Ma uit la titlu dezamagita ca nu am putut gasi ceva mai interesant de atat.  Imi fug ideile din cap pentru ca Skype-ul bazaie continuu, poate ar trebui sa il inchid . Nici macar sa fumez in camera nu pot fara sa declansez alarma de incendiu asa ca probabil ce va urma a fost scris in 20 de ore cu o mie de intreruperi, iesind continuu pe balcon pentru tigara. Uneori ma gandesc ca poate nu e cazul sa mai scriu nimic iar apoi imi amintesc ca imi place si simt ca am foarte multe lucruri de exprimat…

Exact ce spuneam, colega mea mi-a trimis un articol pe Skype, l-am dezbatut impreuna online desi este la 10 pasi de mine, in camera alaturata, in acelasi apartament…Inca o tigara sa imi recompun gandurile

Calatorie…foarte prost ales acest cuvant pentru ca as vrea ca locurile unde ajung sa fie destinatii de vacanta (mai putin Dubai si am sa explic de ce un pic mai tarziu), sa ma pot relaxa, sa vad ceva obiective turistice – lucru pe care se pare ca nu sunt capabila sa il fac niciodata pentru ca mereu cred ca am timp, aman si nu se mai intampla Gata cu vaicareala pentru ca sunt infinit de multe lucruri pe care le apreciez la jobul meu si stilul de viata pe care il am.

Cum spuneam, prima oprire Turcia, Istanbul. 3 saptamani. Daca se asteapta cineva sa povestesc despre bazar si zona istorica a orasului acum e momentul sa paraseasca aceasta pagina si sa citeasca articolele colegelor mele pentru ca sunt mult mai interesante, cu siguranta. Pentru mine Istanbul inseamna trafic, nu poti programa mai mult de doua intalniri pe zi si nu mai mult de una daca este in partea asiatica (biroul nostru e in partea europeana), inseamna soferi de taxi care vorbesc cu tine in turca si iti spun povesti interminabile chiar daca le repeti continuu: I DON’T UNDERSTAND!!!

Istanbul inseamna cluburi posh pe malul Bosforului unde esti trimis acasa la 4 dimineata chiar daca bei sampanie (avem un amic extra posh care coreleaza distractia cu sampania, dupa un party cu el am inteles de ce), inseamna 3 melodii internationale si 20 in turca, timp in care toata lumea se distreaza de minune iar tu te uiti siderat cum barbatii isi canta unul altuia melodia si fac semne ciudate cu mainile. Intr-un mod si mai ciudat, fetele primesc smsuri de la parinti la 2 dimineata pentru ca trebuie sa se duca acasa desi clar aveau aproape 30 de ani iar cand cineva incearca sa flirteze cu tine arunca cu alune, servetele, etc . WTF??? Stiu, stiu, sunt o ignoranta si nu am priceput ca e vorba de o diferenta culturala. In orice caz, la 4 dimineata incerci sa gasesti o noua locatie si te urci in primul taxi, ii ceri soferului sa te duca la un club inca deschis si aterizezi intr-un underground plin de prostituate si homosexuali. (In momentul asta imi doresc ca ai mei sa nu citeasca ce scriu pentru ca le va sta inima in loc). Este inutil sa spun ca am dat spaga bodyguarzilor ca sa intram. In primele 5 minute am devenit paranoica, schimbarea locatiei nu mi-a facut foarte bine dar cum eram singura fata din grup, prietenii mei au avut grija sa nu ma atinga nimeni (la propriu pentru ca devenisem isterica). In tot acest context ciudat am reusit sa ma amuz dupa ce am evadat si am cerut dj-ului sa schimbe muzica. Evident prietenii mei s-au speriat ca m-au pierdut, am fost rapita, etc. si sincera sa fiu ii ador ca au reactionat asa, my bad ca nu am anuntat ce am de gand sa fac.

In orice caz, Istanbul este locul in care am vazut cei mai multi travestii. Sunt una dintre cele mai tolerante persoane cu putinta in ceea ce priveste orientarile sexuale ale celor din jur dar totusi nu mi-as fi inchipuit.

Pana aici totul pare foarte negativ dar departe de mine acest gand pentru ca am petrecut 3 saptamani superbe.Si nu! Nu m-am indragostit de niciun turc!.

Am vazut un pic Istanbulul altfel decat l-as fi vazut daca ma duceam ca turist. Zona in care am locuit este intesata de baruri si pub-uri pline de artisti boemi. In blocul unde am stat, la etajul 1 era un club de teatru, la 2 un studio de film.

Noptile complicate se incheiau cu ciorba de burta, intr-un restaurant (numai restaurant nu e ala dar nu mai conteaza) minuscul, asta dupa ce ne opream intr-un bar al unor kurzi, buni prieteni cu prietenii mei, si ne asiguram ca ultimii 100 de metri pana acasa vor fi incredibil de dificili.

Inca ma gandesc ca ai mei sigur vor citi ce am postat aici (nu de alta dar Facebook unde dau share la articol e o metoda sigura sa stie exact tot ce fac si mai ales ca sunt vie inca) asa ca probabil e momentul sa mentionez ca nu am mintit cand le-am spus ca muncesc foarte mult si ca sunt foarte ocupata De cele mai multe ori zilele normale de munca se terminau la 8-9 seara moment in care ma isterizam din cauza taximetristilor minune.

