ART

[emmazeicescu.wordpress.com]

Pildele celor care au trecut prin viata si au si lasat si ceva dupa ei. Pentru unii cuvantarile lui Tutea sunt inceputul. Pentru altii pot fi cuvintele care aduc in final intelepciunea. Cum altfel, cand in fata ai o propozitie de genul : “În fata lui Dumnezeu, geniul e văr primar cu idiotul.” (P.Tutea) Va recomand sa cititi cartea de mai jos – 322 de vorbe memorabile

In urma cu cateva zile un preot imi spunea ca simplitatea este taina vietii, parca asa suna. Cei mai mari intelepti par sa propovaduiasaca fix acest lucru, pe care evident ca noi il intelegem muuuuult prea tarziu. Atat de tarziu incat zambetul celor dragi e o amintire iar target-urile de la job chiar nu iti mai spun nimic.

Intr-o lume obsesiv de competitiva probabil ca idemnul la simplitate, modestie si credinta pare asa, usor desuet. Eu una cred ca este ceea ce ne lipseste. In week-end am fost plecata. M-a izbit din nou cat de linistita este realitatea celor care traiesc cu drag din mica lor gradina. Niciun cont in euro nu poat cumpara ceea ce oamenii astia au 24 de ore din 24. Liniste. O viata tihnita, o viata traita! O viata in care razboiul sexelor e mai putin important. O viata in care impaunarea nu isi are rostul…o viata in care smerenia este de fapt calea catre adevar.

Pentru cei care se intreaba cine castiga din razboiale pro sau anti feminism…Nimeni. Mi se pare edificatoare explicatia data de acelasi Tutea :”Cărui bărbat nu-i plac femeile? În primul rînd le iubesti pentru farmecul lor, si în al doilea rînd le iubesti pentru că fac oameni.” Restul sunt vorbe in vant si orgolii trecatoare. Pentru cei care vor totusi sa para altfel decat sunt, Nietzche explica : “Cea mai obişnuită minciună este aceea pe care ne-o spunem nouă înşine.”

Emmazeicescu.wordpress.com

Foto: deviantart.com

Am avut senzatia ca timpul s-a oprit si el . Am revazut un prieten, un om senzational. Povestea lui, spusa cu un zambet in coltul gurii, m-a lovit in plex. Cand viata da cu tine de pereti si te simti ca intr-un carusel, atunci te opresti. Cand iti vezi moartea aproape, foarte aproape si simti ca nu mai esti ca ieri, atunci te opresti. Cand realizezi ca boala nu alege dupa ochi frumosi sau nivel salarial, atunci te opresti.

Asa ca aleg sa fac eu primul pas. Macar un minut nu vreau sa ma mai zbat. Si te intreb – tu cel care alergi chiaun prin propria existenta..dupa avere, dragoste, cariera, cu griji responsabilitati si target-uri – cand ai de gand sa te opresti? Ce-ar fi daca ne-am putea scoate din minte macar pentru un minut nebunia care ne curge prin vene. Nevoia patologica de a fi “in priza”. Daca am renunta sa ne luptam din orice si pentru toate nimicurile.

Daca am renunta la orgoliile marunte si la patimile care ne mistuie? De ce simtim nevoia uneori sa gandim all black, sa cautam probleme unde nu exista sau pur si simplu sa facem din tantar armasar? De ce nu vedem paharul pe jumatate plin? Da, stiu viata este atat de grea, cu atat mai mult in zilele astea, incat nu ai cum sa te relaxezi, sa pierzi ritmul. Un minut, atat mi-am cerut mie. Un minut pe zi. Simte doar pentru tine.

