L-am întâlnit în carne şi oase pe Ernesto Sábato, la Buenos Aires, la 1 septembrie 2006, în casa lui situată în afara metropolei, într-o zonă numită Santos Lugares. Mă aflam alături de Corin, al cărui maestru recunoscut în proză, pe lângă Kafka şi Bulgakov, este Sábato însuşi. Ne-am găsit în faţa unei case înconjurată de o grădină “nebună”, cu rododendroni uriaşi şi tuia. O casă cu destule camere unde, într-una din ele, aşezat la birou, îmbrăcat în bluejeans şi o cămaşă roşie, ne aştepta scriitorul. Ştia că suntem scriitori români şi mai ştia că el este (cel puţin pentru unul dintre noi) un magistru al prozei secolului XX.  În 30 aprilie 2011, la 99 de ani, Ernesto Sábato a murit.

Cu oarecare vreme înainte de a ajunge în Argentina, în 2006, am început să recitesc Despre eroi şi morminte şi să-mi notez locurile cheie din roman, pentru a filma nu doar un Buenos Aires real, de azi şi acum, ci şi unul fantasmatic. Puhoiul de străzi şi locuri din romanul lui Sábato m-a familiarizat sonor cu oraşul. Deci: parcul Lezama, strada Balcarce, parcul Colon, parcul Retiro, strada Garay, strada Isabel Catolica, strada Amiral Brown, bulevardul Pedro Mendoza, strada Belgrano, strada Pueyrredon, strada Leandro Alem, Piaţa 9 Mai, strada Callao, Piaţa Imaculatei Concepţii, Luna Park, bulevardul General Paz, strada Corrientes, strada Cangallo, Piaţa San Martin etc.

În imaginile postate aici pot fi zărite casa și grădina lui Sábato, odaia de scris, faimoasa biserică Imaculata Concepțiune (pe unde se cobora spre subterana orbilor din Despre eroi și morminte), precum și scările care duceau la subterană (astăzi, ele fac parte dintr-un restaurant, iar intrarea către tunel a fost zidită).

Text publicat pe Mesmeea Cuttita’s Blog

Cel dintâi (marcat de performanța actoricească a lui Javier Bardem – a cărui carieră este în ascensiune pe bună dreptate, căci, deși este un aprig actor de nișă, are, în același timp, o suprafață de star), prea angrenat în lumea marginalilor, fără o marjă de eroare altfel decât existențialist-minimalistă. Cel de-al doilea film – excesiv calofil, rafinat, kafkian, greoi și nu în ultimul rând cvasi-ininteligibil.

Filmele cele două sunt percutante undeva la nivelul cerebrului în destrămare și, totuși, e nevoie de paciență și efort ca să le urmărești; e necesară o dispoziție automacerantă și un ochi răbduriu, calm – pe care eu nu l-am avut.

A fost un eșec, din parte-mi, în ambele cazuri. M-au sufocat atât de tare încât a trebuit să beau un litru de apă după vizionare. Probabil ca să spăl neuronii arși.

Text publicat şi pe Mesmeea Cuttita’s Blog

Doi membri ai unei perechi se iubesc, însă nu sunt fericiți. Ce concluzie tragem? Că unul dintre cei doi nu-l iubește cu adevărat pe celălalt? Că se iubesc până la un punct, dar nu suficient? Mi-aș permite să contest atât pe cu adevărat, cât și pe suficient. Am iubit de două ori în viață (ceea ce mi se pare destul de mult) – o dată fericit, altă dată nefericit. Dragostea nefericită a fost aceea care m-a învățat multe lucruri despre ce anume înseamnă iubirea – deși asta nu s-a întâmplat pe loc, ci mult după aceea. Date și detalii – arhivați-le cum știți mai bine. Însă am fost îndrăgostit și am iubit o bună bucată de vreme, ani în șir. La început am încercat o fericire aproape impertinentă, o bucurie nedomolită, colorată de accente solipsiste. Și totuși, în cea mai mare parte a timpului eram simultan nedumeritor, agasant și nefericit. Oare n-o iubeam suficient? Știam că o iubeam – altfel nu se explica faptul că am renunțat pe jumătate la perspectivele pe care le aveam de dragul ei. Nu mă iubea ea suficient? Am trăit ani de zile unul lângă altul, agitându-ne și încercând să aflăm ce nu era în regulă cu ecuația pe care o inventaserăm împreună. Reciprocitatea în dragoste nu era unul și același lucru cu fericirea. Încăpățânați din fire, am susținut amândoi contrariul.

