Nici nu m-a impresionat peste măsură: tuşele sunt cam îngroşate pentru gustul meu. Un declic s-a produs însă, pentru că în ciuda a toate de mai sus (ni se vând convorbiri telefonice cu lacrimi furate, ambalate într-un dramatic aproape vulgar), e adevărat ceea ce spune şi cam doare: de prea multe ori uităm.

Asta e mesajul pe care l-am reţinut eu. Nu e unul nou, nu are miros de epifanie, ci constituie mai degrabă un reminder emoţional. La fel ca refrenul unei melodii proaste sau ca replica dintr-un serial poliţist de pe AXN.

Cinism

Spuneam mai demult: nu mai îţi iei poezia din cărţi, ci din statusurile de pe Twitter sau panourile din intersecţie. Ideile vin din interviuri cu staruri rock, întrebările se nasc din tabloide.

Aşa văd eu urmaşii postmoderniştilor: liberi să deconstruiască orice, suficient de cinici încât să dea la o parte întregul care li se vinde.

Apropo de asta, Jason Schwartzman spunea într-un interviu: „Probably it’s also a generational thing, but I don’t really crave—I don’t need an artist to be amazing all the time, or I don’t even need an entire song to be good. Honestly, I think this emphasis on everything having to be really good all the time—it’s just not interesting to me”.

Mai spune: „I don’t care. I just need, like, one great sentence, one great melody”.

(La nivel ironic, cam la asta s-a redus interviul lui de mai multe pagini, pentru unul din cititori: la un citat pe care, până la urmă, putea să îl spună oricine altcineva).

Originalul pierdut

Tot la capitolul ce mai mi-a atras atenţia în legătură cu subiectul despre care scriu, într-un film foarte frumos, ajungi la întrebarea: “Fără cópii, câţi am ajunge să stăm faţă în faţă cu originalul?”.

Valabilă nu doar pentru opere de artă, dar şi pentru bucăţi de viaţă: relaţii, decoruri, scenarii, cópii inconştiente ale altora (trecute, văzute) până ajungi să crezi că trăieşti originalul. (Şi, de altfel, îl trăieşti).

Valabilă nu doar pentru cópii, ci pentru toate mesajele cu care ne întâlnim, în fiecare zi, indiferent de dorinţa noastră. (Un reminder fals e mai bun decât nici unul).

Ce vreau să spun: întâlnirea cu declicul e suficientă. Nu mă deranjează originalul pierdut, nu am nevoie nici de contextul potrivit pentru el. Din contră, uneori, decorul impropriu îl face cu atât mai autentic.

Matrioşca

Există, mai ales aici, în mediul online, nevoia insistentă a proprietăţii. Gânduri aruncate în 140 de caractere, preluate apoi, în alte medii, generând indignare. „Eu am dat primul ştirea. Eu am spus primul gluma. Eu am postat primul un youtube care exista din 2004, dar căruia nu i-a dat nimeni atenţie până acum şi pe care l-am întâlnit pe un blog uitat la capătul internetului, citat pe un forum pentru copii şi găsit pe stumble”.

Sursele ştirilor, dacă le urmăreşti atent, sunt matrioşca. Huffington care citează un blog de pe Forbes, care pleacă de la o ştire Reuters care preia o analiză de pe Financial Times care începe cu un editorial din New York Times.

E jocul ultim: vânătoarea de sens. Proprietarii (autorii) devin irelevanţi, dar nici măcar mesajul în sine nu mai are statuie. Organe decupate de-ale lui se propagă nestingherite, dând naştere la copii (puneţi ce accent vreţi aici) de nerecunoscut. Cam asta e răzbunarea consumatorului.

Este bucata aia de civilizaţie în care lucrurile sunt date peste cap mai mult ca de obicei. Mi se spune că, de fapt, aşa sunt toate bucăţile de civilizaţie, narcisiste în natura lor: totul moare cu ele pentru a începe noul denaturat.

Rămân la părerea mea că ce se întâmplă acum e mai aproape de viitor decât anxietăţile, de exemplu, ale secolului 19. Măcar cronologic nu pot fi combătută, deşi, la scara infinitului, chestiile astea nu mai au importanţă.  Parcă – zic eu – graniţa e mult mai vizibilă între ceea ce lăsăm în urmă şi ceea ce trăim deja, bifând profeţiile din SF-urile anilor 60. Pe scurt, diferenţele între anul trecut şi cel prezent sunt prea mari. Tehnologic vorbind. Şi apoi, prin implicaţie directă, social, individual, psihologic colectiv.