Inchide ochii si respira!:)

Emmazeicescu.wordpress.com

Foto: Deviantart.com

Si ma tot gandeam de ce? De ce le place unora sa se uite atent la cine cu cine ? De ce stau cu ochii lipiti de televizor cand la orizont e o fusta scurta si un decolteu siliconat sau daca vreti sa-i spuneti – un silicon decoltat. De ce apreciem maruntul, subcultura si in general glumele proaste. De ce manelizam si rasul? Eu una m-am cam saturat sa aud de Tolea si Magda Ciumac…de Moni si soferul, de Bote si Bianca, de Poponeţ si iubitele …si de multe alte cupluri „de succes”. M-am saturat de dansatoare care se “sinucid” dar stabilesc sa fie filmate in timp ce isi iau adio de la lumea asta. M-am saturat de toate pipiţele care cred ca daca ataci pe cineva, chiar daca nu cunosti persoana, ai toate sansele sa te faci remarcata. M-am saturat de domnii cu avere care spun ca femeia e buna ..doar atunci cand o schimbi cu alta, asa ca sa se aseze la rand toate doamnele din showbiz. . Asa ca va propun o cura/tratament. Poeziile Ioanei Negoescu si macar un strop de Mahler. Poate ne mai vindecam.

NIMIC IMPORTANT

de Ioana Negoescu

www.agonia.ro

Nimic important. poate doar această muzică.

acest pian care crește în oameni.

(uneori cînd te aștept pianul e mut. nici nu știi cum se chircesc clipele sub absențe)

uneori nu se întâmplă nimic important. sunt zile întregi

ani întregi în care ne prefacem în umbre.

și ce putem să înțelegem din asta

uite eu pot să înțeleg umbra. nu și întunericul.

pot să dansez goală în pod printre jucăriile vechi a generații întregi de copii

pot să-ți vin acasă de o mie de ori pe zi să fac dragoste cu dragostea

să nu las toamna afară în curte s-o aduc cu mine și s-o hrănesc ca pe-un maidanez portocaliu

pot să fac lucruri incredibile să construiesc o casă în rai să mut în ea dorința ta de zbor și chiar zborul însuși

să înnoptez într-o aripă oricât de fragilă

pot să te iau în mine ca într-un montagne russe incandescent până când redevii copil sau pasăre

dar nu înțeleg întunericul. nici frigul. nu înțeleg singurătatea. deloc.

MAHLER – Symphony No. 5

Emmazeicescu.wordpress.com/

The Awakening
A time comes in your life when you finally get…when, in the midst of all your fears and insanity, you stop dead in your tracks and somewhere the voice inside your head cries out…ENOUGH !  Enough fighting and crying and blaming and struggling to hold on. Then, like a child quieting down after a tantrum, you blink back your tears and begin to look at the world through new eyes.
This is your awakening.

You realize it’s time to stop hoping and waiting for something to change, or for happiness, safety and security to magically appear over the next horizon.

You realize that in the real world there aren’t always fairy tale endings, and that any guarantee of “happily ever after” must begin with you…and in the process a sense of serenity is born of acceptance.

You awaken to the fact that you are not perfect and that not everyone will always love, appreciate or approve of who or what you are…and that’s OK. They are entitled to their own views and opinions.

You learn the importance of loving and championing yourself…and in the process a sense of new found confidence is born of self-approval.

Your stop complaining and blaming other people for the things they did to you – or didn’t do for you – and you learn that the only thing you can really count on is the unexpected.

You learn that people don’t always say what they mean or mean what they say and that not everyone will always be there for you and everything isn’t always about you.

So, you learn to stand on your own and to take care of yourself…and in the process a sense of safety and security is born of self-reliance.

You stop judging and pointing fingers and you begin to accept people as they are and to overlook their shortcomings and human frailties…and in the process a sense of peace and contentment is born of forgiveness.

You learn to open up to new worlds and different points of view. You begin reassessing and redefining who you are and what you really stand for.

You learn the difference between wanting and needing and you begin to discard the doctrines and values you’ve outgrown, or should never have bought into to begin with.