Ce este mai important: să fii fericit și necunoscător sau să fii nefericit și inițiat în gnoza dragostei (ca să zic așa)? De ce fericirea nu aduce neapărat și cunoaștere, aprofundare, adâncime? De ce doar nefericirea produce astfel de lucruri? Mr. Barnes cântărește lucrurile într-o balanță înclinată inadecvat și pervertitor. De la Dostoievski am învățat aproape toți (cred), de când eram adolescenți, că dragostea nu înseamnă neapărat fericire (chiar dacă poate fi și fericire), așa încât nimic nou sub soare. Prin urmare, de ce se va fi mirând J. B. că dragostea e însoțită de nefericire chiar și atunci când ești iubit? Ceva nu este în regulă cu mirarea domnului Barnes, așa cum ceva nu este în regulă cu ecuația ofertată mai sus între doi iubiți. La finalul citatului se află axioma centrală: reciprocitatea în dragoste nu aduce fericirea, întrucât fericirea ar putea funcționa doar prin nedragoste. Oare? Nu cred în exclusivisme. Nu cred în a fi numai pe dos. Dacă reciprocitatea în dragoste nu este fericire, atunci ce este? Plăcere, obișnuință, comoditate, reacție pavloviană, plictis? Admit că ar putea fi vorba despre prietenie. Dar atunci ar fi vorba despre cea mai puternică prietenie relativ înțeleaptă (fiindcă înțelepciunea este relativă întotdeauna și nu există niciodată sută la sută).

Să nu ne lăsăm păcăliți de Julian Barnes și citatul său oarecum desuet: remarcile autorului sunt cele ale unui farmacist care nu mai știe rețeta exactă pentru boala care l-a preocupat destulă vreme din viața sa. Nici măcar nu e sigur dacă a uitat acea rețetă din pricina senectuții sau ea s-a șters din memoria sa, ca un obiect casnic de care nu mai ai nevoie. Poate că nu a cunoscut acea rețetă cu exactitate niciodată. Drept care singurul lucru care i-a rămas este uimirea. La urma urmei și uimirea poate avea efect cathartic. Aristot o și pomenește printre rânduri, chiar dacă exegeții au acordat dintotdeauna întâietate și prestanță absolute milei și spaimei. Cu mila și spaima nu avem ce face în chestiunea dragostei (ba da, firește că avem). În schimb, cu uimirea, din plin. Și uite așa sunt cât se poate de ambiguă acum și sufăr de sindromul echivocului: pe de o parte îl tachinez pe Mr. Barnes și îl trag de urechiușele lui omenești și scriitoricești de drac, pe de altă parte îi dau foarte-foarte puțină dreptate și zâmbesc (rânjesc ca știm noi cine din Cheshire) dimpreună cu el. Uh!

Text publicat şi pe Mesmeea Cuttita’s Blog

Părul și unghiile le cresc întrucâtva învălmășit chiar și morților. Nu și dinții – aceștia nu mai cresc deloc. Dar despre cei morți știm preabine că ei nu mai au cum să iubească. În schimb pot să fie iubiți cumplit, uneori.