Chiar şi aşa, continuu să spun: Nu moare nimic.

Râdeam la un moment dat de propria motivaţie de a lucra în presă: vreau să le povestesc strănepoţilor cu ochi tridimensionali ce s-a întâmplat atunci, prin 2000 şi ceva, şi cum a fost marea schimbare. Dar poate că atunci nici nu vor exista cuvinte. Vor accesa direct fluxul cerebral al mătuşii senile pentru a privi trecutul ca pe un film plictisitor.

Aşa că trebuie să recurg la explicaţia aia sinceră: rămân în media pentru propriile amintiri necesare. Nu va fi atât de grav.

Lumea se va roti în continuare şi oamenii vor dori să afle cum o face. E ceva mai colorată presa de azi faţă de cea de ieri. Ca o carte cu poze, spuneam la un moment dat. (Număraţi numai VEZI-urile şi FOTO-urile din titluri). Cu mai puţine cuvinte şi mai multe imagini cutremurătoare. Majoritatea faptelor a devenit ŞOCANTĂ (şi poate chiar aşa e). Tabloidul a scăpat din cuşcă şi a făcut pui ilegitimi în toate curţile cu renume (Până şi BBC mai dă, din când în când, câte o ştire cu apocalipsa sau penisul cântător).

Motivele le-am mai discutat, în sute de comentarii la alte texte. De la un punct încolo întrebarea cu oul, găina şi ce a fost primul, nudul sau dorinţa omului de a-l vedea, nu mai are relevanţă.

Revenim. Presa de azi şi-a dat costumul jos şi acum updatează sutienele cu paiete. E mai gălăgioasă. Se machiază strident. Strigă cu majuscule. Departe, însă, de a ajunge la capăt. E cât se poate de vie – chiar dacă unii mai cad pe parcurs, iar alţii se sinucid. Informaţia, însă, îşi va găsi mereu gazde fecunde. Oameni care să aibă grijă de ea, canale, cititori.

(Luna aceasta, Marshall McLuhan ar fi împlinit 100 de ani. În afara de mediulestemesajul, superstarul teoriei media a mai avut o frază, aproape la fel de cunoscută: „Nu aţi înţeles nimic din munca mea”).

Oricum, pentru posibila viitoarea ei puţin probabilă moarte, nici extratereştri, nici încălzirea globală, mogulii, asteroizii, roboţii ucigaşi sau presiunile politice nu vor fi de vină. Ci cei care o mai ţin în viaţă azi.

Aş vrea să spun jurnaliştii, dar am tot evitat cuvântul până la acum, aşa că voi încheia la fel de eufemistic. (A devenit, fără nici o vină, un cuvânt care se ceartă cu el însuşi şi naşte, instant, încrâncenări inutile).

Nu am fost singura. În câteva ore, fotografia asta a călătorit pe toate site-urile de ştiri, bloguri, twittere, facebookuri şi statusuri de messenger. Şi a reuşit să refacă drumul din realitate: printre apocalipse şi tensiuni diplomatice, lumea s-a oprit, o secundă, să îi privească, aşa cum s-a oprit pentru fotograf, în momentul în care a apăsat pe buton, şi poate la fel cum s-a oprit să conteze pentru cei doi.

Mi-a plăcut să scriu povestea lui pentru Realitatea.NET. Aici, ca o notă de subsol, o să redau interviul care a stat în spatele articolului. Este vorba de Noam Galai, un israelian de 26 de ani care trăieşte la New York. Fotografia lui autoportret a făcut înconjurul lumii: de la zidurile din Iran şi reclame politice în Honduras la coperţi de revistă şi cărţi despre droguri. Se pare că faţa lui spune multe oamenilor, fără să vrea.

Şi o întrebare, înainte de interviu: v-aţi căutat pe internet? Care a fost cel mai ciudat loc în care v-aţi găsit?

What was the context in which you took the pictures? What mood were you in? Tell me about the coordinates of that day: what time was it, where did you take them, what were your thoughts?

I got the idea for that shoot many years before actually shooting it. Each time when i was yawning in front of a mirror, it just looked scary/cool… it looked like im screaming. I knew i that i have to take a photo of myself screaming and i knew image like that could work.

