Categoria ‘Life’

Cum te leagănă mă-ta

Văd prin geam că s-a spart sita. Abia acum înţeleg ce înseamnă cu nemiluita. Poate tu o s-o numeşti regresie, însă eu îi voi spune poală. Differentia specifica.

Obosise, cred. Oricum, o dureau mâinile. Aveam pojar şi gemeam de febră. Delirasem mai devreme şi o speriasem. Era tânără. Eu patru ani, ea douăzeci şi şapte. Mirosea a femeie frumoasă, iar eu am început să-i cer. Privea o litografie veche, clipea verde, cum numai ea ştie, şi-mi răsfira mâinile printre degete. Cânta încet, a mic alint adormitor şi-a vindecare. [ citeste mai departe ]

Centrul laBOMBA, un loc fără sprijin

Ieri seară la 20:00 am ieșit la teatru, la Green, pe Victoriei. Cei care au mai fost pe acolo știu probabil că sala e mică pentru că scena e de obicei improvizată printre mese, în bar. Ieri nu aveam nu știu cât de multă poftă de teatru așa că am mers fără foarte multă tragere de inimă și fără multe așteptări – când n-ai chef, de obicei, nimic nu-ți e pe plac – eu nu fac excepție de la regulă – asta e. Piesa mi-a plăcut foarte mult, actrițele și mai mult. Numai că nu e vorba despre o piesă clasică și nici despre niște actrițe profesioniste. [ citeste mai departe ]

Горящая вода

Apa care arde. Asta înseamnă. Nu fiartă, nu fierbinte, nu clocotită. Şi, bun înţeles, nu figurată. Carevasăzică, nu votcă.

Noapte. Mal. Mare. Licurici în apă. Un fel de. De fapt, meduze mici, fluorescente. Apa care arde. Necunoscutul care împarte. Toiagul.

Lumina neştiută sapă. Nu ştii de unde vine şi nu vine şuvoi. E mică, deci sperie. Şi e puzderie. Aşa că îngrozeşte. Întruparea lichidă aşternută la picioare năpădeşte. Talpa îşi caută fostele stânci în nisipul tras de seară. Prin nări. Călcâiul scrâşneşte. Pământ mic şi mult. Nesigur. [ citeste mai departe ]

Pandora din noi

Prima femeie de pe Pământ, potrivit mitologiei greceşti, a fost Pandora, cea pe care zeii au înzestrat-o cu cele mai alese daruri: frumuseţe, înţelepciune, voce, graţie, puterea de a seduce. Zeul şugubăţ Hermes – mesagerul, patronul negustorilor şi al hoţilor – i-a dăruit curiozitatea, ceea ce este o dovadă de inteligenţă, căci fără aceasta nu ar exista dorinţă de a explora, de a cunoaşte şi de a experimenta. [ citeste mai departe ]

Prostii

Poa' să pară cum o părea. Să râză lumea cât o vrea. Eu tot joc şotron. Nu mă pot abţine şi pace. Şi uite că mi-amintii de maneaua de acum douăzeci de ani, de pe vremea când manelele însele erau, dom'le, altceva. I-auzi:

Şi deasupra tuturor

Am s-o iubesc până mor

Chiar de-ar fi să bat pe cineva.

Este? Şi eu zic la fel. Nici manelele nu mai ie ca pă timpuri: cu vitejie, cu amoruri viagere, cu detaşare de lume, ba chiar şi de viaţă, cu făgăduieli. Fir-ar! A, şi cu promisiuni dulci-acrişoare şi aromaaaaaaaateeeeeeee! Mai ia una: [ citeste mai departe ]

Cine are cu adevărat nevoie de ACTA?

Desigur, România a mai făcut un pas mic şi servil în faţa corporaţiilor și marilor puteri şi un pas uriaş în spate pentru cetăţenii ei - adică noi, joi, 26 ianuarie, la Tokyo. Raportorul Parlamentului European pentru acordul comercial antipiraterie informatică ACTA, Kader Arif, a demisionat vineri, denunţând manevre de culise ale oficialilor care pregătesc tratatul.  Decizia lui Arif de a demisiona intervine în urma protestelor din Polonia, unde mii de manifestanţi au ieşit în stradă după semnarea acordului. [ citeste mai departe ]

Adevaratii romani

De prea multe ori am auzit astăzi ”România paralizată de ninsori” sau lucruri de genul ăsta. Corect ar fi ”autoritățile paralizate de ninsori”! România e… altceva. Ca în poza asta! ;)

Text: Alecu Racoviceanu / Foto: [ citeste mai departe ]

Discursul unui președinte

Am înțeles din discursul președintelui că de fapt una dintre problemele cele mai grave în acest moment este faptul că nu s-a ajuns la un acord între președinte și opoziție cu privire la revizuirea Constituției. Adică să se aplice rezultatele referendumului din 2009 privind introducerea Parlamentului unicameral şi reducerea numărului de parlamentari la 300, printre altele. Vă reamintesc și alte câteva puncte pentru că poate le-ați uitat între timp: [ citeste mai departe ]

Iertarea nepăcatelor

Ştii, nici mie nu mi-e tocmai moale să-mi iau întrebările la întrebări. Dar poate că e timpul alb al plecării din insulele mici. Vrei să ne folosim de nişte cuvinte-picături, alea pe care le găsim în văl? Vezi, te-ai gândit deja la Anaïs, dar să ştii că eu n-am vrut. Bine, pentru că tot a venit vorba, nu trec peste asta de ca şi cum n-ar fi fost nimic şi niciodată şi-ţi spun, deşi nu-mi vine prea uşor, că am încercat de nu mai ştiu câte ori să-i înlocuiesc vorbele, dar n-am putut vreodată. Sufla Mistralul. [ citeste mai departe ]

Ah, dată naibii pisica aceea!

Între două demonstrații, pentru destindere, vă recomand memoriile crocodilului Tennessee Williams. M-am trezit strigând, în gând din fericire: :) Stelllaaa!

Încă din cuvântul înainte al autorului aflăm că pielea unui bătrân crocodil cum este el nu poate fi vizibil atinsă, crestată, decât de muchia tăioasă a unui diamant sau de puful unei păpădii suflat în aerul unei după-amieze de vară târzie. [ citeste mai departe ]