Text publicat pe MesmeeaCuttita’s Blog

Premisa acestei cărți unice este următoarea: cum poate fi abordat trecutul în așa fel încât să fie prezentificat necanonizant? Julian Barnes dă pilda purcelușului mânjit cu untură, care aleargă speriat și ridicol pe ringul cu dansatori.  Barnes caută, inițial, asemenea unui turist obedient, urmele vechi și noi ale subiectului său predilect, muzee, străduțe, reclame – dar paradoxul este pus pe tapet de la început: Flaubert a interzis viitorului să scotocească în viața sa particulară. Cititorul se poate întreba, pe bună dreptate atunci: și, totuși, cine și ce este papagalul lui Flaubert, are vreun rost acest titlu sau este doar un truc, o păcăleală? Loulou, papagalul împăiat, cu care Barnes însuși comite un eye contact, este o punte bizară spre scriitorul francez, este un medium confecționat: într-una din povestirile celebre ale lui Flaubert, Loulou, hiperbolizat mistic de o femeie naivă, este perceput a fi Duhul Sfânt. De unde concluzia lui Barnes: “papagalul este un exemplu perfect, bine controlat, al grotescului flaubertian”. Dar tot de aici și neliniștea interogativă a lui Barnes: “Este scriitorul mult mai mult decât un papagal rafinat?” Și ce se petrece atunci când o pasăre se preschimbă într-o vietate transcendentă? Există, de fapt, doi papagali ai lui Flaubert: în finalul cărții vom afla că amândoi sunt falși, împrumutați de la Muzeul de Istorie Naturală. Deducția este relativ simplă: papagalul devine leitmotiv liric, întrucât îl metaforizează pe Flaubert prin lentilele lui Barnes. Papagalul-fetiș ar putea explica (într-un fel inacceptabil pentru critica de specialitate, dar într-un fel perfect acceptabil de critica de nespecialitate și de susținătorii romanului postmodern), scrisul lui Flaubert.

Papagalul lui Flaubert este o carte-palimpsest și un cocteil amețitor: acest aproape roman este scris (precizează chiar autorul) după tehnica plasei alcătuite din găuri legate cu sfoară între ele.  Avem de-a face mai întâi cu două cronologii diferit nuanțate ale vieții scriitorului francez, precum și cu o a treia cronologie spumoasă, alcătuită doar din citate esențiale din Flaubert, în funcție de anii crescători în care respectivele rânduri au fost emise. Viața lui Flaubert este revelată prin scrisori necunoscute sau poate fi pricepută prin bestiarul preferat al autorului: urs, boa, stridie, arici, șopârlă, catâr, rinocer, cămilă etc. Un capitol amuzant este despre ochii Emmei Bovary: culoarea lor este contestată de o faimoasă eseistă monografă, Flaubert fiind criticat pentru că a variat auctorial în privința ochilor eroinei sale consacrate! În scotoceala despre scriitorul francez intră și poveștile de viață ale lui Barnes însuși ori ale cunoscuților săi, ca și cum Flaubert ar fi un marsupiu sau un pântec încăpător nu doar pentru fetușii literari legitimi și oficiali, ci și pentru o puzderie de bastarzi interesanți (tot literari, desigur!). Papagalul lui Flaubert discută, la un moment dat, chiar arta romanului, luând ca studiu de caz stilul autorului Doamnei Bovary și clasificând tipurile de final ale unui roman. În continuare, Barnes se joacă, propunând un decalog (ludic) de interdicție a unor subiecte de roman. Care ar fi acestea: regresiunea omului la sălbăticie; incestul; tema abatoarelor; spațializarea romanului la Oxford sau Cambridge; America de Sud; scene de zoofilie; scene erotice la duș; războaiele din Imperiul Britanic; romane cu personaje fără nume exact, doar cu inițială; metaromane; romane despre Dumnezeu!

Trei femei sunt portretizate în relația lor cu Flaubert (și despre fiecare s-ar putea scrie câte un roman pitoresc): guvernanta englezoaică Juliet Herbert, apoi nepoata Caroline (care l-a repudiat pe unchiul ei la maturitate, din motive financiare) și mai ales Louise Colet, iubita neoficială a scriitorului francez. Ca spadasin al lui Flaubert, britanicul face distincția între iubirea pentru o femeie și iubirea pentru un scriitor: o femeie o iubești oricum (erorile și abuzurile ei te ușurează), un scriitor nu îl iubești oricum, ci apărându-l întotdeauna, de aici sentința “e posibil ca dragostea pentru un scriitor să fie forma cea mai pură, cea mai constantă, de iubire”.

Text publicat pe MesmeeaCuttita’s Blog

“Aici zace cititorul

Care nu va deschide niciodată

Această carte. Aici e mort pe vecie.”

