Am obiceiul să pierd adesea vremea în nuanţe şi specificuri. Pentru acorduri fine. N-am găsit încă nume afecţiunii, dar putem discuta eventualele propuneri. Dacă te-ntrebi ce mi-a venit cu limonada, să ştii că am acum poftă de una, nimic mai mult. Mare şi nu foarte rece. Potrivită cu mentă. Dar să mă-ntorc la trufandale. Amănunte. Pasaje. Tuneluri. Boabe de porumb. Zi şi tu un nume.

Dar să n-o mai lungesc în pseudoexordii. Adevărul e că-mi fac curaj, însă fă-te şi tu că nu vezi asta. Treaba e că unul dintre lucrurile care mă intrigă pe mine fără memorabile pauze în viaţa asta e reticenţa – e un cuvânt cumpănit adânc şi îndelung, după cum prea bine ştii – bărbaţilor în faţa pirostriilor. N-o să înşir motivaţiile, reale ori ba, ci o să mă opresc la concluzia cvasigenerală: nu mai ai, dom’le, libertate. Se schimbă Zâna Zorilor în Muma Pădurii, s-a dus dracu’ prospeţimea cotidianului terestru. Drept e că mereu m-am îndoit deloc abstract, ba chiar în dublă concreteţe, de greutatea psihologică a unei hârtii semnate la comun. Mă rog, de orice formă de greutate a ei. Aşa că m-am gândit că altundeva trebuie să fie cauza fricii, na, că i-am spus pe nume. În alte cotloane. Poate legitimitatea – nu aia estetică, fii pe pace, Kierkegaard – dă fiori reci ori poate responsabilizarea bruscă duce la insomnii sau la poftă de dulce şi uite de unde sare diabetul. Drept este că nu ştiu exact care sunt sursele acestei temeri. Da’ poate chiar să fie o reminiscenţă a îndelungatei epoci matriarhale. Dracu’ ştie. Cert e că am crezut că bărbaţii dau mai puţini bani pe căsătorie decât femeile sau o valorizează cu mult mai puţin. Alege şi tu ce formulare-ţi place.

Şi-am stat eu cu concluzia asta o viaţă. Bine, nu în ochi, că nu m-a apăsat direct, dar ştiam că e pe undeva, pe-acolo, prin maldărul de subtile şi frumos mascate prejudecăţi. Şi de-aia îţi mai spun o dată că lunea ar trebui să fie interzise revelaţiile din cauza neprielniciei începutului. Ţi-am spus că stăteam pe o bucată de mozaic, priveam peste lac spre ce-a mai rămas dintr-o locuinţă lacustră, nu mi-a trecut nici juma’ de Bacovia prin cap, vă asigur, domnule judecător, dar m-am întrebat fără preambuluri dacă m-aş mai mărita vreodată. Şi mi-am răspuns, pe-aceeaşi undă de respiraţie, exploziv-afirmativ. Ceea ce, la o primă vedere, pare grav, onorată instanţă. Iar la a doua, de-a dreptul catastrofal, domnule preşedinte. Prima vedere ar fi că propria-mi naivitate e infinit mai autoseducătoare decât străduinţele opulente ale oricui altcuiva. Şi trebuie să mă iert pentru ea, că altfel n-am cum şi de ce să mai apuc ziua de mâine. Că, deh, nici dracul nu poate fi toată viaţa numai negru. Doară se zice că, de-i sunt ocalele doldora de motive, se poate preface-n înger de lumină.

Dar ce-a de-a doua concluzie, domnule judecător, ei, bine, aia m-a zdruncinat din tălpi în temelii. Pentru că, trebuie să recunosc, onorată instanţă, şi îndrăznesc că cer clemenţă invocând dreptul cutumiar, eu dau mai puţini bani pe căsătorie decât cel mai îndărătnic bărbat. Cred mai puţin în ea decât cel mai nărăvaş împotrivit. Pe mine, domnule preşedinte de şedinţă, căsătoria nu mă sperie şi nici nu mă apasă. Deloc. Niciodată n-am zis Da fără să mă gândesc la faptul că, la o adică, oricând şi oriunde ar fi adica aia, am scăpare. Numai aşa am acceptat-o. De-aici, seninătatea pastorală. Ceea ce-nseamnă, onorată instanţă, că sunt o nemernică pseudomoralistă care n-a pus niciodată măcar o amărâtă de hematie strecurată-ntr-un auricul în partea ei de semnătură de pe hârtia ajunsă invariabil în cutia maşinii de scris, dimpreună cu toate actele trebuincioase cetăţeanului mai mult viu. Şi, mult mai grav, domnule judecător, slavă Domnului că aici nu e totuşi confesional!, nici în pişcoturi, şampanie, aur galben – mai poartă cineva?! – ori în bizantinele coroane. Rochiile au fost totuşi spectaculoase.

Îmi pare rău că n-am făgăduinţă, dar vă rog să nu care cumva să vă gândiţi că nu mai fac. Mi-e frică de promisiuni, onorată instanţă. Nu pot să mă angajez că nu mă mai mărit. S-ar putea să mi se facă într-o bună zi chiar poftă. Asta n-am experimentat încă şi nu pot garanta că m-aş putea abţine. N-am poftit încă la nimic în viaţa asta şi-am auzit c-ar fi cel puţin plăcut să-ţi împlineşti pofta cea bună. Însă vă pot promite, domnule preşedinte, că nu mai judec pe nimeni care preţuieşte atât de mult căsătoria încât n-are curajul să se atingă-n veci de ea. Iertaţi-mă, vă rog, că-i numai o greşeală mare şi mult întinsă-n timp, nu o fărădelege. De astăzi sunt cuminte rău, mă las de blush şi-mi pun cenuşă-n spatele genunchilor, amestecată cu un strop de vetiver, întru nesfârşită şi vinovată aducere-aminte de păcatul cel mai mare.