Cand totul intrase pe un fagas al normalitatii (evident cea expusa mai sus) am fost desemnata sa plec in Dubai… (to be continued)

In tot acest timp evenimentele cotidiene au pus stapanire pe timpul meu, oamenii din jurul meu m-au convins cat de important este sa le dedic clipele libere si nu regret nicio secunda sau poate nu am mai avut nimic de spus si decat sa exprim aberatii m-am oprit din a mai scrie.

Este adevarat ca in ultimele luni mi s-au indeplinit o serie de dorinte si viata mi s-a schimbat intr-un mod cu totul si cu totul neasteptat pentru ca desi mi-am dorim foarte mult sa mi se intample anumite lucruri asta nu a insemnat neaparat ca sunt si pregatita sa le traiesc.

Let’s cut short the introduction. Si din pacate acest articol va fi scris fara diacritice… Enjoy.

Inca o saptamana si plec din Beirut dupa aproape 3 luni (fara 3 zile). Nu, nu sunt atat de norocoasa sa am o vacanta atat de lunga dar cu siguranta sunt foarte norocoasa sa am un job international (intre timp am renuntat la politica) care imi permite sa calatoresc foarte mult si sa locuiesc pentru perioade determinate in diferite tari. Liban a fost prima destinatie.

Cand mi-am anuntat familia si prietenii unde voi pleca a inceput panica. Razboi la granita – in Syria, terorism, lupte de strada, rapiri, Orientul Mijlociu. Cam asa s-a tradus pe scurt panica lor. Ei bine, eu aveam cu totul si cu totul alta imagine: 2009- New York Times desemneaza Beirut ca prima destinatie de vacanta din lume, o confluenta a mai multor culturi de-a lungul timpului si nu am de gand sa fiu ipocrita si sa nu spun: “cel mai tare” Skybar din lume. In orice caz, stiind ce voi avea de facut aici, natura proiectului, trebuie sa recunosc ca nu am fost speriata nicio secunda. Cu siguranta niciunul dintre motivele invocate mai sus de cei dragi nu a fost cel care m-a pus in situatii dificile.

Beirut-unul dintre orasele care se zbate intre extremele absolute: eleganta si kitsch intr-un singur loc. Un oras care a fost devastat de razboi in istoria recenta. In afara constructiilor foarte noi, cladirile au urme de gloante si este incredibil sa nu poti numara gaurile din zid pentru ca sunt prea multe. Poate suna stupid ca spun acest lucru, dar este socant. Iar in antiteza cu aceste realitati vezi niste oameni care se distreaza seara de seara la club, de luni pana duminica, iar ziua se duc la munca. Personal, sunt impresionata pentru ca i-am vazut cum se comporta si acolo, si nu doarme nimeni cu capul pe birou la primele orele ale diminetii. Pana si in timpul bombardamentelor se duceau la cluburile deschise in munti, la aproximativ 30 de minute “distanta” de Beirut. Sincera sa fiu mi s-a parut fascinant cand ni s-a povestit.

Din fericire nu pun etichete oamenilor, dar inainte sa ajung sa ii cunosc, in mintea mea era ca libanezii sunt arabi. Doamne fereste sa spui asa ceva aici. Libanezii sunt fenicieni. Cand am ajuns aici mi se parea foarte amuzant cum libanezii numesc “arabi” celelalte nationalitati din Golf.

Dupa 3 luni in care am interactionat cu foarte multe persoane, atat eu cat si colegii mei, am ajuns la o concluzie foarte interesanta. Libanezii sunt indivizi foarte sofisticati. In primul rand aproape toata lumea vorbeste cel putin doua limbi straine: engleza si franceza deci este aproape imposibil sa te opresti pe strada sa intrebi ceva fie in engleza fie in franceza si sa nu ti se raspunda ( si aici ma refer la oameni de toate varstele). Pana si politistii stiu limbi straine . Nu cred ca a existat o persoana pe care sa o intalnim si sa nu fi calatorit sau sa aiba studii in strainatate. Pe de alta parte trebuie sa recunosc ca nu am explorat paturile inferioare ale societatii.

Chiar in perioade de instabilitate politica libanezii sunt capabili sa aiba afaceri infloritoare pentru ca sunt deja obisnuiti cu fenomenul. Actualul prim-ministru este clasat in Top 500 Forbes International dar majoritatea libanezilor pe care i-am cunoscut noi sunt foarte putin interesati de politica desi au un sistem unic in lume: confesionalism.

Din culise: Acum vreo luna colegii mei au avut o intalnire la o companie situate la o ora distanta de Bierut si au reusit sa intarzie chiar daca plecasera din timp. Cand s-au intors am aflat ca pe sosea fusese un atac cu o grenada asupra unei masini. Ma rog, singurii raniti au fost chiar atacatorii

Textul ce va urma nu va avea unitate pentru că aşa mi-am propus să-l concep.

——————-

Uneori, la un moment dat, ne dorim lucruri, de care mai apoi uităm…nici măcar nu ne mai amintim cât de mult le-am vrut. Iar atunci când dorinţele ajung să se îndeplinească şi conştientizăm, rămânem muţi de uimire…

Casablanca, un avion spre destinaţia finală ratat din cauza companiei aeriene. Un marocan se chinuie să îmi explice că nu voi mai avea un alt avion decât peste 2 zile. Poftim???Tâmplele au început să-mi zvâcnească şi îmi venea să urlu. Mi-am luat bagajul şi am plecat spre punctul vamal pentru ca apoi să mă pot duce la biroul companiei aeriene să văd ce este de făcut.