Desigur, cititorul este mort în chip simbolic, datorită regimului alter propus de romanul lui Pavić, întrucât romanul de față și lectura sa pot fi adaptate în funcție de fiecare cititor, oricine având posibilitatea de a consulta și construi un dicționar khazar unic, datorită cheii de lectură asumat subiective. Nici măcar nu este nevoie ca Dicționarul khazar să fie citit în totalitate – ce provocare mai mare decât atât? Apoi, cartea poate fi parcursă de la stânga la dreapta și invers sau chiar în diagonală. Firește, autorul se joacă viclean cu stimabilul cititor, răsucindu-l pe toate părțile și năucindu-l. La un moment dat este intuită (și intuibilă) în roman chiar o lege internă a creatorului multiplu: “Ce-ar fi dacă s-ar ticlui un lexicon al cuvintelor din care e făcută o carte, pentru ca mai apoi cititorul să și-o încropească singur?” Sugestia este aceea că fiecare cititor își poate încropi, de fapt, dicționarul său personal, în funcție de coordonatele minime indicate de autor. În Observațiile finale ale Dicționarului khazar, Milorad Pavić este și mai radical în năucirea și pervertirea cititorului: “O carte folosită la citit poate fi lecuită sau ucisă. Cum la fel de bine poate fi schimbată, îngrășată ori violată. Sau i se poate schimba cursul, căci mereu se pierde ceva dintr-o carte, mai cad niște litere printre rânduri, se mai pierd niște pagini printre degete, așa cum altele ți se înfoaie în fața ochilor ca o varză.” Avem aici un soi de autodefiniție sau autoportret pe care Pavić îl dă și îl face romanului său: acesta poate fi orice (mă refer la structură, statut) drept care i se poate face orice operație, exclusiv prin lectura individuală (nicidecum colectivă) – romanul poate fi sporit sau împuținat, tămăduit sau înveninat, adăugit sau tăiat.

P. S.

Aș fi vrut să scriu și eu un soi de dicționar post-khazaric! Încă mai vreau…

Text publicat pe MesmeeaCuttita’s Blog

În foarte junețe am fost mare amatoare de pălării, tocmai pentru că nu prea se purtau și era excentric să îți ascunzi părul și capul sub așa ceva. Pălării de iarnă, toamnă și primăvară, la așa ceva mă refer (pe cele de vară le-am descoperit doar după ce am devenit “iluminată”, din 1995 încoace, asupra Greciei și a insulelor grecești).

Am avut mai întâi o pălărie maroniu spre verde, cu oarecare bor și bentiță cu nod, pe care am purtat-o într-atât încât nu am vrut să o scot de pe creștet nici măcar atunci când am cântat pe platforma Sălii Sporturilor din Craiova, la festivalul de jazz-rock din 1983! Cu prietena mea chitaristă și vocalistă, Dana A, am cântat amândouă cu pălăriile pe creștet și cu ciorapi vișinii, groși, pe sub fustele lungi de catifea (în picioare aveam mocasini!), ținând morțiș să rămânem cu pălăriile, fiindcă aveam emoții și nu voiam să ni se vadă ochii (a fost prima și singura dată, de altfel, când am participat tocmai în ipostază de cântăreață la un festival; după această experiență am jurat că nu voi mai face așa ceva și nu am mai făcut). Nu știu ce s-a ales de pălăria aceea, pur și simplu a dispărut.

Apoi am avut o pălărie neagră, cu boruri mai mici: am purtat-o mai mult în spații oficiale, ca să fiu izolată și să mă izolez. Apoi, mama mi-a dat din geamantanul ei cu vechituri o pălărie verde crud, care nu era tocmai o pălărie, ci mai degrabă o frunză sau o floare, alcătuită din două petale și o fundă la mijloc. Chestia aceasta (veche de prin 1940, cred că fusese a bunicii materne) am purtat-o doar pentru fotografiile private pe care mi le-a făcut un prieten de familie, dirijor, pe când pozam pentru La Malcontenta (se găsește pe coperta cărții mele, în colajul de acolo).

