Categoria ‘Erotism’

Lecția despre orgasm

Am descoperit de curând o prăjitură nouă. Camelia. Primul strat e rupt parcă din amandină, apoi pe el e așezat un pat de cremă din cea mai delicioasă ciocolată, urmează un alt blat, și mai insiropat, apoi ca o lovitură fulgerătoare de nunceag, pac-pac, una peste alta, două mega-straturi de... ceva divin. Oh...Camelia... Îmi ia 20 de secunde ca să înghit această prăjitură. Apoi, învoluntar, zâmbesc așa... cum să vă spun...tâmp și satisfăcut. De fapt cred ca mustăcesc. Nu mai am nimic de spus după ce Camelia este devorată fără milă sau maniere. [ citeste mai departe ]

Cu preludiu sau fără?

Hai, că are dreptate femeia asta: ţara arde, iar babele se piaptănă. Da, da' se piaptănă scurt, nu lung. Mai ştii? Poate din forările astea se ajunge la o rezoluţie. Ori la un armistiţiu. Sau la ceva. Orice. Numai să fie, dracu, personal, nu gregar. Facem?

Întrebare:

Cum vă e pe potrivă? Cu preludiu sau fără?

Şi, mai ales, de ce una ori de ce alta?

Doamnelor, domnilor... [ citeste mai departe ]

Ca lămâia pe sardele

Mă dezbrăcam încet de somn, de dimineaţă, şi mă-mbrăcam cu ziua. Şi mi-a venit un fel de gând. Am auzit trosnetul crocant din piept şi mi-am adus aminte că aşa-ţi place ţie: să mai spargi câteva migdale dulci înainte de a te potrivi culcuşului. Aşa că îmi iei inima-n dinţi cu poftă de fiecare dată, o mesteci din şa ca sălbaticii, ştergându-te cu dosul mâinii de fierbinţeala roşie, şi deschizi larg ochii când o înghiţi pe toată. Că aşa eşti tu. Fericit şi carnivor.

Când ai venit, au început să iasă din mine munţii cei mari. [ citeste mai departe ]

Cvasicontrakinegetikos

Uite, muză, pentru că m-ai tras de mâneca largă a caftanului vrajbei noastre celei de toate iernile, da, asta e abia a doua, ştiu, însă nu mă pot opri să nu anticipez, na!, mi-a trecut prin cap să mă joc niţel de-a pseudognomica. N-o fi tocmai ce aştepţi, dară aibi îngăduinţă, rogu-te. Mă gândesc de ceva vreme la un fel de exerciţiu. Îi spun aşa ca să nu sperie, să nu ceară falsul recul al mereu tinerei şi proaspetei, dar ce spun eu?, al nubilei spaime. [ citeste mai departe ]

De catarg

Puţini sunt aceia care ştiu cum se opreşte vântul – mai întâi ca o părere, apoi ca o revenire blândă, cu răbufniri de forţă şi întretăieri de direcţie, ca o respiraţie haletantă, indecisă şi agonizantă. Este ritualul zilnic al vieţii marine, duşmanul de temut al bărcii decise să se-ntoarcă.

Se duce întâi mic şi cald la dedesubturile ei lemnoase şi fluide dimpreună, numai puţin, încet, cât să o facă să-şi ascundă coapsa, ruşinată, în nisip. Să tragă peste glezne scoici mărunte şi să-şi înceapă iar şi iar degetele ei cuminţi. [ citeste mai departe ]

Dulcineea del… ce-o fi

Balaurul meu are mai multe capete pe fiecare gât. Şi-i tot cresc. Gâturi. De capete nu mai zic nimic. Cine să le mai numere? Îl adun seara din stradă, chemându-l cu sfioasă aducere-aminte din gene. Îmi face semne de jos. Cu o gură îmi râde, cu alta scoate limba, îmi face dintr-un ochi şi mă fixează nemulţumit cu cel dintr-un mijloc. Îi strig de la geam că-i dau tandreţe cu boabe dulci de porumb, că am udat florile de seară, că o să-l mângâi cu degete fluturânde pe solzi. I le şi arăt, aşa, a promisiune. Se fâstâceşte. [ citeste mai departe ]

Şi tu…

... desparţi aerul moale în bucăţi. Iei tot miezul şi-l închizi în ochii de ghepard, apoi uiţi să-ţi desfaci palmele a coajă proaspătă. Şi te gândeşti că aruncând miezul întreg pe fereastră, nu şi-ar mai cere el rostul dintâi. L-ai învăţat cu vizite frugale. Nu-s rele, nu, deloc. Te ţin la adăpost. Despart şi eu. Tot aer. Mai abitir ca tine. Dar nu văzusem încă de dinafară cum e să fii cuţit.

Mi-ai adus în dar gaterele nesomnului şi tremurul cel mare. Tu n-ai vrut, ştiu, dar asta nu-mi desface neliniştea în pietre mici. [ citeste mai departe ]

Cum s-o cucereşti din profil

"Are balta peşte!", spune o vorbă… Contrar aşteptărilor, femeia ştie asta cel mai bine. Bărbatul însă, intimidat şi depăşit de agilitatea înotătorilor experimentaţi, cu greu mai găseşte un cârlig liber în care să se agaţe şi care să-l aducă, vrând-nevrând, cu picioarele pe pământ. Astfel, pe negândite, mult prea epuizat, se vede nevoit să se retragă din cursă şi alege ca refugiu lumea virtuală. Aici poate fi oricine şi, cu puţină iscusinţă, poate avea orice femeie! Iar el este conştient de asta. [ citeste mai departe ]

Despre întoarceri

E momentul ăla din miez de noapte când cobori în ritm alert scările unui bloc străin, saluţi portarul printr-o grimasă a bărbiei şi-ţi netezeşti reverele sacolui ca să nu trădeze nimic din povestea petrecută la un etaj oarecare. E momentul în care te gândeşti că ai fi putut rămâne, că n-ar fi trebuit să pretextezi şi aici, şi de data asta, un drum prea matinal spre birou doar ca, de fapt, să îngropi în tăcere la tine acasă o altă dimineaţă ternă. [ citeste mai departe ]

Cum să strângi femeia. La piept

Mai devreme sau mai târziu, toţi o facem. Fie că strâng în braţe, fie că se lasă strânşi, oamenii cedează, într-un final, îmbrăţişării.

Neobosiţii cercetători au ajuns la concluzia că bărbaţii care îmbrăţişează sunt de trei ori mai fericiţi într-o relaţie decât cei care nu o fac. Concret: minţile luminate de la Universitatea din Indiana susţin că bărbaţii care-şi îmbrăţişează frecvent partenera, şi o mai şi sărută, au (infinit) mai multe şanse să dezvolte o relaţie fericită, "sănătoasă", decât cei care nu o fac. [ citeste mai departe ]