Ipocrizie sau nu?

Legitima sau nu, imi pun o intrebare : De ce toti oamenii sunt minunati dupa ce au murit?
De ce elogiile aduse la trecerea lor in nefiinta sunt mai pompoase decat laudele din timpul vietii?
Dupa un lung sir de treceri in nefiinta in ultimii doi ani si ceva ale unor oameni cunoscuti opiniei publice, celebritati sau nu, personalitati in adevaratul sens al cuvantului sau doar fabricate de presa, sfarsitul de saptamana care tocmai s-a incheiat a adus televiziunilor sansa nesperata pentru weekend de a-si afisa burtiera aducatoare de audienta si de bani fireste, anuntand cu litere mari de-o schioapa moartea fulgeratoare a Cesariei Evora sambata, si a lui Vaclav Havel a doua zi, duminica.
Parca ieri a murit Madalina Manole, desi a trecut vreun an si jumatate de atunci, atat de vie mi-a ramas in minte nebunia mediatica care a urmat decesului artistei. In goana hulpava dupa senzational macabru, presa televizata urmata de cea scrisa a facut dintr-o tragedie personala a artistei care a ales sa moara din motive doar de ea stiute, si o tragedie a familiei sale nevoita sa primeasca o veste socanta, un subiect de stiri aducator de euro cu iz de hoit frumos impopotonat si parfumat.
Nu ma refer doar la presa tabloida devreme ce o televiziune de stiri care se vrea a fi un CNN romanesc, a transmis in direct imormantarea intr-un breaking-news prelungit pret de cateva ore. Sacalii sunt sacali indiferent de circumstante si pregatire, ce mai conteaza daca scopul final, castigul, este atins? Fireste, presa da publicului ceea ce acesta cere si pana la urma ceea ce publicul gusta. Fara intentia de a arunca o vina intr-o parte sau alta ma intreb : este opinia publica ipocrita sau nu?
A fost nevoie de un gest suprem, disperat cum este sinuciderea, gest izvorat fireste din cu totul alte motive, a trebuit sa moara ca lumea sa isi aminteasca cantecele Madalinei. Una din stiri in acele zile era ca magazinele au epuizat discurile artistei iar oamenii le cer cu frenezie spre disperarea vanzatorilor bucurosi ca au castigat pentru moment lupta impotriva pirateriei dar i-a gasit cu rafturile goale.
De ce am fost ipocriti si am gasit mai multa placere in vocea Madalinei Manole stiind-o moarta decat am gasit cand ea era in viata?
Cu gandul la Madalina ar fi nedrept sa nu amintesc aici de Amy Winehouse, care s-a bucurat de notorietate si timpul scurtei sale vieti, dar care a castigat o multime de fani odata cu moartea sa accidentala in vara acestui an. Si pentru ca ziarele inca scriu despre asta, ma simt datoare sa o amintesc pe Malina, Malina Olinescu, a carei moarte in conditii neelucidate inca, a asezat-o deabia acum in galeria artistilor romani valorosi. De ce nu ne-a placut indeajuns cum canta Malina cand traia? si de ce ne place acum stiind-o la doi metri sub pamant? de ce o ascultam acum cu placere?
Imi plac cantecele Cesariei, le ascultam si pana sambata care tocmai a trecut, ar trebui sa imi placa acum mai mult cand ea nu mai este?
Ce a insemnat Cesaria Evora (bine cunoscuta, as spune, publicului roman) pentru muzica internationala las in grija criticilor muzicali sa disece. Ca Vaclav Havel a fost figura cea mai cunoscuta a anticomunismului est-european nu incape indoaiala.
A mai vorbit cineva de Vaclav Havel in ultima vreme? Poate nu am rasfoit suficient presa recenta, dar nu imi aduc aminte. Aflu acum ca o multime de personaje l-au cunoscut, i-au fost prieteni, l-au stimat, apreciat, pretuit, da si? Ma intreb, i-ati spus de pretuirea asta a voastra? Stia si el ca in ascuns ii construiti piedestal al pretuirii pe care urma sa-l dezveliti doar la trecerea sa in eternitate?
De ce este elogiata o trecere in nefiinta mai vartos decat o trecere prin viata?