I took the pictures on February 17, 2006 afternoon in my NYC apartment. I was just bored, wanted to pass the time somehow and decided to try and create that screaming image i wanted to do for a long time.  The whole photoshoot took less than 3 minutes. I wasnt angry/mad/sad/scared or anything like that – just bored.

Why did you made them, at that point? What was the purpose?

Its an idea i had for a long time and wanted to make it a reality. at that point i didnt have any specific plans for that picture. i just posted it on Flickr for people to see.

Have u ever had the feeling, when you took them, that they will be that special?

I had a good feeling about those photos. When i opened the photos on my computer I knew they’ll be successful – but not THAT successful. I knew it will get attention from people and maybe few will ask to buy a print or ask to use it. Never expected people to tattoo my face on their bodies.

What were the first reactions to the pictures? (Friends, family, the comments on flickr)

My parents were the first people to see those images and im not sure they liked them that day… i think it was weird for them to see their son like that. But i think they got to used to it since then

When i posted it to Flickr i got a lot of comments and messages from random people, all very supportive.

What was the first use of them that you find? What was your reaction?

The first use was found by my co-worker. She came to me one day in the office, and told me she saw someone on the subway wearing a shirt with my face on it. I thought she was wrong, but after 6 months I went to a very cool and known clothing store in Soho (NYC) with my friend, and was shocked to see a t-shirt with my face on it, exactly the same as my co-worker described. So next i did the weirdest thing someone can do – i payed $30 (the price of that t-shirt) and bought something that was stolen from me.

Did anybody ask for your permission to use the pictures?

Yes, I had few requests. For example – National Geographic’s people found my image on Flickr and emailed me to ask for permission to use it for one of their magazines. But the other ones were small requests from random people.

How did you find yourself in all the world? (Argentina, Spain, Mexic, etc)

I used Google Images, Flickr Search, and a tool called TinEye. I just started searching terms like “scream graffiti”, “scream stencil” and other related terms, and started finding a lot of images that have my face on them. Then I started searching in different languages like Spanish and Dutch.

TinEye is a cool search engine for images. You upload a photo, and it will search for websites that have that picture, or similar versions of it. So i found even more photos that way.

Now i mostly get info about new appearances from friends or people who know my story and see it somewhere.

What was your reaction? Did you try to contact the people who used your pictures? How can you control the use of those pictures?

I try to contact most of the people who use it – but not many respond. When i see art (paintings, Graffiti, Stencil etc) of my photo i really like it and try to compliment the artists for his work (and usually ask them to give credit to the original picture/photographer).

I cant control my photos anymore, It spread too much to stop it now..  But i can try and make this a positive thing for me. Not a lot of people can say their face/photo is on walls in Iran, on books in Mexico or on protest signs in Barcelona. So yeah, i maybe lost a lot of business on those few photos, but im trying to get business by using this story and sell my other images.

Now, that everybody knows the story of your pictures, do you have any benefits from them? Financial ones?

I created a store where i sell Screaming merchandise – T-shirts, mugs, iPhone cases and more products with my famous scream photo on them. So if people like my story, or like my screaming photo, they can buy something here and support me: http://screamography.com.

What was the use of the pictures that you most liked? Why? And where did you liked yourself the least?

I really liked the graffiti/stencil art in Iran. Im not allowed to get in to Iran, but at least i know my face made it in. I also really like the protest signs in Spain, and also the graffiti i found there. But i have to say – I heard someone in Maryland made a tattoo of my face on his arm. Still waiting to see a picture of that, but even without it – this might be my favorite face appearance!

I didnt like finding myself on commercial items like books and t-shirts. To know that companies make money using my face, and not giving me anything or at least ask for permission.

What do you think the pictures have, that made them so famous?

I think the way i shot the pictures make it hard to recognize the person in them (me), so people can relate to it more, people can create their own story for that image. Some people thing its about anger, some people see it as sadness and crying. Some people see it as a symbol for freedom and some see it as power. I think the picture makes people feel in so many different ways, and this is mainly why its so successful.

How did these pictures influence you (life, your career as photographer)?

I dont think it changed a lot with my photography career, I still do the same things i did 2 and 3 years ago. Now that the story is out i get more recognition, and my name is out there.. so who knows, i might get job offers because of my story. but i try not to make a big deal about it – its a very cool story, but its not the only thing i do. If you check out my website you can see i do a lot of other types of photography.