Aşa a început aventura unei dorinţe împlinite (fapt pe care l-am conştientizat mai târziu) într-un moment în care nu m-aş fi aşteptat şi în care nu era planificat.

Biroul de primire al companiei aeriene. Mi se acordă prioritate. Probabil pentru că se vedea că sunt bulversată şi mai aveam şi ochii în lacrimi. Îi explic domnului de acolo ce s-a întâmplat şi că este imposibil de imaginat să existe astfel de situaţii. Îi spun că eu nu vreau să stau acolo şi să-mi găsească un alt avion cât se poate de repede. Se uită la mine şi îmi zâmbeşte şi îmi repetă faptul că nu este posibil. Îmi spune că voi fi cazată într-un hotel de 4 stele în centrul oraşului pentru cele două nopţi ce va urma să le petrec în Casablanca şi să aştept puţin pentru că va veni curând şoferul maşinii să mă recupereze şi să mă ducă la hotel.

Era trecut de miezul nopţii iar oboseala îşi spunea cuvântul. Nu conştientizam dacă este o glumă, dacă este realitate şi m-am dus să aştept.

În timp ce aşteptam, în mintea mea vedeam doar pasaje din film…Humphrey Bogart şi Ingrid Bergman în Casablanca şi atunci mi-am dat seama pentru prima dată că eu mi-am dorit cu ani în urmă să ajung aici. Nu în aceste circumstanţe dar mi-am dorit foarte mult!

Şoferul vine să mă recupereze, îmi ia bagajele şi mă duce la maşină. Încearcă să facă conversaţie cu mine în engleză şi apoi în franceză. Sunt inertă. Ajungem la hotel, se fac formalităţile de cazare şi mă întreabă dacă vreau să mănânc (restaurantul hotelului se închisese deja) şi să văd oraşul noaptea. Nu îmi mai era nici măcar teamă deşi prin minte mi-au trecut câteva scenarii horror. Ce şi unde am mâncat e irelevant dar felul în care arăta oraşul noaptea era absolut magnific. Oceanul….

M-am întors la hotel şi am adormit când aproape se lumina de ziuă.

Eu sunt o fire destul de pesimistă dar în acelaşi timp cred că fiecare lucru care se întâmplă în viaţa fiecăruia dintre noi se întâmplă cu un scop şi pentru a putea reflecta mai departe de realităţile cotidiene şi de rutina în care ne trăim existenţele.

Da, este adevărat…într-un anumit moment mi-am dorit să ajung în Casablanca, să mă plimb pe străduţele înţesate de oameni, să văd oceanul şi să mă bucur.

Acum când mă gândesc la acele zile pot spune cu uşurinţă că aveam nevoie de ele, că aveam nevoie să mă redescopăr ca individ şi să mă gândesc la lucrurile sensibile ce se află ascunse sub masca durităţii şi a indiferenţei.

As time goes by…

            Îmi amintesc cât de fascinată am fost când am descoperit internet-ul (nu pot să neg că în timp fascinaţia s-a transformat în dependenţă). Eram clasa a 7-a şi yahoo.com era în vogă, iar eu o mare consumatoare de ştiri (???)… E foarte adevărat că nu mă interesau subiectele în sine ci navigam la întâmplare pentru că ştiam că accesul îmi era limitat la câteva ore pe zi…vremurile triste ale dial-up-ului şi facturile colosale la telefon.

            Dacă la început era doar un amuzament şi un mod de a socializa cu oameni din toate colţurile lumii (despre care matuşă-mea îmi spunea în permanenţă că probabil sunt nişte criminali în serie – ca să mă sperie şi să mă dezlipesc din faţa monitorului) mai târziu i-am descoperit şi utilitatea practică. Dar nu vreau să povestesc despre cât de mult mă ajută pe mine, pe voi internetul în activitatea profesională ci vreau să mă opresc fix asupra zonei de socializare cu „indivizi” din diferite colţuri ale lumii, de care s-au chinuit ai mei să mă ţină departe, fără prea mare succes.

            Nu era greu să fiu fascinată, ca adolescentă, de faptul că îmi făcusem prieteni pe toate continentele. Nici nu este cazul să vă închipuiţi că nu aveam şi foarte mulţi prieteni reali, tineri cu care mă înţelegeam foarte bine, ca dovadă că şi acum ne întâlnim din când în când să povestim.

            Rememorând în timp ce scriu am găsit în cutiuţa cu amintiri ceva foarte simpatic. O da, despre Justin chiar trebuie să povestesc…nu am mai vorbit cu el de foarte mult timp şi evident „amiciţia noastră” s-a pierdut de mult timp. Justin era un american, cu vreo 9 ani mai mare ca mine (de el spunea mătuşă-mea că este pedofil, eu având 14 la momentul respectiv), fascinat de vampiri. Recunosc…era şi drăgălaş, nu ştiu dacă a contat neapărat acest aspect dar probabil că da. Evident, când a aflat că sunt din România toate subiectele se învârteau în jurul lui Dracula…până m-am plictisit la un moment dat… El a fost primul meu „prieten” virtual (nu în sensul de iubit, că apucături din astea nu am avut – măcar atât).

            Mă rog, cam aşa am înţeles eu socializarea online, şi în toată povestea asta, în afara timpului investit, poate pentru unii în „nimic”, eu mă declar câştigătoare. De ce? Era mişto că puteam cunoaşte oameni cu alte idei, alte mentalităţi, total diferite de ale noastre. Este adevărat că am şi avut noroc şi nu am întâlnit nici un nebun, nici un maniac care să vină să mă caute ca în filmele de groază.    

