Doria
Niculescu

M-am certat acum doua zile cu cineva. Ciudat, pentru mine “cearta” (nici nu stiu daca e neaparat cearta, atunci cand tovarasul in lupta si pe front e un om cu multe scaune la cap. E mai degraba o rabufnire surda, neavand feedback) inseamna sa ma eliberez, sa spun ce am de spus, in ideea de a merge mai apoi cu tot avantul inainte (parca sunt o pioniera, stiu). Revenind, pentru ca ma apasa ceva, am tinut sa dau in clocot, potrivit tiparului D: [ citeste mai departe ]

Povestea mea despre papuci incepe demult, intr-o seara, cand, m-am lovit de papucii din dotare ai unui „el”. Omul, un ins ingrijit si chiar elegant in public, detinea o pereche de papuci oribili, niste chestii reci, old, neprietenoase, fara sare si piper si pe deasupra, foarte grele (asa e! Nu radeti, acei papuci erau grei!). [ citeste mai departe ]

Am citit zilele trecute doua texte interesante, semnate de doi maestri ai scrisului romanesc. Unul cu semnatura Cornel Nistorescu, publicat in Coti si inca unul semnat de domnul Ion Cristoiu, cu titlul „Despre bloguri si alte asemenea minunatii”. Dupa citirea primului, am inteles ca foarte multi romani confunda bloggerii cu jurnalistii, ca informatiile de pe blogurile cat de cat serioase au o valoare sub-minima, ca pe bloguri se scrie adesea neingrijit, iar multi dintre bloggeri, dupa numai o luna-doua de scris, se poarta ca si cum ar fi niste adevarati jurnalisti. [ citeste mai departe ]

Pentru Ancuta, iubita mea draga si frumoasa.

Ultimul lucru pe care mi-l amintesc inainte sa inchid poarta casei, a strazii si a vietii numite “familie”, a fost un miros puternic de alcool ieftin venit de la o persoana care-si facea de lucru prin casa aiurea, si niste cutii de bere (cumparate de aceeasi persoana apropiata de fostul meu sot) asezate cap la cap, pe masa din dining-room. Cineva se pregatea sa “sarbatoreasca”, in timp ce eu ma pregateam sa ma descompun. Pentru ca asa era: [ citeste mai departe ]

I-am cerut permisiunea uneia dintre fetele mele sa ma sprijin in acest text pe recenta ei experienta, iar ea a acceptat (probabil si pentru ca nimeni nu stie nimic despre asta, in afara de mine si sotul ei, asadar riscul de a fi identificata e inexistent) asadar o sa incep prin a dezvalui ca spunerea „ce-si face omul cu mana lui, lucru manual se numeste” e in unele cazuri tareeeee valabila!

In urma cu o luna (de fapt si in urma cu doua, sau cu trei, sau cu... „multe luni”) discutam cu ea si imi spunea ca viata sexuala din familie e minunata, dar a ajuns sa lipseasca cu desavarsire. [ citeste mai departe ]

Fact, oarecum paralel cu textul, insa exista legatura:

Stati de vorba cu un vechi coleg, despre zilele de scoala petrecute impreuna. Il intrebati daca-i este  dor de acele vremuri, cand nu aveati nici o grija.”Deloc, nu am nici un fel de regrete, ma bucur ca s-au dus”, spune el. In timp ce vorbeste insa, isi trece degetul pe sub ochi, sau in zona ochilor. [ citeste mai departe ]

Nota explicativa: aceasta este marturia unei croitorese in varsta de 141 de ani,  pasionata de istorie.

Anul 2343. Romania. Sunt la Marea Biblioteca, ma uit prin putinele documente ramase dupa explozia din 2192, si nu-mi vine sa cred. 1 Mai, o zi in care  micii, carnaciorii, friputurile ieseau aliniate frumusel la un ..gratar? Chiar asa era? Ce primitiv, ce atitudine primara, cata mizerie, ce mirosuri…. [ citeste mai departe ]

Nota: acest text este plin de umor. E aproape un pamflet, daca vreti (fiindca vad ca se poarta spunerea asta, ”pamflet”).

Recunosc, domnul Adrian Sahr ma lasa cu gura cascata. Nu domnia sa ma scoate din minti, gresesc, scrierile domnului ma termina psihic. Poate ca asta e si ideea, poate ca dumnealui isi construieste un personaj precum C.T.P (stil nedus la buda cu lunile) asa o fi, dar eu, mica, delicata si calda cum sunt, nu pot sa raman indiferenta si sa nu recunosc ca ma bantuie diferite chestii, de la furie pana la uimire sau teama (mai si rad, altfel n-as fi eu). [ citeste mai departe ]

Cand ma gandesc la o tinuta, sau la un tablou complet si complex, nu pot sa nu iau in calcul accesoriile. Aceste micute, mijlocii, mari detalii, esentiale pentru orice tinuta si orice “aparitie” din sezonul “toamna-primavara-duminica-27”. Glumesc, chiar am de gand sa scriu un text “serios”, bine aranjat, ca la carte adicalea’.

Daca vorbim despre accesoriile acestui sezon, numai bune si dragute pentru femeia etnofolk, romantica, minimal chic sau famme’ fatale, sunt ba sic si usor de purtat, ba spectaculoase, cu detalii remarcabile, sau aluri’ futuriste. [ citeste mai departe ]

Intre un drum alaturi de prietena mea spre tara ceaiurilor, Bernschutz&co si o manichiura de zile sau seri mari.. mai degraba, ascultam incantata cu volumul la maxim (spre disperarea “doamnei”) un CD cu cele mai cunoscute piese semnate Cher. Mi se trage din vremuri indepartate pasiunea pentru cucoana in cauza, nu pot sa stau precum o batuta in cuie cand aud “Belive” ,”Walking in Memphis” sau ”If I could turn back time”, ma ridic sa dansez instant. [ citeste mai departe ]