P.S. Să-mi aduceţi aminte să vă povestesc data viitoare de Spiru şi de Gunka.

Aici am vrut un semn despărţitor, da’ nu l-am găsit.

Recunosc, sunt mai multe cuvinte şi expresii care grevează istoric-obsesiv ultimii 20 de ani, hai să-i privim cu rotunjime, dar una îmi ţintuieşte mintea încă de când eram copil. Sună aşa: Mi-e indiferent. Stai că-mi mai veni una din umăr: E problema ta. Asta, a doua, s-a născut cu forceps din fibră de sticlă, dat cu ojă roşu-pilot watch, după lecturi limonadice din pagini cretat-colorate, locuri unde psihologia devine un bun de larg consum şi un loc mereu comun.

Dar pe mine indiferenţa mă omoară. Parcă mă văd pe la 7-8 ani, stând pe un scaun în curte şi auzind, poate pentru prima dată, vorbele astea smulse din ea şi aruncate în el cu o furtună halterofilă care nu se potrivea deloc în formă: Mi-e indiferent. Fă ce vrei! Eu am tresărit, gândindu-mă c-o să-l otrăvească din ochii ăia verzi de atâta… indiferenţă. Acum îmi pare rău că ştiam deja atunci că indiferenţa ar trebui să fie cea mai străină şi mai imponderabilă neutralitate. Dacă mă luau de nouă, aş fi crezut că e o furie paroxistică şi aş fi rămas aşa până azi, cu senzaţia că sensurile dinlăuntrul meu sunt cele bune şi mustoase, iară cele din dicţionare sunt secundare, neuzuale şi… arhaice.

Dar mai există în familia asta de circari Nu mă interesează! şi Nu-mi pasă!, alte două volane puse, nu ştiu de ce, peste fustele-creion. Şi ele se urlă de obicei, dar se acuplează grav-marital cu mâini zburând pe lângă corp, cu greu ţinute în articulaţia umărului de cine ştie ce vrăjitorie cumsecade făcută de claviculele care nu-şi dau rosturile pe nimicuri conjuncturale. Mă rog. Drept e că mi-e cam lehamite de-atâta indiferenţă.

Stăteam în dimineaţa asta în bucătărie şi mă uitam la un guguştiuc destul de calm, gri-obişnuinţă, care se căuta cu ciocul pe sub aripi. Şedea pe-un cablu negru, gros. Îşi ridica aripile, se răsucea, îşi băga căpşorul pe sub ele, căuta ceva frenetic şi părea… indiferent. M-am şi văzut pentru o clipă în locul lui, murind de frica neaoşă şi corespunzătoare. N-am aripi, nu pot să fiu indiferentă. Şcoala căderii n-are decât practică, nu teoria genuină cromozomială. E numai o promisiune şi cine mai consumă azi făgăduinţe?

Nici nu contează câţi ani sunt de când caut, sigur, nu zilnic, dar destul de des, să-i fac un chip indiferenţei. Unul îngurgitabil. S-o pipăi şi să urlu. S-o simt că este, dar concretă, nu iluzorie şi mincinoasă cum am văzut eu până acum. La cât de rece şi urâtă e masca ei cea mai comună, mă tot gândesc de-azi dimineaţă că o indiferenţă cinstită şi robustă care să contamineze lumea ca o ciumă sănătoasă şi de-adevăratelea definitiv incurabilă ar fi nu salvatoare, nu-mi place să mă sperii singură cu vorbe mari, însă, poate, grabnic-liniştitoare şi nevărsătoare de ură nevinovată de vreun dubiu ruşinat şi atât de stângaci acoperită cu mâini bătătorite de rutină calpă şi caducă. Dar e numai un gând în faţa unei păsări pe sârmă. Nimic mai mult. Un exerciţiu mic de reverenţă. O admiraţie trecătoare şi o neindiferenţă niţel apăsătoare. Dar numai un pic de tot deasupra cotului, nimic grav sau important, nu te speria.

Casa lor pare ridicată de zimbri. Nu e mare, însă are putere şi coamă. Nu ştiu de ce, însă de fiecare dată când intru într-o casă trag aer adânc în piept. Şi stau puţin. În picioare. Dacă-mi iubeşte alveolele, mă aşez. Dacă nu, tot aşa. Adică îmi găsesc un loc în care coc planul de evadare din neplăcere. Acum a fost ca niciodată. Am tras tare, ca de obicei, şi abia mi-am ţinut echilibrul. Casa acestor necunoscuţi era acasă. M-am intimidat groaznic, dar n-a văzut nimeni nimic. Am găsit repede şi locul preferat. O canapea. De acolo m-am uitat la ei. Doi. Bărbat şi femeie.

Numai eu eram străină. Sau ar fi trebuit să fiu, dar n-a fost să fie. Nu mi-a ieşit nici măcar de faţadă. Mă simţeam ca un copil proaspăt alăptat, pus pe genunchi şi mângâiat ferm pe spate. Să nu se înece cu surplusul. Ceilalţi, toţi, se cunoşteau. Eu am stat vreo câteva minute şi m-am îndrăgostit de ei. Doi. Bărbat şi femeie. M-aş fi culcat de atâta plăcere. Dar pe jos. Pe lemnul lor.