             În timp, m-am şi intersectat în diferite circumstanţe cu oamenii pe care i-am cunoscut iniţial online. Nu pot să neg că prietenii mei din universul apropiat nu mi-au reproşat de n ori că sunt de neînţeles, că mă izolez într-o lume paralelă şi că nu e normal să neglijez oamenii reali pentru nişte persoane întâlnire într-un spaţiu virtual, pe care este posibil să nu le întâlnesc niciodată. În schimb scopul în sine nu este decât un schimb de informaţii şi idei. Că aş putea să cunosc acei indivizi la un moment dat e mai puţin relevant.

               Sunt „open-minded”. O fi o calitate, o fi un defect? Habar nu am şi nici nu mă chinui foarte tare să îmi dau seama, dar mie mi s-a părut foarte important şi mi se va părea mult timp de acum încolo să poţi comunica cu oameni care împărtăşesc aceleaşi idei şi concepţii asupra unor subiecte.

                Pe de altă parte nu voi putea înţelege niciodată cum unii indivizi se pot refugia în lumea virtuală a unor jocuri online şi ajung să trăiască numai în acel univers.

Trebuie să spun de la început că absenţa din ultima perioadă nu are nicio legătură cu noul articol. (Motivaţiile pentru care nu am reuşit să mai postez nimic sunt foarte variante şi ţin în proporţie de 99% de viaţa profesională – nu că ar interesa pe cineva ).

————————————————————————————

Sunt multe fenomene pe care le înţeleg şi le analizez prin experienţa celor din jur. Poate e mai bine aşa pentru că evit să intru într-o serie de situaţii neplăcute ce pot avea repercusiuni asupra psihicului şi de ce nu a fizicului (asta în cazurile extreme). Uneori o privire din exterior te face să percepi mai bine anumite fenomene decât dacă ai fi implicat în mod direct.

Am mai declarat eu public, şi în trecut, că încerc să fiu tolerantă şi să nu judec oamenii doar pentru că au o scară de valori diferită de a mea, şi deşi văd multe lucruri în jur care nu îmi plac, încerc să mă ţin departe de aspectele personale din vieţile altora. Dar sunt om şi uneori pur şi simplu nu mă pot abţine.

Azi intru pe un teren minat şi nu îmi doresc să jignesc pe nimeni în nici un fel. În permanenţă am oscilat între a le aprecia pe femeile care ştiu să obţină beneficii de pe urma bărbaţilor din viaţa lor şi a mi se părea dezgustător să te vinzi ca un obiect sau să laşi pe cineva să te ajute pentru ca apoi să ceară ceva în schimb.

Îmi amintesc că eram puştoaică şi un tip ajunsese să mă placă foarte mult. Problema mea la momentul respectiv este că nu eram deloc interesată de băieţi/bărbaţi, amoruri şi relaţii. Singurele mele preocupări erau şcoala şi să mă distrez aşa cum se distrează adolescenţii, cu excepţia „îndrăgostelilor”. După ce respectivul individ a încercat să mă cucerească într-o mie de forme posibile şi imposibile, iar eu îi explicam de fiecare dată că nu sunt interesată de subiect, l-au apucat şi pe săracul de el nervii şi m-a întrebat care e preţul meu, pentru că toată lumea are un preţ, mai mare sau mai mic. Pe atunci nu conştientizam că are dreptate şi am fost foarte indignată. Nu m-am lăsat nici eu mai prejos şi l-am întrebat care este preţul Casei Albe. S-a uitat la mine şi mi-a spus că nu crede că e de vânzare. Jubilând, i-am zis că preţul meu este preţul Casei Albe. Şi acum îmi amintesc această poveste care poate părea de o naivitate incredibilă pentru unii.

Mai răsfoiesc din când în când tabloidele noastre dar nu am multă răbdare pentru că văd că modelele tinerei generaţii sunt nişte domnişoare orientate strict pe a avea beneficii de pe urma unor bărbaţi. Evident mă enervez. De ce? Pentru că acesta este unul dintre subiectele pe care nu ştiu cum să îl încadrez…e bine sau rău? Pe de o parte mi se pare drăguţ să primeşti cadouri şi să fii răsfăţată de un om care te iubeşte şi ştii că face acele lucruri din suflet (chiar dacă nu impune nişte condiţii). Pe de altă parte am un sentiment sublim atunci când ştiu că toate lucrurile pe care le am sunt datorită muncii mele şi că nu îmi va reproşa nimeni niciodată câte lucruri a făcut pentru mine.

Problema nu ar fi că oscilez eu pe acest subiect ci care este preţul pe are trebuie să îl plătească o femeie pentru lucrurile pe care le oferă un bărbat, din perspectivă materială. Primul ar fi exclusivitate, dar este normal să îşi dorească acest lucru. Cred că toţi ne dorim acest lucru indiferent ce oferim în schimb. Este la fel ca atunci când noi, femeile, ne cumpărăm o pereche de pantofi şi nu vrem ca mama/sora/prietena să ne împrumute pantofii (nu ştiu dacă este cel mai nimerit exemplu dar este primul care îmi vine în minte). În schimb, de la exclusivitate până la a fi închisă în casă şi a nu avea voie să ieşi decât cu accept (eventual scris, glumesc) în prealabil este cale foarte lungă. Şi de aici prima întrebare: De ce şi-ar dori cineva să aibă un dulap plin de haine de firmă dacă nu le poate purta decât o dată pe săptămână când îşi aminteşte el să o scoată în oraş? Al doilea lucru pe care nu am putut să nu îl remarc este faptul că femeile ce se află în astfel de situaţii dezvoltă un anumit talent pentru a spune „da, iubitule!” în orice situaţie şi la orice imbecilitate ce le este cerută.

