Tarziu acasa. Devreme la cinema, pe Dunare.

In centru, langa mall, niste batrani isi ingrijesc plantele, pisicile, se uita la televizor, citesc ziare, isi amintesc lucruri frumoase din trecut si se incurajeaza unii pe altii ca au facut ce trebuia: adica au venit la azil, pentru a le oferi spatiu copiilor. Se intampla intr-un oras din Bulgaria. Se intampla in multe alte locuri. Insa, documentarul bulgaresc de debut “Tarziu acasa” al Mariei Averina, prezentat in cadrul zilei bulgaresti de la Festivalul Degustatorilor de Film si Arta Culinara de la Portul Cultural Cetate e mai parfumat decat tarator-ul (o specialitate culinara cu castraveti, menta, usturoi, iaurt, menta si alte minunatii) si mai sarat in emotii decat placinta cu branza de oaie. Scoala bulgareasca de documentar e una din cele mai faine din zona si te loveste in vintre cu tot felul de senzatii. Celor care-si cer doza de intimism, le recomand titlul “Tarziu acasa/ Late Home/ Kusen Dom”, iar celor care se declara fascinati de universul tiganesc, le zic sa caute “Faraoni de beton/ Betonni faroni” macar pentru e vedea cum se pot face niste pregatiri de lux pentru viata de apoi.

FDFAC, evenimentul de care ziceam, se incheie la sfarsitul saptamanii. E de mers pana la Calafat si de acolo la Cetate (dupa Maglavit unde se afla celebrul locas de inalta arta: biserica ridicata cu sprijinul lui Gigi Becali in fata careia nu va veti intreba decat daca se urca cu liftul in clopotnita), pe Dunare.  Culinar vorbind, veti avea parte de super tratament, familia Dinescu ingrijindu-se ca la carte de toata imbinarea de gusturi. Cinematografic, oferta e decenta, si atunci cand merge curentul, puteti vedea filme in “gara fluviala”, o sala tare faina chiar langa ponton si in “valea cinematografica”, un spatiu open-air unde cerul te inspira si te invaluie nocturn cu liniste si pofta de viata.  S-a trecut pana acum prin vreo 5 tari dunarene, mai sunt inca cinci de vizitat filmic, au venit oameni de prin tara cu bicletele si alte mijloace de transport mai glam, sunt acolo invitati straini simpatici din Bulgaria, Germania, Ucraina samd cu care e o placere sa stai de vorba. Si nu in ultimul rand, seara puteti da de Mambo Siria, care canta de rup, in frunte cu simpaticul nea Marin, care innebuneste publicul feminin la dans cand le zice “Cu surubul”…

Ar fi fost minunat sa avem ceva extraordinar de aratat: filme romanesti senzationale, dar oferta de scurtmetraje autohtone proaspete n-a fost cea mai potrivita. Se remarca totusi niste nume demne de urmarit din “noul cinema romanesc” asa cum le place criticilor sa tot spuna: regizorii Andrei Dobrescu (“Lost Springs 2″), Daniel Sandu (“Numaratoarea manuala”), Marius Iacob (“24 de galeti, 7 soareci, 18 ani”), actrita Iulia Verdes (“Intre prieteni”, regia Ozana Nicolau), toti oameni frumosi, talentati si mai ales diferiti ca viziune artistica, plus extrem de dedicati muncii lor. Din punctul asta de vedere, am putea sta cat de cat linistiti: exista forte tinere care sa faca treaba in filmul romanesc, de-ar gasi finantari bune, ca au idei cool, sunt plimbati pe la festivaluri serioase din strainatate, se straduiesc sa-si croiasca drumul catre marile ecrane.

Program festival: videofil.ro.