Când crezi, crezi. N-ai ce face. Mai pui, mai tai. Mai faci şi tivuri câteodată. Deschizi ochii mari la poveşti, le înghiţi cu hârdăul, te mai sperii de întuneric sau de lumină, că astea două nu sunt chiar distincte ca-n poveşti, mai pipăi, guşti, miroşi şi visezi. Ce să-i faci? Aşa e credinţa. Ca un cântec pe care nu ţi-l mai poţi scoate din cap. Ştii cum este. Uneori, te superi şi-ai vrea să fii rău. Măcar un pic. Dar nu poţi trece de vorbe, n-ai cu ce. Fiindcă tu crezi şi n-ai putinţa găsirii altoiului cruzimii. Că nu te pricepi la horticultură. Doar nu poţi să le ştii pe toate. Şi crezi. Nu e după voia ta, ci după aluat. E, şi până unde poţi dospi? Până peste prag. În povestea care trăieşte în fântână. Ocol.

Aşa mi s-a lipit mie demult povestea grecilor. O ştii. Aia cu androginul iniţial. O ţii minte? Se făcea că la începuturi femeile şi bărbaţii sălăşluiau într-un singur trup. Partea care urmează nu-mi mai place. Să trecem la concluzii. Zeii i-au despărţit şi i-au blestemat ca toată viaţa şi pe tot pământul fiecare jumătate să-şi caute cealaltă jumătate. Hai, c-o ştiai. Când eram mică, mă gândeam că te lipeşti de un om şi vezi dacă te potriveşti la cusături. Că ar fi simplu să-ţi dai seama dacă ai fost luat sau nu din trupul ăla. Şi gata. Ce mare lucru? Dar nu e chiar aşa. Că tăieturile se mai şi vindecă, iar vindecările nu sunt întotdeauna vreo binefacere. Uite, în cazul androginului, chiar nu sunt deloc. Te destabilizează. Dacă ar fi fost rana proaspătă, gustai din sânge, luai fâşii de carne, legai ligamente şi te uitai la albul osului. Dacă te potriveai, te lipeai la loc. Dar nu. Pui cicatrice lângă cicatrice şi ce să mai găseşti? Că nu există o lege a vindecărilor, un loc în care să fie scris clar cum ai voie să te faci bine. Poate de-aia te faci rău de mult prea multe ori înainte de bine. Poate. Nu mi-e foarte clar.

Oamenii ăştia în casa cărora am fost stăteau pe două scaune în faţa mea. Mă rog, un pic în diagonală. M-am străduit toată seara să-i văd bine. Separat. Doi. Bărbat şi femeie. Să ştii că n-am putut, dar asta nu e cea mai rea neputinţă a mea. Ba chiar e una cumsecade. Eu n-am văzut decât un om făcut din doi oameni. Bărbat şi femeie. Era un om făcut din aer cald de bună mireasmă adormitoare de griji. Mi-am amintit de sfinţii vindecători. Aşa era aerul ăsta. Uşor şi taumaturgic. Altfel chiar nu pot să-mi dau seama cum de trăiesc oamenii ăştia doi în trupul aerului ăluia care este unul şi, mai ales, cum de nu li se văd cicatricele lăsate de începuturile lumii şi nici măcar vreo împunsătură de ac ori vreun fir de aţă. Da, mă gândesc serios că androginul nu se coase. Se face pur şi simplu la loc. Clar. Asta trebuie să fie. Iubirea este doar o ştiinţă exactă. Cea mai.

Câţi copii botezase bunicul meu n-am ştiut niciodată. Oricum, foarte mulţi. Bun înţeles, toţi îl strigau naşule. Iar el chiar le era. Avea formele lui de manifestare a acestui statut pe care l-a onorat până la sfârşit, forme pe care nu le-am mai văzut vreodată la altcineva. Ajunsese el naş de meserie pentru că nu întotdeauna oamenii se înghesuie să-i ţină-n braţe pe copiii mai amărâţi. Asta devenise, în locul ăla al naşterii noastre, a mea şi a bunicilor mei, menirea lui. Nimeni nu mai trebuia să-şi facă griji. Nea Florică îi boteza pe toţi. Şi-apoi îi ţinea-n braţe, în mai multe feluri, până erau mari. Poate de-aia nu se grăbeau ei să crească, nu ştiu, abia acum mă gândesc eu la asta. Dar cred că aşa trebuie să fie pentru că nici noi nu ne-am grăbit, şi asta tot din cauza lui, că ne iubea de nu ne venea să ne mai facem mari. De fapt, nici nu ne-am făcut.

Era tot aprilie şi tot pe lângă Paşte, ca şi acum. Bunicul meu stătea la soare, în faţa casei. Avea un scăunel cu spătar, citea ziarul şi, când dădea paginile mari şi moi, foşnitoare, mai arunca uneori câte o privire străzii. Şi aşa l-a văzut pe Niculaie. Se ducea la mă-sa, la dispensar, s-o ajute să dea pomii din curte cu var şi să adune din tufişurile mari de tuia ouăle de raţe leşeşti care îşi luaseră lumile-n cap şi nu-şi mai ştiau locaşurile. Dar cred că Anicuţa îl punea să stea şi lângă seringile puse la fiert, mă rog, la sterilizat, că asta era tot treaba ei. Şi i s-a părut bunicului meu că băieţelul e cam subţire îmbrăcat şi că pantalonii îi erau prea scurţi. L-a chemat, copilul a traversat, i-a zis frumos săru’ mâna, cum le ziceam noi toţi celor mult mai mari decât noi, s-a lipit de el şi l-a strâns. Niculaie ştia să iubească simplu şi direct, ca şi naşul lui. Îi luase bunicul meu nişte haine cu vreo săptămână înainte, cum le luase şi celorlalţi, dar nu şi pantofi, iar acum, că-i văzuse pantalonii de tergal deasupra gleznelor subţiri şi goale, şi-a dat seama că n-are băiatul pantofi de Paşte.

