Recunosc, n-a fost meritul meu sa ajung la piesa. Ci a lui Joy care ne-a adunat pe toate patru de pe scarile coborate intr-un ritm batut cu cel putin 7 cm. Si asa am intrat. De fapt, primele note le-am cules adulmecand cartea dar cum trecuse destula vreme pentru a mai spera la o reproducere vizuala, vestea m-a luat prin surpindere fix in foaierul unei sali autohtone. Ne-am gasit rapid locul la acest prim spectacol cu publicul. Sunt scaune pe scari si zeci de flori in maini.
Flori ce se vor asterne pe scena transformata la final intr-un cosciug comun. [ citeste mai departe ]