You learn that there is power and glory in creating and contributing and you stop maneuvering through life merely as a “consumer” looking for you next fix.

You learn that principles such as honesty and integrity are not the outdated ideals of a bygone era, but the mortar that holds together the foundation upon which you must build a life.

You learn that you don’t know everything, it’s not you job to save the world and that you can’t teach a pig to sing. You learn the only cross to bear is the one you choose to carry and that martyrs get burned at the stake.

Then you learn about love. You learn to look at relationships as they really are and not as you would have them be. You learn that alone does not mean lonely.

You stop trying to control people, situations and outcomes. You learn to distinguish between guilt and responsibility and the importance of setting boundaries and learning to say NO.

You also stop working so hard at putting your feelings aside, smoothing things over and ignoring your needs.

You learn that your body really is your temple. You begin to care for it and treat it with respect. You begin to eat a balanced diet, drinking more water, and take more time to exercise.

You learn that being tired fuels doubt, fear, and uncertainty and so you take more time to rest. And, just food fuels the body, laughter fuels our soul. So you take more time to laugh and to play.

You learn that, for the most part, you get in life what you deserve, and that much of life truly is a self-fulfilling prophecy.

You learn that anything worth achieving is worth working for and that wishing for something to happen is different than working toward making it happen.

More importantly, you learn that in order to achieve success you need direction, discipline and perseverance. You learn that no one can do it all alone, and that it’s OK to risk asking for help.

You learn the only thing you must truly fear is fear itself. You learn to step right into and through your fears because you know that whatever happens you can handle it and to give in to fear is to give away the right to live life on your own terms.

You learn to fight for your life and not to squander it living under a cloud of impending doom.

You learn that life isn’t always fair, you don’t always get what you think you deserve and that sometimes bad things happen to unsuspecting, good people…and you lean not to always take it personally.

You learn that nobody’s punishing you and everything isn’t always somebody’s fault. It’s just life happening. You learn to admit when you are wrong and to build bridges instead of walls.

You lean that negative feelings such as anger, envy and resentment must be understood and redirected or they will suffocate the life out of you and poison the universe that surrounds you.

You learn to be thankful and to take comfort in many of the simple things we take for granted, things that millions of people upon the earth can only dream about: a full refrigerator, clean running water, a soft warm bed, a long hot shower.

Then, you begin to take responsibility for yourself by yourself and you make yourself a promise to never betray yourself and to never, ever settle for less than you heart’s desire.

You make it a point to keep smiling, to keep trusting, and to stay open to every wonderful possibility.

You hang a wind chime outside your window so you can listen to the wind.

Finally, with courage in you heart, you take a stand, you take a deep breath, and you begin to design the life you want to live as best as you can.

http://elise.com/quotes/webwisdom/awakening.htm

http://emmazeicescu.wordpress.com/

Este 8 martie. Maine trebuie sa fie ziua lor, ziua barbatilor. Si pe cuvant ca merita. Nu cred ca barbati-s porci doar pentru ca respira. Asa ca m-am gandit sa scriu despre cele zece motive pentru care ii iubim. Zece lucruri pe care le fac si iti dai seama ca viata fara EI ar fi cu mult mai complicata. II iubim pentru ca stiu sa treaca peste incidente mai usor.

Ii iubim pentru ca nu fac din tantar armasar si nu isi aduc aminte ca ai uitat sa-i suni candva pe la … 1848

Ii iubim pentru ca stiu sa zambeasca mai des decat stam noi serioase. Merita toata dragostea noastra atunci cand accepta ca ai o zi proasta doar pentru ca esti emotionala si ai manca ciocolata. Si mai si coboara sa iti cumpere:)

Ii iubim pentru momentul in care tu plangi iar el stie sa iti ia capul in maini si sa iti spuna : Gata, a trecut!