L-a luat pe Niculaie de mână şi s-au dus întâi la Marta, că-i trebuiau şi câteva caiete şi-un stilou, că i-l călcase în picioare, într-o fugă, soră-sa mai mare, apoi la Ioana, că parcă se făcea să mai aibă încă o pereche de pantaloni, şi apoi la Tanţa, la încălţăminte. Da, la ţară, aşa li se spune departamentelor din magazine, pe numele vânzătoarelor, mai ales că pe vremea aia acolo începeai să lucrezi şi tot de-acolo ieşeai şi la pensie. Şi-a vrut Niculaie pantofi negri, de lac, cu şireturi rotunde, nu late. I-a probat, i-a pipăit, i-a mirosit şi i-a pupat pe bombeuri. Apoi a luat cutia, punga de un leu, cu stiloul şi caietele, a sărit în braţele naşului, l-a pupat şi pe el cu zgomot şi-a plecat s-o bucure şi pe mă-sa.

Pe urmă a venit Vinerea Mare, o zi ca azi. Mie-mi tricotase bunica un costum alb, de lânică, să ştiţi că lânica nu e deloc diminutiv, ci o varietate de fir, dar pantofi pe măsură nu mi-au găsit, că se luaseră cu treburile şi s-au trezit cam târziu. Iar să-mi cumpere mie de încălţat a fost mereu o provocare pentru toată lumea. Aşa că am găsit până la urmă nişte adidaşi care nu se prea potriveau la costum, dar când am luat în mână florile de merişor, nu s-a mai uitat nimeni la picioare. Nici măcar eu. Am ieşit pe uşă, cam nerăbdătoare, şi-i aşteptam pe bunicul meu şi pe străbunică-mea, Vasilikia, mama lui. Să mergem să trecem pe sub masă.

Şi cum stăteam eu în stradă, văd peste drum un copil care mergea cam împiedicat. Şi el avea flori, ca şi mine, dar se oprea din metru în metru, îşi făcea degetele troică, scuipa pe ele cu nădejde, se apleca mult, sufla tare întâi, şi pe gură, şi pe nas, ca balaurii, şi apoi îşi ştergea pantofii. N-avea cum să înainteze, că era vânt afară, iar praful făcea ravagii pe pantofii negri, de lac. Bunicul l-a văzut, a început să râdă, iar Niculaie i-a zis oftând:  Vezi, bre, nea Florică, naşule, dacă mi-a trebuit pantofi dă Paşte? Acu’ tre’ să am grijă dă iei, să nu li să ia oglinda.

– Să stai jos şi să te linişteşti. Nu s-a-ntâmplat nimic. Absolut nimic. Ai şi dat să te ridici.

– E puţin spus. Am şi plecat. Sunt deja departe. Cum să-mă-ntorc? Ajută-mă, te rog, să mă întorc. Simt cum mă-ndepărtez. Tare. Nu mă pot opri.

– N-am cum.

– Trebuie să găsesc ceva care să mă ţină măcar puţin pe loc, să nu mai fug, să-mi trag sufletul un pic şi-apoi să mă întorc. Acum înţeleg cum o fi să fii rachetă sau cometă. Eşti impuls şi atât.

– Mai bea ceai. Deschid fereastra. Spune-mi ce te-a pus pe fugă.

– Nu ştiu. Nimic. Nu pot să-mi dau seama. Ceva ce nu pot numi. Mi-e teamă de nimic. Mă-mpinge.

– Te-ntreb şi eu: cum poţi să sari din tine numai pentru ceva ce ţi se pare şi s-o iei la goană?

– Pot. Nu mă-ntreba cum este să pot, dar pot.

– Mai stai puţin. Nu te ridica.

– Gata. Am găsit. M-am oprit şi mă-ntorc. Ştiu cum. E prima dată când ştiu cum să mă-ntorc. Am scăpat. De mine.

Sunt un copil cu ziduri de incintă. Am contraforţi şi turnuri. Am şanţ de apărare şi o platformă uriaşă, cu lanţuri. O ţin mereu ridicată. Nu s-a inventat berbecele pentru fortăreaţa mea. Nu-mi pieptăn părul în curtea castelului, însă mă trezesc în fiecare dimineaţă şi ascult privighetoarea. Nu sunt singura. Nu sunt singură. Nu mestec fleici crude, deşi numai alea-mi plac. Sunt cuminte şi refuz să mestec. Mă gândesc. Să-ţi spun la ce m-am gândit azi. La asta: nu arunci cu oamenii înapoi în ei înşişi după ce ţi s-au dat. Ei nu ştiu întotdeauna asta, însă mereu lasă urme de carne pe drumul pe care au venit la tine, fie că el e mers ori săpat. Nu mai sunt niciodată aceiaşi oamenii ăştia şi nu-şi mai pot aduna zdrenţele cărnii pe drumul de întoarcere. Deci uite poruncă nouă: să nu arunci cu oameni! Iar pentru asta trebuie să-ţi înveţi mâna să-şi rabde pumnul. Deschis, de bună seamă.

– Ştii, până la urmă e vorba numai de perspectivă. Atât.

– Cum aşa?

– Uite la ce m-am gândit ca să mă-ntorc din drum: cel mai frumos cadou neconcret făcut omului e dansul perspectivei.

– Ai înnebunit. Nu pricep nimic. Detaliază.

