RSS Feed

Plăcintă cu boscoane

vezi toate articolele de
13 May 2013 la 14:00 19 comentarii 765 vizualizari.

Că n-or fi toate aşa! Sigur că sunt. Nu facem făina călătoare prin păduri, la miezul nopţii, şi nici nu punem mărgăritare în cuibar, dar plăcinte goale nu există.

Când gătesc oarece, învăţ reţeta pe dinafară. Altfel, odată făcută, acolo rămâne. Pân-o veni Alzheimeru’ şi m-o elibera. Apoi, le pun pe toate cele trebuincioase în apropiere.

Încă de când le iau de prin unghere şi le aştern sub ochi şi la-ndemână, începe povestea. Parcă niciodată gândurile nu rup digul mai cu foc decât atunci când faci plăcinte.

Amintiri, uitări mărunte, planuri mici şi scorţişoară se adună şi-ţi înmoaie palmele-ncălzite. Sucitorul îşi aleargă urmele peste-aluat, umplutura creşte-n nedospirea ei firească, alb şi negru de vanilie în iureş mut şi incantaţie.

Nu, nu trebuie să faci nicio ştiută zicere. Şi azi, ca altădată, tot potopeşti cuptorul cu inimă de sfaturi. Şi tot acum, ca niciunde altcândva, nicio clipire nu poţi face fără s-aduni speranţa toată din tine şi să ungi formele cu ea.

Şi cred că niciodată nu-ţi eşti mai credincios decât atunci când pui gătarea-n tavă şi-i deschizi drumul spre bunătate. Eşti tu cu totul, făcut mic, domol, cuminte, nu dărâmând, ci crescând munţii cei mici şi buni şi calzi şi moi.

Hai, adă mierea.

Boscoanele sunt farmece.

       

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
 

Etichete:


19 comments
  • 1

    ?

  • 2

    Pe cand va vedem la Master Chef?

    alt Incongruent Fenomenologic
    2013-05-16 10:44:54 | Raporteaza
  • 3

    Niciodată. Mulţumesc pentru încredere şi, bunînţeles, pentru susţinere.

  • 4

    La noi in Ardeal placintele bosconite se numesc palanetze. Si se fac in cuptorul de paine, din aluatul ramas. Sunt o minune!

    alt Incongruent Fenomenologic
    2013-05-16 11:19:32 | Raporteaza
  • 5

    Palaneţe sau pălăneţe/palăneţe/pălaneţe?

    Mai zi de ele şi cum e cu bosconirea pe la voi. :)

  • 6

    Cum vrei tu s-apoi mancam.

    Bunica era bosconitoarea-sefa. Mai intai facea painea, mare si rotunda, dupa care bosconea fiecare placinta in parte. Cu de toate. Unele erau dulci, altele iuti, altele sarate. Si toate erau parfumate. Eram prosti p-atunci ca nu stiam de Hugo Boss, Chanel si de-alde astia, dar nici nu ne lipseau. Din cand in cand mai miroseam a usturoi ca si aia mici din Coreea. Sau a ceapa ca ai nostri. Alte vremuri…

    alt Incongruent Fenomenologic
    2013-05-16 14:56:53 | Raporteaza
  • 7

    :lol: :lol: :lol:

    Niciodată n-a fost mai adecvată la context zicala „Cum vrei tu, şi-apoi mâncăm.“

    Nu eram proşti pe-atunci, numai că eram ceva mai vii şi mai curaţi decât azi.

    Mai zi, că-mi place…

  • 8

    Mi-e dor de vremurile acelea.

    Sunt singurul din familie care a invatat rostul palanetzelor de la bunica, dar nu-mi ies ca ale ei.

    Ca eu le fac in ler, la aragaz. N-am cuptor ca pe vremuri. Si marfa nu-i aceeasi. Si mainile-s mai stangi. Dar le fac din cand in cand copiilor, da de-or uita de chips-uri si alte nebunii. Si-mi mai amintesc si eu de copilarie.

    alt Incongruent Fenomenologic
    2013-05-16 15:23:32 | Raporteaza
  • 9

    Cui nu i-ar fi, de le-a fost cândva în stăpânire? :)

    Nu mai avem ce ne trăbă, dar încercăm din ce putem. Fie-mea zice: „Miroşi a prăjitură de mamă.“

    Îmi spui şi mie rostul lor?

  • 10

    Ferice de tine. Ai o fiica care stie sa distinga mirosurile adevarate. A mea e deja studenta si s-a obisnuit cu alte mirosuri.Iar baiatul miroase doar computere.