De-a lungul timpului, având mulţi amici băieţi/bărbaţi îi întrebam des de ce simt nevoia să cumpere femeile de lângă ei şi nu să le convingă să îi iubească şi să le fie fidele. De fiecare dată răspunsurile lor mi se păreau absolut hilare: nu aveau nici timp nici chef. Mai mult decât atât, aceste tinere făceau nişte eforturi supraomeneşti pentru a le fi pe plac, îi aprobau cu orice prostie ar fi spus şi îi susţineau. Chiar făcusem nişte teste în acest sens, cu acordul amicilor mei, şi a fost mai mult decât amuzant pentru că era vorba de o depersonalizare oribilă a individelor (eu în naivitatea mea îmi închipui că aveau şi o personalitate anterioară acestor relaţii).

Îmi dau seama pe de altă parte că vorbesc despre o serie de lucruri duse la extrem, dar acestea sunt exemplele pe care le-am întâlnit dar aştept să mă contraziceţi, poate într-un final îmi dau şi eu seama unde se delimitează binele de rău în acest caz. Sunt foarte curioasă să aflu care sunt motivaţiile unui bărbat care „cumpără” o femeie şi a unei femei care se „vinde”. (Ştiu că termenii sunt prea brutali :) )

Sper să aveţi un week-end fantastic!!!

Mi se explica la un moment dat că atunci când eşti sef trebuie să te arăţi mereu nemulţumit de subalterni. Am strâmbat din nas dar am evitat să mă contrazic până nu am digerat informaţia şi am căutat şi alte exemple în jurul meu. Eh bine, am văzut că aceasta este o strategie aplicată într-o proporţie covârşitoare pe plaiurile autohtone. Am tot încercat să îmi dau seama de ce, aşa că am continuat să întreb „în stânga şi în dreapta”. Mi s-a explicat că angajatul român este leneş şi delăsător iar dacă la un moment dat face un lucru pozitiv şi îi spui ce minunat a fost nu îşi va mai da interesul. Un răspuns parţial adevărat dar nu mi se pare normal şi corect să generalizezi. Cunosc oameni care muncesc 12 ore pe zi, la propriu, şi au şi rezultate cuantificabile dar şefii lor se declară tot nemulţumiţi de prestaţie. În aceste condiţii, „furnicuţele muncitoare” se demoralizează şi ajung la concluzia că orice ar face nu este bine şi nu vor fi lăudaţi în veci, asta ca să nu mai discutăm de vreo mărire de salariu că doar este criză.

Bun, dacă angajatul se demoralizează pentru că şeful „şterge pe jos cu el”, ori de câte ori are ocazia şi orice ar face, cum să mai aibă chef să muncească (probabil de aici şi originea cuvântului „scârbici”). Ce să mai discutăm de motivaţie în condiţiile în care persoana în cauză câştigă oricum un salariu care nu îi permite o viaţă luxoasă ca să aibă cu ce compensa. Personal, consider că dacă nu mai există motivaţie nu mai există nici performanţă. E posibil ca ceea ce am scris până acum să pară a fi un citat de politică corporatistă…habar nu am pentru că nu am lucrat în vreo corporaţie până în prezent, numai că încerc să urmăresc nişte principii logice, în accepţiunea mea. Ar mai trebui să menţionez faptul că nici nu am avut angajatori care să adopte o atitudine negativă pentru că în mod cert nu aş fi reuşit să colaborez cu ei în aceste condiţii. Totuşi, nu este cazul să îşi închipuie cineva că eu nu aş primi şi critici vizavi de activitatea mea, dar le accept pentru că ştiu că în permanenţă mai am câte ceva de învăţat.

În schimb, am avut oportunitatea să văd ce atitudine adoptă angajatorii din străinătate, mai mult sau mai puţin în mod direct. E adevărat că aici îi iau în calcul doar pe cei ce nu discriminează pentru că nu şi-ar mai avea rostul articolul dacă luăm în considerare „discriminatorii”, iar în cele ce urmează le voi povesti din experienţa personală, ca să nu vă închipuiţi că vorbesc din cărţi.

La un moment dat, am colaborat cu un american, într-un proiect ce viza România (dar e important de menţionat că nu avea legătură cu instituţiile statului). Probabil că nu ar fi avut nevoie de ajutorul meu dacă ar fi găsit materialele şi răspunsurile la întrebările sale, online, direct în engleză sau dacă ar fi ştiut română . Iniţial, discuţia pornise de la alte premise, şi după ce a aruncat un ochi pe CV mi-a spus că este extraordinar ce am făcut până în prezent. (Aş vrea să lămurim faptul că nu scriu aceste lucruri ca să mă laud sau să adopt vreun aer de superioritate, ci să argumentez cele ce vor urma).  Ţinând cont de faptul că îi cunoşteam şi eu activitatea şi mi-ar fi plăcut să cred că este impresionat la modul real (mda, face bine la orgoliu) mi-am dat seama foarte rapid că este un mod de a mă motiva. Nu spun că omul minţea în totalitate, numai că de la nivelul lui să i se pară impresionant ce făcusem eu până la momentul respectiv era  „prea mult”. Vine şi ziua X în care din varii motive a ales să colaboreze cu mine în proiectul de care discutam anterior. Ei bine, fiecare mail pe care îl primeam ca răspuns la diferitele materiale trimise conţinea în afară de „thank you!” şi tot felul de laude vizavi de activitatea întreprinsă. E adevărat că ceea ce îi scriam îi era de ajutor şi pertinent ca dovadă că păstrăm legătura şi acum, numai că de aici până la a îmi spune că sunt „the best” e drum atât de lung…. Totuşi, după ce m-am lămurit eu că nu există interese ascunse (paranoia, buhuhu) am gândit limpede şi mi-am dat seama că nu este decât o strategie motivaţională. Şi sincer, a funcţionat minunat! Oricât de mult lucram la respectivul proiect, aveam continuu un zâmbet tâmp şi uitam de oboseală.