– Nu acum. Lasă-mă să accept întâi asta. Una e să-ţi vină o idee şi cu totul alta e s-o şi înghiţi. Ce-are a face că e a ta? Ai răbdare.

– Cum ai avut tu când ai sărit din fotoliu mai devreme?

– Nu. Eu am sărit fiindcă aşa ştiu eu să fiu. Tu să ai răbdarea ta.

Nu ţâşneşti niciodată pentru că aşa eşti, ăsta e cel mai fals cântec de leagăn şi, crede-mă, mi l-am tot îngânat, ştiu ce spun. Ţâşneşti fiindcă nu ai curajul unei alte forme de agregare. Nu ştii să te aşezi în tine şi să te dacantezi. De-aia te faci rachetă de-ndată ce ţi se pare. Orice. Alergi doar pentru că nu ştii ce să faci. Nu e plăcut, dar e adevărat: fuga nu limpezeşte. Nu. Încearcă să te muţi. Eu am făcut asta azi şi-a fost prima dată. Azi m-am mutat din mine în altcineva. Şi-am înţeles cum a făcut, de ce a vrut aşa şi ce-a-nsemnat ce-a vrut. Şi m-am întors pe şine. Sigur, îmi tremurau genunchii, respiram greu şi-aveam mâinile moi. Dar când a venit peste mine gândul celui mai preţios bun neconcret al omului speriat de sine, perspectiva, am fost salvată. Altfel, aş fi scos tomahawkul. De fapt, îl ţineam în mână. Dar l-am scăpat pe jos. Şi nici nu l-am privit când mi-a înţepat călcâiul. Astea sunt deja lucruri de pe jos.

Dansul ăsta al perspectivei e cel mai frumos de pe faţa lumii. Din el ne naştem, cu el trăim, îl bem şi-l mâncăm şi habar nu avem că ne ţine vii. A fost nevoie de declicul unei clipe, de două talgere şi-un cap de balanţă pentru ca furia fugii să se mute în bucuria aflării. O să-mi spui că nu ţi-am spus nimic, iar eu o să-ţi răspund că ai dreptate. Nu ţi-am spus nimic concret. N-avea rost, să ştii. Sunt sigură c-ai înţeles tot restul. Dar am o rugăminte: atunci când te ridici din tine în lava alergării fără ţintă, fă pasul mic întâi, pe primul, şi altul următor în bună apropiere şi vezi dacă nu ţi-ar plăcea mai degrabă să dansezi. Măcar două minute. Să ştii că dansul e mai bun decât morcovii cruzi. Mult mai eficient. Nu, nu îmbunătăţeşte vederea. O înlocuieşte. Cu ritmul. N-are rost să numeri paşii. N-are rost să numeri.

Cînd afli că în tine sînt mai mulţi oameni, nu fiinţe, ci persoane, întîi te sperii, apoi te superi şi-n urmă te resemnezi. Şi-ncepi să trăieşti aceste ipostaze alternativ ori simultan. Eşti violent fiindcă ţi-e frică ori temător din renunţare. Sau alte combinaţii de cîte două ori toate trei. Nu spun că nu adaugi şi nuanţe, pentru că poţi, nu neapărat pentru că ţi-ai dori. Pînă la urmă, pe cîte dintre cele pe care le vrem le şi facem? Dar inversul?

ce e omul, dincolo de alcătuirea lui carnală?

am sute sau, poate, mii de răspunsuri la întrebarea asta.

în afară de unul, toate celelalte sînt false şi prosteşti.

dacă viaţa m-a învăţat ceva, m-a învăţat că singurul răspuns valabil la întrebarea asta e ăsta:

omul e timp.

şi, dacă-ntr-un azi oarecare, v-aţi gîndit la propria sinucidere, ştiţi că am dreptate.

Am vreme şi n-am niciodată timp. Şi risipesc cu bucurie sau cu năduf ori, poate, cu durere tot ce ştiu să pot, căutînd să aflu cine sînt. Şi cînd m-am liniştit aflînd un pic dintr-un mine, vine unul dintre celelalte de dinlăuntru şi se dezbracă, de nou, cerîndu-mi să-l înfăş şi pe el. Unul leagănă, altul plînge. Eu rîd a necunoaştere. De restul nu ştiu mare lucru. Se mai iţesc la gard, cu broboada strînsă la gură şi cu ochii scrutători, dar nu se-arată pe de-a-ntregul. Trăim în acelaşi loc arareori profan. Mîna care se desface a dar e arsă de ochii cei zgîrciţi. Însă nu tremură şi nici nu se retrage. Apoi în ochii ăia vine musonul, iar mîna tînără îi apără de ploaie. În răstimp, eu dau. Şi nu-mi pare rău. Nu mă gîndesc niciodată dacă adrisantul merită. Cine sînt eu, să-i stabilesc meritele sau, mai rău şi mai păgubos, valoarea? Eu sînt omul care dă. Care se dă. Să nu te gîndeşti că risipesc minuni. O, nu! Din toate cele care mă au pe mine iese cîte ceva. Mai arunc frîul peste cele rele, le mai înghesui în debarale, însă nu, nu fac performanţă aproape niciodată. N-am timp să strîng firimituri.

orice om întreg la minte ştie că, după toate legile firii, pentru fiecare dintre noi, să trăim (ziua de) mîine este un eveniment la fel de probabil ca şi contrariul lui.

m-a mirat dintotdeauna şi continuă să mă mire pînă la stupoare uşurinţa frivol-tembelă cu care ne gîndim (la) ziua de mîine.