    Nu stiu daca rostul lor poate fi rostit. Sau poate n-am eu talentul asta. Ca stii cum se spunea pe vremea mea: ” ca numarul inginerilor tinde sa depaseasca numarul intelectualilor”

    alt Incongruent Fenomenologic
    2013-05-16 15:51:44 | Raporteaza
  • 11

    Doamne! :lol:

    Am auzit asta în varianta: „Vezi, tată, să n-ajungi inginer, ai grijă.“

    Hai, că e o prostie din bestiarul bine-cunoscut.

    Mult mi-ar plăcea să povesteşti plăcintele cu boscoane, să ştii.

    Fata mea e încă mică. :) Dar dacă-mi moşteneşte nasul, singura mea calitate ieşită din comun, atunci va distinge şi mai încolo. Dacă nu, o să aibă amintiri… :)

  • 12

    “…și-apoi mâncăm” îmi sună cunoscut nu era un banc?

  • 13

    Era, da. :) Finalul moralizator al unuia. :lol:

  • 14

    “Breathe (reprise)

    Home, home again. I like to be here when I can. When I come home cold and tired It’s good to warm my bones beside the fire. Far away across the field The tolling of the iron bell Calls the faithful to their knees To hear the softly spoken magic spells.”

    alt Incongruent Fenomenologic
    2013-05-17 11:35:41 | Raporteaza
  • 15

    Mulţumesc. :) Simplu şi curat. :)

  • 16

    Dar scovergi cu flori de salcam cine a mancat. Reteta e din Basarabia. Dar tuica din flori de salcam ? Are un parfum…

  • 17

    Eu, Raj. În copilărie. :) Îmi făcea bunica. Şi ţuică de salcâm am mirosit, dar n-am gustat.

  • 18

    Avem nevoie de o optiune ‘email’pe acest site, nu doar de a recomanda ‘articolul’ pe fb – as fi dorit sa trimit aceste randuri cuiva. Poate in viitor. .. Si mie imi lipsesc ‘acele vremuri’, mama mea refuza sa mai faca prajituri, prefera sa le cumpere, insa acelea nu sunt adevarate.

  • 19

    HJ,

    Mulţumesc. :) Dar le poţi şi copia şi trimite cui vrei tu.

Comentează

Pentru a aparea comentariul dvs direct pe site, trebuie sa va inregistrati, sau sa va logati daca aveti deja un cont.
Comentariile anonime vor intra in moderare


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari
13 decembrie înseamnă în fiecare an ziua mea de naştere, iar acum, în 2010, este a 37-a. Iubesc o fetiţă de 9 ani, a cărei mamă, dintr-un uriaş privilegiu, sunt, care îmi spune în fiecare zi că mă iubeşte incomensurabil. Îi place ei sonoritatea cuvântului. Barbarul pe care-l iubesc „frizează“ geniul – zilnic, flagrant şi întotdeauna emoţionant. Epos. Mama şi tata sunt doi frenetici adolescenţi de 60 de ani. Fratele meu e rocker practicant, un tip frumos şi deştept. Îl ador. Am 7 prieteni foarte apropiaţi, fiindcă au fost singurii care n-au reculat, aşa cum fac oamenii cel mai adesea atunci când le înfăţişezi abrupt sentimentele pe care le ai pentru ei sau când, la fel de dur ori poate mult mai, le spui scurt ce nu-ţi convine. Ei nu cred că sunt intruzivă. Deşi sunt. Împreună cu toţi aceşti oameni practic zilnic un sport extrem: exprimarea liberă. Ne place, ne oboseşte, ne scoate din ritm şi din sărite, dar ne salvează.
» citeste biografia

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Ce fac prietenii tăi pe Pandoras

Ultimele comentarii

2012 2013 alegeri alex mazilu articol Artă bani barbati blog București campanie carte carti Chisinau cinema copii copil copilarie critica dragoste educatie familie Fashion femei femeie fericire film filme fotografie Franta frumusete imaginaţie inspirat instantanee interviu iubire Job lansare libertate literatura mare Mirela Retegan Moldova munca muzică oameni o fraza online o poza parinti parlament pasiune Paste Pdl plagiat politică post poveste poze psd publicitate razboi reclama revista români România sanatate scandal soare spectacol spot suflet timp top TV umor vara Very Happy Victor Ponta violenta

© 2010 - 2013 pandoras.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!