Do you have any special projects for your “scream”, now, after it became a  universal symbol? A gallery, maybe?

Yes, Im working on a big art project right now – im trying to get 100 known artists (Painters, illustrators, graffiti artists, animators etc), and let each one of them make their own take on my scream photo. Then i want to make a book (still looking for book printing companies to help), and fund/sell it on Kickstarter. Most of the money will go for the production of the book, but the change will go to charity. This is the plan.. still working on finalizing the details.

I would love to do an exhibition/gallery of my photography, but no one approached me yet.

How does it feel to be so famous, but, at the same time, a face that can cover any subject?  Political issues, cultural symbol, avantgarde movement, commercial trigger?

I dont consider myself as famous – my photo is famous, not me. But the whole thing is pretty cool and overall i enjoy seeing all the different places and uses of my face around the world. I never thought someone will use my face as a cover of a magazine, or as a poster for a concert – so for me its just very interesting to follow that movement.

Again – i dont like when people make money on something i created, but all the rest is very cool to see!

In the end, what did you learn from this experiment?

I learned that you dont have to have expensive equipment to make a great picture. I shot it with a lamp i had in my apartment, and with my old Nikon D70. It took me 3 minutes from start to end – no studio lights, no crazy camera or lens. And still – my photos became iconic around the world. You dont have to be rich to make great photos – you just need to have a good idea…

Also – I learned something i already knew before about how crazy the internet can be. You’ll never know where your photos will end up when you post them online. 99.9% of the time nothing will happen, but you can never know! People should not be afraid of it, but just use it for their advantage.

Fotografia care l-a făcut faimos:

Noam Galai / StolenScream

Măcar pentru asta, și o să trec pe acolo. (Programul, aici).

Un alt spot care m-a făcut să râd la fel de mult a fost cel realizat pentru Tifful din 2010. Tot Radu Muntean:

(Tiff care își pregătește și el tolba pentru anul acesta).

Mi-a atras atenția Godard, fată și am simțit nevoia să îl aduc și pe Pandoras, din cauza pauzelor publicitare din ultima vreme de la televizor. Reclamele au intrat, într-un final, în normalitate, și pentru români. Acum mai mulți ani vorbeam cu oameni care lucrau în publicitate în țările vecine și spuneau așa: doar românii comentează reclamele cu atâta interes și ajung să vorbească despre ele la bere (sau ca ele), în timp ce, pentru ceilalți, sunt doar o realitate enervantă și plictisitoare.

Uite că am ajuns și noi imuni în fața lor. (Așa mi se pare). Industria s-a maturizat, creativii s-au liniștit, produsele se mulțumesc încet, încet cu funcțiile lor principale. Ne întoarcem la cântecele, o să vezi – comenta răzbunător un prieten – tralala, noi vă dăm bani, nanana, spală cu mine. Și e foarte bine. Ce atâtea artificii.

Oarecum de acord. Dar cele două exemple din acest text sunt așa, ca amintire a zvâcului publicitar de la începuturi. (Menționez în avans: da, știu, un festival de film nu este un șampon, bineînțeles, și este foarte bine că se întâmplă așa).

Tot acum mult, mult timp îl întrebam pe Cristian Mungiu despre aventurile lui cu reclamele (interviul). Spune el acolo: „Din film preiau mai degraba gustul pentru locatie in loc de decor, preferinta pentru alegerea actorilor in functie de joc si nu de infatisare si preocuparea pentru o coloana sonora cit mai bogata care sa elimine senzatia aia de stinjeneala a unei replici nefiresti zisa intre patru pereti. Nu stiu daca reusesc sa le impac cum trebuie”.

Așa că, dacă tot suntem aici, hai să facem un top împreună: care sunt reclamele românești care v-au placut cel mai mult și de ce? Care v-au enervat cel mai rău?

Previzibil, ca orice individ reticent la experiențele părinților și la sfaturile care rezultă din ele, nu prea m-am conformat. Singurul deux pieces la care am abdicat a fost un costum de in bej, pantaloni și sacou, pe care nu am putut să îl refuz pentru că era cadou de absolvire și pe care a trebuit să îl îmbrac cu aceeași ocazie și din același motiv.