Concluzia? Individul nu avea nici un fel de obligaţie să mă motiveze pentru că remuneraţia fusese negociată de la bun început şi eram mulţumită (dar în nici un caz nu mă făcea peste noapte bogată!). De ce o făcea totuşi? Pentru că aceasta este mentalitatea lor, lucru ce l-am descoperit ulterior!

Ei bine, deşi am avut experienţe pozitive şi în ceea ce priveşte colaborările cu şefii din România, nu îmi amintesc să îi fi auzit vreodată să îmi spună cât de impresionantă este activitatea mea (e foarte posibil nici să nu fi fost) nici măcar la nivel de strategie. Poate străinii, şi în cazul de faţă americanii, pentru că aceasta este experienţa pe care o am, sunt mai diplomaţi (ipocriţi este un cuvânt mult prea dur!) şi nu li se pare în niciun fel greu să îi spună angajatului că este fantastic atâta timp cât ştie că îşi va atinge scopul.

Sunt foarte curioasă de câte ori aţi fost voi lăudaţi de şefi şi dacă aceasta este o modalitate de a vă motiva sau dacă sunteţi şefi, de câte ori le-aţi spus angajaţilor că sunt „cei mai buni”!

După ce ieri am fost total neinspirată şi am urmat sfaturile primite în trecut (NU scrii ceva doar ca să bifezi că ai scris – ca dovadă că ţin minte sfaturile bune şi constructive pe care mi le daţi), azi m-am gândit să scriu despre implicarea femeilor în politică. 

Nu a fost o decizie uşoară pentru că îmi încalc deja una dintre promisiunile pe care mi le-am făcut mie atunci când m-am apucat de scris pe Pandora’s. Totuşi este un subiect pe care vreau să îl abordez dintr-o altă perspectivă decât cea la care vă aşteptaţi. Nu am de gând să vorbesc despre femeile din politica românească, despre aceleaşi personaje care ţin mereu paginile ziarelor, indiferent că „poartă” roşu, portocaliu sau galben-albastru. Poate ar trebui să mai menţionez în acest preambul că nu îmi voi expune punctul de vedere nici aici, nici ca răspuns la comentariile ulterioare, cu privire la „politicienele” autohtone.

The Kitchen Cabinet  este o campanie ce încurajează femeile din USA să îşi expună punctele de vedere şi să se facă auzite şi de la Washington. Din perspectiva mea, citind textele postate pe site-ul lor, scopul este mai degrabă de a încuraja femeile să iasă la vot în perspectiva alegerilor care se vor desfăşura la ei, în noiembrie. Trebuie să recunosc că strategiile de campanie ale americanilor mi se par geniale comparativ cu cele practicate în România dar este real că se adresează şi unui alt tip de public. Dacă americanii (pe care deşi îi respect pentru foarte multe lucruri, nu îi consider neapărat „cei mai cei” de pe planetă) votează în baza unor argumente concrete iar candidaţii au un discurs constructiv presărat cu soluţii pe termen scurt, mediu şi lung, românii votează emoţional şi o retrospectivă a ultimilor 20 de ani, ar putea demonstra măcar parţial că nu e o afirmaţie nefondată.

Sintagma „kitchen cabinet” mi s-a părut foarte interesantă aşa că am cercetat un pic originea în amănunt. Termenul a fost folosit de oponenţii politici ai lui Andrew Jackson (fost preşedinte al Statelor Unite) pentru a descrie „colecţia” de consilieri informali consultaţi în paralel pentru diferite decizii şi apare pentru prima dată într-o corespondenţă oficială în 1831. În contextul 2010 şi asociat femeilor, prima impresie lăsată a fost de misoginism pentru că asocierea traducerii în mintea mea nu a fost cea mai inspirată. Sunt convinsă că nu sunt singura care a gândit la modul acesta, în schimb niciuna dintre simpatizantele de pe Facebook (au şi pagină pe celebrul site de socializare că doar este una dintre cele mai bune strategii moderne de promovare/publicitate) ale campaniei nu a avut vreo reacţie feministă. Deci, nu a trimis nimeni femeile la cratiţă pentru ca să lase în grija bărbaţilor politica.

Ei bine, acum ştiu că vă întrebaţi ce o fi vrut Cruceanu să ne transmită prin promovarea acestor americăniste. Pot să fac public faptul că am un respect pentru o multitudine de lucruri pe care le au ei deşi din discuţiile purtate cu nativi reiese că sistemul lor este departe de a fi aşa bun şi minunat cum mi-l închipuiam eu într-o perioadă.