II iubim cand ne povestesc cu pasiune despre noul set de placute de  frana , chiar daca probabil ne prefacem ca suntem atente:) Ii iubim cand se intorc de la intalnirea cu baietii si sunt “veseli”, chiar daca tu dormi …e 2 dimineata si el aprinde lumina:)

Ii iubim chiar si atunci cand ne certam pe telecomanda.El vrea meci, tu vrei fashion. Cum ar fi viata fara EI? Cine te-ar mai impinge de la spate atunci cand nu ai chef sa rezolvi lucruri importante?

Cum ar fi viata daca nu te-ar mai critica nimeni ca ai uitat sifonierul deschis?   Practic de ce ti-ar mai fi dor de mama soacra daca EL este prin preajma ?:)

Ii iubim si cand le este greu. Cand sunt nervosi si nu poti discuta cu ei. Ii iubim cand plang – pentru ca ” si barbatii plang,nu-i asa?”

Ii iubim ca exista, ca nu sunt perfecti( asa avem si noi o ocupatie in plus:) ) si ii numim in semn de respect parteneri. Parteneri de viata.

http://emmazeicescu.wordpress.com/

photo – devianart.com

Oare de fugim mereu? De ce nu ne oprim sa stam si sa respiram un pic. Sa cautam linistea atunci cand altii aleg galagia. Sa privesti – nu sa analizezi. Sa simti – nu sa faci. Sa astepti – nu sa cauti. Daca ar fi sa numaram pe degete clipele in care ai simtit fericirea? Clipa in care poti sa spui – Da, uite acum chiar sunt fericita! Imi aduc aminte mereu de primavara cand caut clipa fericirii. Asa ca recidivez. De 8 martie imi doresc sa fiu fericita. Asta ar insemna sa nu ninga:) Imi doresc liniste.Imi doresc pentru femei sa gaseasca ca-i mai convenabil sa nu barfesti..ca-i mai linistitor sa nu-l agasezi vesnic cu intrebarea – “Ma mai iubesti?” Imi doresc pentru ele sa inteleaga ca reteta fericirii nu inseamna buze cu colagen si un card generos. Cum ar fi oare viata ta de 8 martie daca brusc nu te-ai mai gandi la banii lui ci ai pleda pentru femeia independenta din tine? Si mai apoi ce ar fi daca nu am mai judeca ci am aplica tramentul tolerantei..si daca am accepta ca suntem diferiti? De 8 martie imi doresc copaci infloriti. Nu o sa ii am dar sper sa am intelepciune si nu orgolii. Dorinte, nu vanitati. Sa spun o rugaciune, nu o injuratura si sa iubesc mai putin egoist. Pe scurt – sa invat ceva daca tot au trecut deja 30 de primaveri.

http://emmazeicescu.wordpress.com/

Cand privesti tabloul lui Sage parca iti vine sa lasi totul si sa spui. Gata! Sunt satula sa lupt . Sunt satula sa mai port inca o batalie cu viata sau cu cei din jur. Poate nu este cea mai buna abordare dar uneori si abandonarea are rolul ei. Ce faci cand nu mai poti? Ce faci atunci cad viata pare nedreapta ? Poate suna pretios…dar introspectia ajuta, cel putin pe mine. Sa faci un pas inapoi si sa vezi lucrurile asa cum sunt. Si cum alegi ? Rational  sau emotional? Inclin pentru prima varianta. Creierul minte mai putin decat inima. Oricum important este sa nu  te izolezi definitiv.  Pentru Sage lucruile au stat cam asa : “Ultimii ani ai vietii alturi de Tanguy au fost unii extrem de violenti pentru Sage. Cunostintele celor doi…  au povestit adesea despre atacurile verbale  la care era supusa si faptul ca , de cele mai multe ori, nu replica. Trecerea se numara printre ultimele lucrari importante incheiate inaintea  caderii in depresie , alcoolism si pierderea vederii. Titlul lucrarii care face trimitere  la moartea lui Tanguy , pare sa anunte de asemenea sinuciderea sa din 1963.        ( SUPRAREALISTII -  Laura Thomson)

http://emmazeicescu.wordpress.com/

De ce gasim ca e mai interesant sa stam si sa ne plangem? Da, de data asta nu va mai iau apararea. E stupid. M-am saturat sa ne plangem pentru propriile noaste impotente. Singurul argument in care am crezut este acela ca “el se poate schimba”. Am gresit. Iertati-ma ca sunt abrupta.