Chiar și acum, însă, insistă să îmi sublinieze beneficiile unui costum serios, pentru că nici un război nu e prea mic pentru ea și el nu este niciodată pierdut cu adevărat. Ea, care deține cel puțin 200 de eșarfe, cred, pentru fiecare anotimp și nici o pereche de pantofi nu se potrivește exact cu ce ar avea nevoie. Care are haine pentru mers la pâine și prin casă nu poți să stai oricum, chiar dacă nu te vede nimeni.

Este genul acela de mamă care insista să îmi explice că nu contează ce se întâmplă la mine în cap, dacă nu știu să și arăt.

Și corolarul: lumea nu are de unde să știe cine ești, dacă nu îi spui. Iar asta începe cu pantofii lustruiți și unghiile curate.

O admir cu toate sufletele, dar din cealaltă tabără: cu lumea și ideile ei mai trebuie să și lupți. E mai frumos să îți faci loc prin ea și în papuci, uneori. (Ne certăm des pe chestia asta).

Așa că, între timp, mi-am construit altă idee: dacă tot ne îmbrăcăm, că asta e convenția, putem să ne jucăm (să mai râdem, uneori, să facem cu ochiul). Am grijă la haine și manichiură, în același fel în care sunt atentă la scris: să spună ceva și să pun virgulele unde trebuie (îmi mai scapă).

Concluzia e că habar nu am. Poate le dăm prea multă atenție. Și spun asta un pic frustrată că am renunțat și eu la teneși, până la urmă, când mă duceam la conferințe și interviuri.

La final, o nedumerire feminină. Mă întreba cineva, la un moment dat, sincer mirat: de ce le plac fetelor bijuteriile mari? (și îmi arăta pentru exemplificare inelul care îmi ocupa jumătate de deget). Nu am știut ce să îi răspund. Poate îl deslușiți voi.

Și, de fiecare dată când mă întorc dintr-un loc străin cu decoruri frumoase și oameni normali, unde aerul se respiră altfel (și îmi place să îl respir, să fie înțeles), drumul de la aeroport spre casă îmi aduce mereu aminte că mă întorc unde trebuie.

Apropo de fumatul ăla, scris în ADN, poate că – în ce mă privește – așa o fi și cu România. Ai mei au fost prima generație plecată de la țară. Eu și soră-mea, prima generație născută în oraș. Suntem mai aproape de pământ, îmi spunea, ironic, un prieten, în timp ce căutam să găsim explicații pentru lipsa noastră de disponibilitate de a pleca din țară.

Cunosc toate argumentele prietenilor care au plecat (unii au rămas acolo, alții s-au întors), însumate prin filtrul personal la concluzia: e datoria ta să cauți mediul optim de evoluție.

Rațional, așa cum căutăm în viață toate celelalte lucruri, așa ar trebui să ne căutăm și țara. În funcție de teste psihologice, preferințe meteo și afilieri arhitecturale.

Din comoditate, poate, am găsit-o pe asta. Era cea mai aproape. Mă născusem în ea, iar eu sunt genul de persoană impresionată de coincidențe.

La fel de incoerente sunt și celelalte argumente. Îmi place aici. Orașele nu sunt locuri. Râd încă alături de oameni pe care îi cunosc de zece ani. Îmi e familiară limba în care îmi cumpăr pâine. Viața nu stă în chelneri neprietenoși și găurile din șosea. Avem baladă cu o oaie vorbitoare. Credem că suntem unici. Postmodernismul s-a născut la noi. (Și Tzara). Și cea mai bună combinație de limbă latină cu slavă, turcă și viezure. M-am întâlnit o dată, în tren, cu e expertă în parapsihologie, care venea de urgență la București pentru o lucrare și mi-a spus că sub România (sau deasupra) sunt grădinile Maicii Domnului.

Pentru că sunt sigură că toate lucrurile astea se găsesc și în alte părți. Și sunt ale lor, la fel cum sunt ale noastre.

În concluzie, am ales o convenție cu parfum emoțional.

Două chestii de final.

Mi-a rămas lipită de sertarul psihologic cu România faza aia din Occident, când personajul rămâne cu balonul în mână, în urma tuturor, iar pe fundal se aude noi în anul 2000, când nu vom mai fi copii și ai impresia că Mungiu l-a lăsat acolo să stingă lumina. (Țin cu personajele astea)

Apoi, când e vorba de plecat, îmi țiuie mereu în urechi citatul ăsta din Coe:

„- Şi ce-o să faci în Transsiberian?