Fiind implicată atât pe zona de comunicare cât şi pe cea de politic autohton nu pot să nu remarc o campanie inteligentă şi total diferită faţă de cum este promovat acelaşi concept la noi, în preajma alegerilor. Eu sunt genul de individ care scoate în evidenţă manifestări pozitive deşi îmi asum că am intrat pe un teren minat.

Sunt foarte curioasă în câţi ani vom avea şi noi campanii în acest mod? Cred totuşi că doar atunci când se vor produce nişte modificări la nivelul publicului ţintă care vor forţa nişte schimbări şi în interiorul partidelor, fie ele de dreapta, de centru sau de stânga.

Îmi plac oamenii cu atitudine şi puncte de vedere bine argumentate, chiar dacă nu sunt pe gustul meu. Chiar sunt capabilă să le accept raţionamentele atâta timp cât au o oarecare logică. Nu îmi plac persoanele total neinformate sau mai rău, care cred orice se spune la televizor, ca şi cum televiziunea este „the Bible of modern times”. Principiul „crede şi nu cerceta” este cel care ne face cel mai uşor manipulabili (de oricine vreţi voi).

NU îmi plac persoanele intolerante…acesta este unul dintre subiectele cele mai sensibile…Am ajuns în stadiul în care urăsc pur şi simplu oamenii intoleranţi. Iar intoleranţa asta este într-o continuă creştere pe plaiurile mioritice. Cred că în afară de francezi pe care îi consider cea mai intolerantă naţie cu care am intrat în contact doar românii stau foarte bine la acest capitol şi din păcate nu este ceva cu care ne putem lăuda. Ne place la nebunie să ne uităm urât dacă cineva are curajul să fie altfel decât turma, să judecăm aspru şi să ni se pară că avem tot dreptul să o facem.

Nu suport criticile neconstructive. Am greşit? OK! Sunt capabilă să îmi asum dar argumentează că poate pur şi simplu nu am ştiut. Ţi se pare că nu fac ceva aşa cum ar trebui să fac ? E foarte posibil să ai dreptate dar dă-mi alternative şi acceptă faptul că e posibil să fiu de altă părere şi să persist într-un lucru, idee care ţie ţi se pare aberantă . Fiecare dintre noi are dreptul să trăiască după propriile norme atâta timp cât nu încalcă legile ţării şi nu îi lezează pe cei din jur. Aici e mult de dezbătut dar ţine tot de toleranţă.

Un alt element care îmi provoacă greaţă, şi observ că în ultima vreme şi la propriu, este mârlănia. E prezentă peste tot , sub toate aspectele posibile şi din păcate nu este doar un atribut al bărbaţilor ci şi al femeilor iar la ele, combinată cu vulgaritatea se transformă într-o  imagine grotescă.

Nu suport lipsa politeţii. Nu vreau să o suport. Mie îşi plac oamenii politicoşi şi rafinaţi. E real că am căutat în permanenţă să mă înconjor numai de astfel de oameni şi am reuşit într-o oarecare măsură. Nu e aşa greu să saluţi când te întâlneşti cu persoane cunoscute aşa cum nu e deloc greu să spui mulţumesc. Dacă faci aceste lucruri nu înseamnă că eşti prost sau slab de înger!!!

Vouă ce vă place şi ce nu vă place referitor la atitutidinile adoptate de cei din jur?

Acum ştiu ca toată lumea se întreabă ce m-o fi apucat să scriu despre Africa în condiţiile în care noi în România aveam milioane de probleme de diferite tipuri. Dar eu nu am de gând să scriu despre problemele din Africa ci despre o situaţie cu care ne confruntăm şi noi, pe plaiurile autohtone. Campania The Girl Effect se referă la tinerele de între 12 şi 14 ani care sunt obligate de familie să se mărite şi să facă copii, să renunţe la şcoala, cea care le-ar putea asigura o sursă de venit pe viitor şi care le ajută să se dezvolte normal atât fizic cât şi psihic. Cred că această situaţie sună foarte cunoscut şi dacă nu sună foarte cunoscut am să explicitez…Ţiganii (sau rromii sau cum vor ei să li se spună) nu procedează la fel în virtutea tradiţiilor???

Am descoperit această campanie pe pagina de Facebook a unui prieten american, iar mesajul primului spot m-a lăsat fără cuvinte. 

Nimic spectaculos la nivel vizual dar mesajul pe care îl transmite, pe cât de simplu şi logic şi arhicunoscut de fiecare dintre noi pe atât de pătrunzător.

Al doilea spot a apărut de vreo săptămână dar am apucat să îl văd de abia azi. Evident, pentru că în ultimele zile au apărut relativ multe articole despre fetele de ţigani care se mărită foarte devreme şi fac copii la fel de devreme, nu am putut să nu mă duc cu gândul la realităţile autohtone.

De ce nu se mobilizează şi la noi asociaţiile rromilor/ţiganilor să ducă o astfel de campanie??? De ce nu îi educă în sensul în care o astfel de tradiţie de a-ţi mărita fata la 12-14 ani este nocivă??? Cum ar putea ei să fie acceptaţi de societate când ei sunt primii care se delimitează din cauza faptului că nu se pot integra pentru că nu vor şi pentru că păstrează nişte reguli ce se puteau aplica în perioada medievală când totul se întâmpla mai devreme pentru că din cauza bolilor şi a sărăciei deja la 40 de ani erai considerat foarte bătrân şi era mare lucru dacă mai trăiai.