Să nu apună soarele peste supărarea voastră. Să nu. Oricîtă nevoie de otravă sub limbă am avea, să nu. În vîrful stîlpului, ca Simeon, cînd stai, ţi-e dor de jos. Ai vrut să fii moaşă, n-ai decît să simţi buricul lumii. E fraged. Dar ca să risipeşti împărăteşte, risipeşte-te în tine. Do ut des. Dă-mi, ca să-ţi dau. Ba nu! Dă-ţi, ca să dai. Şi ca să legi frumos buricul, să ţină toată viaţa. De unde să ştiu eu cîtă?

mi-a plăcut tare mult cînd am citit rîndurile astea:

Am trăit trei zile stranii: plaja, marea.

Pe toate drumurile au venit spre mine amintiri din alte timpuri.

Nu numai imagini; glasuri, strigăte şi îndelungate linişti de altă dată.  

E ciudat, dar a trăi înseamnă a construi amintiri viitoare; chiar acum, în faţa mării,

îmi construiesc cu minuţiozitate amintiri pentru zilele care vin şi care, uneori,

îmi vor aduce tristeţe şi disperare.

în tunelul lui sabato.

şi, de atunci, cred că a ne construi amintiri viitoare e singurul mod cinstit în care

ne putem raporta la ieri, la mîine şi la noianul de zile care vor veni după mîine.

Nu mi-a fost frică de cuţit şi nici de chirurgul care avea diplopie, başca băuse ceva, că era de gardă. Um om mărunţel şi vesel, având pe masă neprovocarea unui apendice rebel de copil. Nimica toată. Rahie şi rîs. Apoi patul unei nopţi în care am avut doar cap şi stern. Din tot restul meu nu mai simţeam nimic. Sigur că n-am închis un ochi. Cum aş fi putut? Aveam aproape 14 ani, era 10 decembrie, şi mă-ntrebam cine sînt. Mi-am promis atunci să aflu măcar cum sînt în piept şi minte. Şi mai mult să nu-ndrăznesc. Gura nu-şi mai găsea rost. Am făcut asta o noapte-ntreagă. Şi mai lucidă decît atunci n-am fost niciodată. Ştii ce-am aflat de dimineaţă, cînd a fugit anestezia? Că sînt fericită fiindcă am trunchi şi picioare. Nici azi nu ştiu mai mult.

nu-i înţeleg pe cei care, orbiţi de vanitate, îşi construiesc amintiri viitoare legate concret

de anumite coordonate de loc şi de timp.

cei care gîndesc în acest fel îşi transformă amintirile viitoare în planuri care-i includ

şi pe ei, fără să înţeleagă că orice plan al lor e, de fapt, un plan pentru alţii.

ieri şi mîine sînt pure convenţii.

azi e singurul fel în care dumnezeu ne îngăduie să fim timp.

*Semnez acest text la final. Şi-l semnez Marcel Zadda fiindcă eu n-am făcut decât să-mi caut potriva pe lângă vorbele lui mari, scrise cu litere mici. Îi mulţumesc lui Marcel şi mă-nclin.

Apoi ai început să faci prostii. Să-mi spui s-o iau la dreapta pe imposibil, că ăla nu era interzis, iar eu să trag uşor de volan, din oarbă şi copilărească încredere, în timp ce tu râdeai cu frunze cu tot, să-mi pui mâna la ochi în mers, iar eu să urlu de groază şi să apăs frâna până la os, să vrei să mergi noaptea, pe cea mai opacă şi violentă ceaţă din era asta, să-mi ceri să opresc în mijlocul drumului ca să traverseze şoarecii de câmp despre care eu credeam că sunt bulgări mici de zăpadă şi făcusem ochii mari, ca evreii la învierea lui Lazăr, să-mi dai să mănânc prăjiturile alea în formă de coş cu fructe şi să te miri că taicii de la mănăstire se uită cam pieziş la noi, ajunşi cam zgribuliţi şi-n plină Miezonoptică pe capul liniştii lor.

Ştiu că te-am speriat, că ai înghiţit cu noduri de copac, de fapt, ştiu că n-ai înghiţit deloc. Mă mir şi eu, să ştii, dar mă mir de mine, nu de tine. Că te-am crezut neom. Cum să nu te fi durut? Dar, uite, azi am venit să-ţi spun că eşti neclintitul meu dintotdeauna. Şi să mă crezi. Ţi-a fost frică de la o parte, ţi-a fost frig de teama de afară. Ştiu că nu-ţi trebuie să înţelegi nimic, n-ai tu ce face cu înţelesurile, nu te îndulceşti din ele. Nu mă aşteptam să tot repeţi a mea, a mea, a mea. Acolo, deşi râdeam şi te îngânam, m-am cam speriat. A ta, de bună seamă. Întreg ai intrat, cu totul rămâi. Nu se schimbă nimic. Nu te clinteşte nimeni din locul tău. Ai cămara ta în care nu intră nimeni. Mă laşi să spun măcar o dată niciodată?

Sunt oameni de care nu te desparţi niciodată. Ăştia suntem tu şi cu mine. Exemple, nu? N-avem când, cum şi nici de ce. N-avem din, nici deasupra, fiindcă despre dedesubturi chiar nu poate fi vorba. N-avem decât prin. Ai vrut să vin, am vrut şi eu. Nu, n-am ce să-ţi explic. Am vrut numai să fiu, că m-ai chemat şi-ai spus a mea, a mea, a mea. Aşa, o incantaţie sangvină. Numai un schimb de cărbuni şi peridote şi-ar fi fost destul ca să te-aşezi. Să ştii că m-a durut. Săriseşi în picioare când cu a mea şi te aruncaseşi cu putere în toţi muşchii. Ai mei. Am luat o aspirină întâi, că n-am ştiut nici eu de la ce este, dar apoi m-am întins pe locul meu şi te-am căutat în locul tău. Erai acolo, cam îndârjit, e drept, dar, uite, îţi spun azi să te aşezi.