- O să mă uit pe geam.

- La ce?

- Nu ştiu… La Trans-Siberia, presupun. Sau pot să mă duc în Bali. În America de Sud. În Insulele Capului Verde. Lumea este stridia mea.

Munir nu se arătă convins.

- Mă rog, eu am mâncat o singură stridie în viaţa mea şi mi s-a făcut rău. Iartă-mă că ţi-o spun, Benjamin, dar încerci să fugi de tine însuţi. Şi n-o să-ţi meargă.

- Nu-ncerc să fug de mine însumi. Incerc să fug de… asta!

Arătă spre ce se afla în jur: mobilierul simplu din apartament, tapetul vechi şi zugrăveala care începuse să se scorojească.

- Fug de Birmingham. De plictiseală. De ratare. Ce-i rău în asta? Cam era timpul, nu?

Munir se aşeză şi dădu din nou televizorul mai tare.

- Începe mai de jos, Benjamin, doar atât îţi spun. Nu te-ntinde mai mult decât ţi-e plapuma.”

Voi de ce rămâneți? Sau de ce ați plecat?

Mi s-a părut o idee bună, doar că implementarea ei s-a tot amânat. Până acum. Cei care vor să schimbe tabăra, pot să o facă aici. Textele propuse vor intra în așteptare, vor fi selectate de editor și postate apoi pe site. Ca și pentru autoare, criteriile sunt simple: scriitură și atitudine.

Schimbul de tabără mi se pare sănătos, pentru că tot citesc reacția asta: eu aș scrie mai bine, etc. Sau, din tabăra cealaltă: scrie și tu un articol, dacă poți.

Mai propun experimentul acesta pentru că multe articole freamătă în comentariile din subsol de idei, artificii, argumente documentate, umor. Acolo le-am convins prima dată pe Nora și Val_One să încerce un rol nou și le mulțumesc foarte mult că au făcut-o. (Și să nu uităm de Andreea).

De altfel, nu e un lucru complet nou. Pandora’s a fost o comunitate deschisă de la început: cei care au vrut să scrie și au făcut-o cu nerv și atitudine au fost postați pe site. Multe din autoarele site-ului au fost recrutate astfel.

Dar, în timp ce căutam nume noi, m-am lovit de un alt obstacol: autoarele de pe Pandora’s își asumă – cu nume și chip – lucrurile pe care le scriu. Nu toți cei care scriu bine sunt dispuși, însă, să își lipească buletinul de textele respective. Motivele nu sunt importante – până la urmă, este una din consecințele lumii noi.

Tocmai pentru a păstra toate porțile deschise, am propus această secțiune nouă, a schimbului de tabără.

Spor la tastatură. Și la cât mai multe comentarii

Și tot așa.

În avalanșa de bucurii și avantaje cu care onlineul românesc acoperă ultimele oftaturi ale celor care plâng presa tipărită, printre click, share, video și like, noua media instant ascunde în pântecele ei colectiv un alt tip de dispariție.

Aceea a titlurilor (cu semnificația lor demodată, pe care o voi descrie mai jos). Mă simt datoare să le remarc trecerea, măcar așa, ca o ofrandă pentru statuile pe care le-au constituit în presa tradițională. Fostele vedete ale scriiturii jurnalistice și-au pierdut importanța, pentru cititori, și interesul – pentru editori. Sunt înlocuite cu un fel de introducere scurtă a textului, ornată cu atenționări violente (VEZI, VIDEO, ASCULTĂ AICI, AFLĂ CUM). Un hibrid care se numește la fel, își face treaba modest și nu are nevoie de artificii. Pot accepta: un fel de evoluție eficientă.

Chinuri trecute și inutile

Chiar dacă lucram la un cotidian (care se numea Cotidianul) și se presupunea că timpul nu ține cu noi, uneori titlurile ne chinuiau mai mult ca textul în sine. Țin minte că, uneori, la construcția lui participau și vreo 10 oameni. Erau dezbătute zeci de variante. Ne certam cu năduf. Aruncam la coș unii cu alții. Râdeam mult. Foarte rar venea ideea care să ne mulțumească pe toți. Așa că majoritatea titlurilor apărute erau, de fapt, compromisul celei mai bune soluții găsite până la închiderea ediției.