Am mai primit, când și când, alte pălării (am avut chiar și una stacojie și flocoasă, în formă de vapor!). Dar cea mai dragă mie, cea mai specială, exotică și proustiană a fost pălăria găsită de tatăl meu în casa unei mătuși moarte: o pălărie de epocă (de prin 1910), cu bor uriaș, maronie, catifelată, din fetru moale, cu elastic la spate ca să îmi prind ceafa. Am iubit enorm pălăria aceasta, de parcă mi-ar fi fost soră geamănă. Cea mai ciudată poză a mea (din 1990), în tricou sport și cu pălăria cu pricina (ca nuca-n perete!), cu părul lung prins sub pălărie, îi datorează totul acestui accesoriu (poza cu pricina, dar tăiată în două, se găsește pe coperta Zonei vii, primul mea carte publicată de poezie). Cred că am iubit pălăria aceasta întrucât era ea însăși un soi de femeie aparte: stranie, misterioasă, vaporoasă, dar nu femme fatale. Că a fost pălăria mea fatală, în sensul unui coup de foudre definitiv, asta pot să spun, însă, cu siguranță. Acum câțiva ani au mâncat-o totuși moliile: avea vreo 97 de ani, fusese de mirare că rezistase și până atunci.

(Povestea pălăriilor grecești de vară rămâne pe altădată. Fermecată am fost, însă, întotdeauna de pălăriile lui Audrey Hepburn.)

Text publicat pe MesmeeaCuttita’s Blog

James, personajul (autobiografic sau autoficțional) este un bărbat de douăzeci și trei de ani, drogadict din adolescență și ajuns la limita intoxicării de unde nu mai poate surveni decât ori moartea, ori asceza. Ceea ce transcrie și relatează el este un documentar autoanalitic, romanul lui Frey fiind eminamente verbofil: verbele fac totul, impregnează textul cu imediatețe, realitatea fiind filtrată fie prin încețoșarea specifică adicției, fie prin cruzimea sevrajului și a dezintoxicării. Iată autoportretul personajului la debutul agresiv al tratamentului său: “Sunt un Alcoolic și sunt un Drogat și sunt un Infractor. Îmi lipsesc patru dinți din față. Am o gaură în obraz care a fost cusută cu patruzeci și una de împunsături. Am nasul spart și ochii vineți, umflați. Am Escortă pentru că sunt Pacient la un Centru de Tratament Antidrog. Port o geacă împrumutată pentru că nu am una a mea. Am două mingi de tennis vechi și galbene pentru că nu am voie să iau calmante sau anestezice. Sunt un Alcoolic. Sunt un Drogat. Sunt un Infractor.”

Romanul este la limita unui bizar acceptabil: sunt notate toate senzațiile oribile, halucinațiile, spasmele, frisoanele, greața, pofta, dimensiunea excremențială. Leitmotivul cărții este trupul în fâșii, demolat și hidos. Toate ingredientele psihice sunt adiacente: pustiu, hău, abis, devastare. Întrucât psihicul devine și el un corp fizic, somatizarea fiind continuă și contrapunctică. Notarea minuțioasă, detaliată, a dialecticii intoxicare-dezintoxicare (și dezbaterea implicită) provoacă un voyeurism al cititorului. Autorul scanează prin ochiul lui James un întreg panopticum al umanității din sanatoriu: oameni-rebut, avortoni, deșeuri, fetuși uscați și stafidiți de înălțimea maturilor. Lumea omenească este în ruină. Puțini supraviețuiesc și ies la lumină ca învingători.

O mie de fărâme este nu doar un roman despre exces, dar și un roman scris într-un stil excesiv: tehnica este pe măsura temei (adicția), geometrizată printr-o avalanșă de cercuri concentrice în mijlocul cărora se află un om singur care încearcă să ajungă la suprafață și să redevină stabil. Este un roman despre durere și despre abuzul de durere, o carte axată pe raportul distrugere-autodistrugere, transcrisă ca un jurnal brutal de detenție: corpul este închis (sau pulverizat) în corp, mintea este închisă în minte, dominată de ură, furie, neputință. Dar nu și de cinism: problema personajului autobiografic sau autoficțional este aceea că nu este indiferent, ci simte vorace, este disperat. Pentru el, prelegerile din sanatoriu despre Dumnezeu, anihilare, speranță, nimicire, căință sunt cuvinte în trombă retorică. O mie de fărâme este și un roman despre spaimă: spaima de capacitățile infinite ale trupului și minții în goana lor spre moarte. Există o formă de turbare în procesul de dezintoxicare; sevrajul este o formă de turbare, fragilitatea nervoasă din procesul chimic dezintoxicant este tot o turbare: meritul romanului este că înfățișează palpabil această turbare hiperbolizată. Nucleul psihic al cărții lui James Frey este acela că oamenii nu mai sunt ei: acest nemaifiind și această nemaiființă este angoasantă până la demență. Cei care nu mai sunt ei nu mai știu cine sunt și, neștiind, au ajuns dincolo de orice fel de limită a făpturii lor, în vidul ontic pur. Este pur pentru că nu conține nimic și nimeni nu îl poate defini sau umple cu ceva.