Şi-o să ne şi vedem. Aşa, un schimb de ochi, cărbuni şi peridote. Ştii tu. O să vorbim şi o să râdem, poate ne şi plimbăm un pic. Să mă laşi să te descrunt, dacă o să fie prea crudă lumina. Şi să scoţi totuşi ochelarii de soare din buzunarul cămăşii, fiindcă anul trecut m-a durut o lună locul rămas albastru, ieşit din miez de strânsoare. Pe urmă, paşii, drumul. Plecarea fără desfacere.

Peste totdeauna.

Îmi amintesc de momentul când au câştigat Maximum Rock, în toamna lui 2010, şi s-au amuzat cu toţii pe seama mea, spunând că o să ajung grouppie. Aşa, şi? Într-un fel, am ajuns. Astă-vară am îndurat o caniculă cumplită la concertul Bon Jovi numai pentru că au cântat ei în deschidere. Apoi, la Vama Veche, într-o noapte de sâmbătă am cântat şi am dansat iar cu ei. Până spre dimineaţă.

Şi-mi mai place la ei şi cum îşi aleg partenerii de scenă, mai ales Trooper şi Viţa de Vie. Fiindcă nu fac rabat de la rock. Şi încă nu v-am zis nimic despre publicul lor. Nebunii ăştia dau dependenţă de la primele acorduri. Toată lumea cântă cu ei, le învaţă versurile, le urmăreşte programul de concerte. Ei se emoţionează mereu ca fetele mari, de la ţară, se bucură şi îşi urmează riguros programul la sala de repetiţii. Niciunul nu poate fi abordat în acele trei zile ale săptămânii când se strâng toţi în sală. Nimic nu e mai important decât asta.

Au cântat aseară în JukeBox Venue peste trei ore. Am văzut cum publicul îşi trăia delirul specific concertelor trupelor mari. Nu mă îndoiam nici până acum de viitorul celor de la Steelborn, cred în ei şi sunt parte din ei, dar azi-noapte am ştiut că ei vor ajunge foarte departe, iar asta pentru că sunt artişti adevăraţi, pentru că muncesc aprig şi pentru că ei chiar cred în ce fac. A, mai e ceva: şi pentru că se îndoiesc tot timpul de rezultatul proxim şi aşa ajung să aibă mereu numai ce e mai bun. Şi să facă aşijderea.

Treaba e simplă: dacă dai din tine, dar nu din suprafeţe, mănânci bucurie pe pâine. Şi-o mai împarţi şi cu alţii, că e dulce. Acum îmi pare rău că nu mi-a venit gândul să vă povestesc de Steelborn de la începutul săptămânii sau măcar de ieri, de pe la prânz. Acum, aţi fi scris voi cuvintele astea, iar eu aş fi comentat.

Foto: Narcis Pop

Şi ca să ne mai fie ceva clar, o să vă spun că nu-mi convine deloc faptul că păuniţa e mică şi albă, iar el e o frumuseţe în culoare. Chiar mă enervează. Şi-mi devastează întreg sistemul de comprehensiune a seducţiei. Adică el e frumos, ea e urâtă. El se tot foieşte pe lângă ea, s-o cucerească. Pricep eu că numai cu ea poate face pui de păun, dar să te mai şi străduieşti să-i faci curte? Ar trebui să-ţi zică bogdaproste, că n-o bănuieşte nimeni de volute intelectuale, emoţionale sau cine ştie ce adâncimi. Cui i-ar folosi? El o vrea trupeşte. Aici m-a pierdut, că eu, să fiu în locul lui, n-aş vrea-o nici dacă aş fi singur cu ea pe-o insulă, într-o altă galaxie. Nu, chiar nu înţeleg deloc păunii.

Am văzut combinaţii de păuni şi la homo sapiens sapiens. Ai văzut şi tu. Toată plebea se întreabă ce-o vedea el la ea. Ei, bine, aici avem ce discuta fiindcă apar acele componente invizibile pentru ochiul străinului, grăbit ori numai întredeschis. Că, deh, suntem complecşi, suprapuşi şi concomitenţi. Şi ne place. Trebuie să vă spun că am văzut câteva păuniţe pe care nu le-aş da nici pe cele mai frumoase femei din lume. Dar v-am spus că suntem profunzi şi sofisticaţi: energie, farmec, lungimi de undă, nebunii. Dar păunul n-are nimic din toate astea. Pe el ce-l mână-n lupta cea de toate anotimpurile?

Acum, dar fix în clipa asta, mă gândesc cu uşoară înclinare că s-ar putea ca ei, păunii, să ne fie superiori. Să vă spun cum. Să ştie tainele marii potriviri. Ale intimităţii. Am văzut azi-dimineaţă doi oameni foarte, dar foarte frumos coloraţi. Care se roteau cu putere, credinţă şi dorinţă unul pe lângă celălalt. Încrederea fără de rest dădea puterea intimităţii fără limite. Îşi ridicau aripile întru admiraţia reciprocă, încălzeau valuri de aer şi făceau toţi paşii de dans unul înspre altul. Şi i-am iubit pe oamenii ăia şi din afară. Că se poate. Dar i-am văzut şi cum se iubeau ei de dinăuntru. Fiindcă a fost privilegiul meu. Însă erau bărbat şi femeie, într-o mişcare exclusiv discursivă de strângere a tuturor marginilor frumoase ale lumii. I-am admirat. Fiecare dintre ei îi arăta celuilalt bucăţi de splendoare. Şi o făceau cu respiraţie cinstită, negândind pasul, neurmărindu-se, neurmărind nimic. M-am înclinat, în sinea mea, în faţa gurii lor de lumină. Frumoşi, frumoşi.