Dar nu poti face din porc – print si nici din piţipoanca o doamna. Oamenii nu se schimba, pe fond. Pur si simplu se mai adapteaza la cerinte pe ici pe colo. Am mai auzit si varianta “mai bine cu El decat singura”. Pe bune? Da’ care ar fi problema daca maine te-ai trezi singura? De cand e singuratatea asa o boala? Gandeste ca ai putea avea mai mult loc in pat…sau sosetele lui nu ar mai fi mereu in centru camerei. Ai putea sa iesi cu fetele fara sa dai prea multe explicatii si nu te-ar mai cicali nimeni ca iei curba prea strans. Acum sincer, oare nu iti este putin teama ca va trebui de acum incolo sa te descurci pe picioarele tale? Da, asta e adevarata provocare , dar merita. Cine ma va iubi daca el pleaca? Asta e iarasi o intrebare din categoria – DO NOT- Cum adica EL este singurul care te poate iubi? Da, poate este asa in varianta in care te uiti zi de zi in oglinda si nu gasesti nici macar un motiv sa te iubesti TU pe tine.

Atunci cand ajungi sa iti dai seama ca esti un om si ca ai calitati chiar daca nu arati ca un model, atunci ai o sansa. Tu cu tine! Si apoi sa fim seriosi, nu-s nici ei, mereu chiar niste feţi-frumosi:)

PS- Cand dau de greu spun – daca altii au putut trebuie sa imi iasa si mie:) Incearca , e un inceput!

Emmazeicescu.wordpress.com

Cf? M-am trezit pe monitor cu intrebarea asta stupida si nu rusesc sa mi-o scot din cap. Textul de mai jos este un ultimatum  destinat celor care gasesc ca ar fi distractiv sa agate ceva pe net. Domnilor, poate nu v-a explicat nimeni. Cand vrei sa cunosti o doamna pe net nu o intrebi cf? Daca ma scoate ceva din sarite este necunoscutul care se baga in seama. Am senzatia uneori, si nu sufar prea mult din cauza propriei persoane, ca unii “domni” pot fi incadrati usor la categoria gibon … de meserie. Pentru unele primate, sentimentul coboratului din copac direct intr-un Mercedes este firesc.

O privire …adanca, lipsita de licarul vreunei forme de inteligenta …poate sa te dea pe spate. Cel putin ei asa cred. Dupa care …incet ..scarpindu-si agale burtica te va intreba …lasciv: Cf? Succesul este garantat. In plus se va oferi “galant”sa iti dea sfaturi despre viata ta care, ce sa vezi … ar fi mult mai buna ..cu el in ea Cum “stie ei” ca esti deja nefericita! In plus daca ai norocul sa te cunoasca direct ..fata in fata nu va uita textele depasite de genul : ”esti asa frumoasa mereu?!”..Nu vrei sa iesim la o cafea in lumea buna din Dorobanti? Doar este potent…financiar … e adevarat..nu si inetelectual. Si ar mai fi un sfat de dat. Domnule gibon…nu uita sa-i spui si cum stau lucrurile – ca te-ai saturat sa stai cu parinti ..la cei peste 35 de ani..ca masina..nu e a ta , ca esti incapabil sa porti o conversatie decenta si ca in general ai facut o pasiune din a avea mai multe prietene pe care sa le intrebi :cf?

PS: Gibonul poate fi un animal simpatic… Tu nu!

emmazeicescu.wordpress.com