Păcatul nu este teologizat în O mie de fărâme, ci aplicat rapace și epidermic, cu o constanță care riscă să fie sufocantă. Dar orice adicție aduce cu sine o gâtuire a supapelor de libertate. Așa și acest roman ostentativ care face din ostentație chiar pista sa de lansare și demonstrație. Cartea se încheie cu recuperarea lui James dintre morții vii și revenirea sa la suprafață și realitate: omenește, acest sfârșit de roman este benefic, dar esteticește este deloc ingenios!

Citatul meu de final este simplu: “O secundă vreau să plâng, o secundă vreau să omor pe cineva, o secundă vreau să mor.” Dixit.

Text publicat pe MesmeeaCuttita’s Blog

Cât despre cele două Regine, dacă tot este să fim inventivi, în niciun caz nu le-aș fi construit radical opuse, ci mai alchimic, mai amestecat, astfel încât să nu fie teziste (Regina Roșie se salvează, totuși, în filmul lui Burton, măcar prin prestația Helenei Bonham-Carter; în timp ce Regina Albă este atât de fără sare și piper încât nu ai ce face cu ea decât să îi mai pui oarecare făină argintie pe chip și pe păr).

Domnul Omidă ar fi putut fi un excelent companion kantian al Alisei, iar fosta pisicuță din Cheshire, o zburătoare avizată, numai bună de hălăduit cu Alisa în vechiul și noul ei teritoriu fantezist. Gemenii Tweedle mai puteau fi ionescizați puțin, atât cât să nu fie doar caraghioși, ci și dramatici. Și ar mai fi destule, aș mai avea de spus și răspus: dar atunci ar trebui să mă apuc de făcut regie, nu doar de oferit indicații prețioase, corecțiuni, bemolări etc.

În tot cazul, dacă e rost de alisoideală, e rost și de mine: dar aș pofti să fie o alisoideală de marcă și de staff deliro-oniroid, adică o fantezie tulburătoare și dusă până la capăt, nu corcită cu te miri ce din peisajul cinematografic actual. Alisanstingalisanvangalisanmus.

Text publicat pe MesmeeaCuttita’s Blog

1. SESQUIPEDALIANISM – care înseamnă împătimire după cuvintele lungi

Iar cel mai lung și mai straniu cuvânt din limba engleză este:

1. FLOCCINAUCINIHILIPILIFICATION – care înseamnă a categorisi un lucru drept un fleac

Am găsit și eu curiozitățile acestea în romanul turcoaicei Elif Shafak (Sfântul nebuniilor incipiente), unde m-am mai lăsat purtată de ceva. Unul din personaje ascultă la cască muzică pop și rock, vreo 30 de cântece în total. Eu le-am ascultat pe toate de pe youtube, drept care le recomand celor care citesc pre aici următorul potpuriu:

Anita Lane – The World’s a Girl

David Bowie – I’m Deranged

Queensryche – Suite Sister Mary

Pixies – Where’s My Mind

Roger McGuinn – It’s Alright Ma

Steppenwoolf – Born to Be Wild

Manic Street Preachers – Suicide is Painless

Iggy Pop – Gimme Danger

P. J. Harvey – This Mess We’re In

Primal Scream – Don’t Fight It, Feel It

Portishead – Only You

Mă întreb – care este cel mai lung și mai straniu cuvânt din limba română?

Text publicat pe MesmeeaCuttita’s Blog