Dar ei sunt oameni. Bărbat şi femeie. Doi păuni-curcubeu. Niciunul mic, niciunul alb. Intimitatea în libertatea frumuseţii e rară, înfricoşător de rară, dar e posibilă. Fiindcă frumuseţea nu e altceva decât întregimea. Însă păunul, el, păunul, cum dă atât de mult în faţa prea puţinului şi cum de vrea el micul şi albul, atunci când în oglindă are vraja?

Păi, cum să fie, mami? Ne vedem dimineaţa, el nu are curaj să mă salute de la 8.00, mă aşez în bancă şi sunt atentă la doamna. El se tot uită la mine în timpul orei. Până mă enervează. E, cum îl văd. Ce întrebare pui şi tu. Şi eu mă uit la el cu coada ochiului. Of, mami! În prima pauză, vine la banca mea şi stă. Se uită la mine şi nu zice nimic. Eu mă prefac că am uitat picul în ghiozdan, caut, nu găsesc, mă uit şi-n bancă. Până pleacă. Apoi mă joc cu fetele. Băieţii, între ei. El zâmbeşte la mine tot timpul şi în ora următoare iar se uită. În pauza de la 10.00, mă duc la el şi-l cert. Tu de ce te uiţi la mine, dacă n-ai nimic să-mi spui? Şi el îmi spune că sunt frumoasă. Şi am, aşa, nişte emoţii… Pe urmă ne alergăm prin clasă şi în ultima pauză ne plimbăm ţinându-ne de mână.

Drept e că în ultima vreme am auzit cam des că relaţia scârţâie. De cel puţin două ori pe săptămână îşi promitea că a doua zi se desparte de el. Nu m-am amestecat. Iubirea lor. Ţie nu-ţi pasă, mami? E, sigur că da, însă nu e frumos să te manifeşti în cuplurile altora. Alaltăieri primesc un telefon, spre după-amiază. Vocea, sigură de sine şi împăcată.

Să ştii că am noroc şi-n divorţ! L-am făcut în toate felurile, ne-am bătut şi i-am spus că nu mai vreau să-l văd niciodată. Apoi ne-am despărţit. Ne-am dus la judecător şi gata. Acum sunt liberă.

Treaba cu libertatea stă cam aşa. Ea mai are, de ceva vreme, un pretendent. Băiat deştept, că a trimis-o pe soră-sa în recunoaştere, la împrietenire. I-a fost simplu să se ataşeze şi el, aşa, ca din întâmplare. Ochi dulci, râs puternic, limbaj elevat, gesturi elegante. Ce să mai, un gentleman. Să-i spunem Artur.

Ea, proaspăt divorţată şi fără umbră de lacrimi pe obraz, îmi zice tot la telefonul de alaltăieri că poate a venit momentul pentru Artur. Cine sunt eu, să mă amestec? Am ajuns acasă târziu şi am întrebat-o cum a decurs şedinţa de seducţie. Mami, Artur e curajos. M-a luat de mână de faţă cu toţi copiii şi ne-am plimbat în cerc. Ei râdeau, nouă nu ne păsa.

Dar mi-am adus aminte de despărţirea antemeridiană şi mi s-a făcut poftă de detalii. M-am aşezat în pat, să-mi fie mai clar.

Ţi-am spus o dată. Ne-am făcut în toate felurile întâi. Adică eu, el nu zicea nimic. Lăsase capul în jos. Ziceai că suferă, mami. Şi ce anume i-ai spus? A, nu pot, mi-e ruşine de tine, chiar nu pot. Încearcă totuşi, trebuie să fi fost ceva foarte urât. Nu pot de faţă cu tine să repet. Te rog. Bine, da’ să nu te superi foarte rău. Vedem. Tu zi. Eu îi spuneam că m-am săturat să se tot uite la mine în ore şi să nu zică nimic, el s-a înroşit şi s-a aşezat în bancă, eu m-am enervat, el a ridicat capul şi a deschis gura. Era foarte roşu la faţă. A vrut să vină spre mine şi m-am speriat. Cum adică să vină el spre mine?! Şi ce-ai făcut?

S-a uitat la mine cu cei mai curaţi şi încrezători ochi, şi-a scuturat părul ăla care însoreşte orice loc, s-a înfipt cu picioarele în covor şi-a zis cu sete: L-am înjurat. Cum i-ai zis? Bulangiule! Şi pe urmă ne-am luat de păr.

Asta a fost prea mult. Şi m-am alienat brusc. Am întrebat-o de unde ştie cuvântul ăla şi ce înseamnă. Aşa îşi spun băieţii între ei când se ceartă şi se uită urât unu’ la altu’. Ce înseamnă bulangiule, mami?

I-am explicat. Nu i-a plăcut. S-a fâstâcit şi i-a părut rău de Adam. Apoi şi-a adus aminte că are un alt iubit. Proaspăt. Ieri, abia aştepta să iasă la joacă să-l vadă. Frenezie, nu glumă. Dar a intrat cu apăsare pe uşă, şi-a aruncat cheile cu năduf şi mi-a spus sec: Gata şi cu el. M-a dezamăgit. De ce? I-a făcut alteia un compliment de faţă cu mine. Vezi? Nu susţine. Mâine anulez divorţul.