Titlul te tortura. În sensul acela, al graalului jurnalistic, combinația perfectă între emoțional, interesant și literele care încap pe un rând. Runda a doua a bătăliei se dădea mereu la paginare, unde marile idei cădeau sub securea numărului de semne. (Nu îmi încape un cuvânt. Nu îmi încape o literă).

Pentru presa scrisă, titlul era un paradox. Să fie onest cu textul pe care l-ai scris. Să atragă. Să aibă puține cuvinte. Să fie clar. Să aibă informație. Să aibă emoție. Să aibă ceva. Să fie sexy.

Îmi amintesc că, într-o zi, o pagină era să plece în tipar cu titlul XXXXX din cauza amânării prea mari. Iar a doua zi, băieții de la sport au trebuit să explice multor colegi samariteni că Fără titlu chiar era titlul unui articol despre Steaua și nu o greșeală care trebuia îndreptată înainte de BT.

De altfel, în aceeași idee, cea mai mare satisfacție pe care am avut-o nu a fost primul articol scris, ci primul titlu care nu mi-a fost schimbat.

Acum suntem serioși și rapizi

Acum, pentru că internetul este bun cu media, nu mai trebuie să lupți cu paznicii layoutului: titlurile pot fi cât de lungi vor ele. Și sunt. Atât de lungi, încât nimeni nu mai simte nevoia să se gândească la ele. Asta este și regula presei de net: cât mai multă informație înainte ca cititorul să apuce să respire.

În schimb, s-a scurtat timpul. Titlul trebuie dat într-o secundă – chiar în aceea în care s-a întâmplat evenimentul. Sexy stă în majusculele utilitare: VEZI VIDEO. ASCULTĂ ULTIMUL SUNET scos de Mădălina Manole. Cum poți să devii mai deștept – 10 METODE. Noile titluri nu mai caută emoția, ci cuvintele necesare pentru a fi găsit pe google înaintea celorlalți.

De aceea, dacă deschizi principalele site-uri de știri din România, rezultatul este un șir de clone deprimate. Și îți spun, într-o limbă serioasă formată din taguri, același lucru. (În curând nici nu o să mai fie nevoie de titluri. Or să fie suficiente doar câteva cuvinte, aruncate în ordinea căutării lor, demers la fel de onest pentru cititori, ca oricare altul: Băsescu Boc ceartă, oaie blană roz, încă un text despre sfârșitul lumii, iod apă murim poate, o actriță al cărei nume nu vă spune nimic goală în filmul unui regizor pe care nu îl cunoașteți).

Chiar și site-urile publicațiilor săptămânale – de cultură și opinie – se înscriu în același trend sec informativ. Excepțiile cad în cealaltă boală, mai veche, a titlurilor românești: nedefinitul melancolic (Anatomia conferinței, Despre valori și imagine etc).

Ieri, însă, am găsit câteva care au scăpat de informația pură. Nu îmi dau seama dacă tendința ar trebui încurajată, dar au poezie pe la colțuri.

De ce câinele nu e miel, conform prefectului Capitalei

Prostituţia plătită se numeşte curvă

ÎNGHEȚAREA PREȚULUI BENZINEI în România. Oficial guvernamental: toate căile sunt POSIBILE (mi-a plăcut sintaxa și abstractul situației)

Dincolo de cancan

Cum faci gelos un fotbalist?

Singurica la teatrul Tandarica. Povesti cu aluzii sexuale pentru copii

Marele vagabond al unei metafizici îmbătrânite: Despre Emil Cioran

Si cel mai frumos, dat pe twitter de un prieten: Iod radioactiv în apa de ploaie şi în laptele de oaie.

Ei nu se lasă

O să închei cu ceilalți. Da, engleza oricum sună mai bine, mai ales în propoziții scurte, cu efect. Dar dincolo de asta, ei își permit încă să se joace (cu emoțiile, cuvintele), să fie neserioși, chiar și pe internet. Deși, chiar și acolo, pe tărâmurile prestigioase de peste graniță, noile titluri online câștigă din ce în ce mai mult loc pe home.

The Way We Weren’t (cel mai citit din Time, ieri)

No Peanuts for You! Meet America’s Meanest Airlines (tot Time)

The day the Earth stood still (Independent)

The future that never happened (Economist)