Concluzia: Fată dragă, dacă ai 12-14 ani, profită de copilărie, du-te la şcoală că mai târziu te va ajuta când vei vrea să munceşti, comportă-te conform vârstei tale şi când vei fi pregătită ai să te şi măriţi şi vei face şi copii. Logic, nu? Şi totuşi, pe cât de logic, pe atât de dese excepţiile şi numai în rândul minorităţii rrome, numai că adolescentele românce rămân doar însărcinate foarte devreme şi nu se şi mărită…TRIST!

Măritatul nu a fost niciodată unul dintre subiectele abordate de ai mei pentru că mi s-a explicat în permanenţă cât de importantă este educaţia, cariera, viaţa socială şi relaţiile interumane, călătoriile şi orice altceva decât a deveni „the perfect housewife”. Lecţiile astea mi-au plăcut şi am ajuns la o vârstă la care cei mai mulţi se întreabă când voi anunţa că mă mărit…ei bine, nici dacă aş face-o mâine tot nu dau de veste la ziar pentru că nu îmi plac nunţile cu sute de invitaţi în faţa cărora trebuie să „fac frumos” doar ca să fiu pe placul musafirilor  sau dacă m-am măritat deja am să găsesc momentul în care să anunţ în treacăt că s-a întâmplat şi acest eveniment (aşa că suspans…). E foarte real că pe cât de mult îmi place să îmi ţin viaţa privată PRIVATĂ pe atât de mult îmi place să fiu o surpriză continuă chiar şi pentru cele mai apropiate persoane.

Toate elementele expuse anterior sunt un fel de preambul la o stare de fapt pe care o găsesc pe cât de amuzantă pe atât de stânjenitoare de cele mai multe ori. Nu puţine au fost cazurile în care la diferite evenimente am considerat că este mai indicat să mă prezint singură din varii motive…poate pentru că el nu avea chef de obligaţiile mele sociale sau poate pentru că am considerat că aşa este cel mai potrivit să mă prezint în condiţiile în care nu cunoştea pe nimeni acolo. Ar fi culmea să fim brusc legaţi printr-un cordon ombilical invizibil.

Amuzant este că de cele mai multe ori am reuşit să atrag atenţia mamelor de băieţi plecate în căutare de nurori şi uite aşa începe povestea peţitului modern. Deja le vezi din felul în care te analizează, te studiază şi apoi te abordează. E o întreagă vânătoare! Urmează un potop de întrebări, o multitudine de subiecte şi casnice şi mai puţin casnice, pentru că ele încearcă să vadă dacă sunt „the perfect match” pentru odorul lor. Mi s-a întâmplat de atât de multe ori încât ştiu tipologia, aproape că ştiu şi întrebările şi nu încerc să joc vreun rol, răspund mereu identic şi fără să ascund vreodată adevăratele opinii, care ştiu că nu le sunt pe plac pentru că aud des…”eh, în timp te mai schimbi, îţi mai schimbi ideile…”. Eu zâmbesc şi răspund sec „NU” dar se pare că fie nu sunt suficient de convingătoare, fie nu vor sa se lase convinse asa usor. De abia la final spun că au şi ele un băiat, de vârstă apropiată şi poate ne cunoaştem dar eu ştiu acest lucru deja. Ce este surprinzător e că nimeni nu mă întreabă niciodată dacă în viaţa mea există cineva totuşi. Dar, probabil este de neconceput să te duci la vreun eveniment singură decât dacă eşti singură, sau dacă nu ai verighetă pe mână e clar că relaţia ta este total neimportantă. (Vai, cât nu îmi plac tiparele!!!)

Deşi curioasă din fire nu am avut niciodată curiozitatea să merg mai departe şi chiar să îi cunosc pe respectivii băieţi minunaţi din varii motive. Ai mei nu au încercat niciodată să îmi prezinte vreun „minunat” şi pentru acest lucru îi iubesc din tot sufletul meu şi îi respect infinit de mult. Mai mult decât atât, au fost mereu convinşi că atunci cât am ales am ales bine şi ştiu să suport consecinţele. Nu ştiu cum o fi să vină mama să îţi prezinte o fată…cred că stânjenitor şi de ce să nu ocolim o situaţie penibilă?

În schimb îmi amintesc că am păţit-o la un eveniment la care fusesem invitată, acum vreo 3 ani. Acolo se aflau două doamne respectabile, ambele cu fiii lor în sală, unul dintre ei mai timid, celălalt genul golănaş ce imediat şi-a făcut loc prin mulţime şi s-a făcut util. Am schimbat câteva vorbe, am glumit şi am râs în stilul caracteristic, dar nu eram nici pe departe interesată. Doamna cu băiatul mai timid a ţinut şă îşi marcheze teritoriul aşa că m-a tras deoparte şi mi-a explicat simplu. „Te-am remarcat la un eveniment anterior, m-am interesat de tine, cred că eşti potrivită pentru fiul meu, aşa că tot ce trebuie să faci este să fii deşteaptă şi să îţi urmăreşti interesul. Ah, şi apropo să nu îţi faci planuri de vacanţă că vei merge cu noi.” Nu voi divulga destinaţia pentru că oricum nu am mers nicăieri şi nici nu am urmat instrucţiunile date ci am dispărut din zonă cât mai rapid.

Sunt foarte curioasă dacă lucrurile astea mi se întâmplă numai mie sau există un nou trend de care eu nu ştiu în materie de peţit… Sau poate societatea se întoarce la vremurile în care familiile decideau cu cine se căsătoresc progeniturile fără ca acestea să aibă vreun cuvânt de spus. Vouă vi se întâmplă aşa?