RSS Feed

Crupă de unicorn

vezi toate articolele de
05 Jun 2013 la 11:25 16 comentarii 882 vizualizari.

Zici că plecările sunt un perpetuu prundiş aderent. Cu paradoxurile lor nărăvaşe, binefaceri ale maturităţii inconştiente. Comod. Cu cât mai grea talpa, cu atât mai uşoară desprinderea. De fapt, doar te-ai obişnuit cu pestegreul, nu-l şi metabolizezi. Aşternuturi frugale de paşi etrusci.

După ce îngropi din viaţa care ţi-a fost dată şi-alergi despletită şi desculţă prin cimitir, ţinându-te cu mâinile de pântec şi urlându-ţi moartea pe dinăuntru, după ce te udă ploaia şi te bate vântul şi tu tot nu-nţelegi cum de nu-ţi mai simţi trupul şi totuşi te simţi vie, după ce eşti vânată ca un animal pe cărări lăuntrice, doar de tine ştiute, şi te culege-un trecător de pe drumuri, mângâindu-ţi trupul abandonat, cu ochi de dragoste şi muzică suflată-n saxofon, dupa ce îţi pierzi auzul şi văzul şi toate simţurile, rând pe rând, în nenumărate sticle şi pahare, după ce loveşti cu copitele şi-mpungi cu invidiabilul corn, fără să alegi şi fără să te uiţi înapoi, făcând nenumărate victime din cei ce-ţi ies în cale, şi alergi, alergi, alergi prin toată lumea, încercând să scapi de întrebarea: oare cum ar fi fost?, dar pământul te cheamă înapoi şi speri să iasă din el mâinile şi picioarele înghiţite de vreme, iar ele sunt la fel doar în amintirea ta, după ce oboseşti de-atâta supra-vieţuire, de-atâta vieţuire pe deasupra… te opreşti prostită-n loc, ţi-aduni cioburile ca pe poalele unor fuste prea lungi şi prea bogate pentru tine şi te-apuci, cuminte, să trăieşti.

N-ai mile atât de multe, necum atât de mari încât să ţi le plângi în hohote stătute şi n-ai nici ape atât de fierbinţi în miez de pleoapă încât să nu tânjească spre fireasca, oblojitoarea secare. Jertfa de sine e o ferecătură grea şi suferitoare, ca o pâlnie de vânt aducător de frică, un vas îngust, pentru cei nealeşi. Faci binele ca să te mângâi singur că eşti bun, ghiftuindu-ţi mândria până aproape de înec. Noroc cu binecuvântarea groazei de sufocare. Şi tuşeşti. Mântuitor. Arunci, curgi şi, da, începi, recunoscător, să trăieşti.

Abia atunci începi să înţelegi că eşti un Unicorn, iar Unicornul s-a născut numai ca să trăiască Viaţa.

Cristina Wierschen este cea căreia-i datorez acest text pentru care-i mulţumesc. Eu doar m-am plimbat un pic pe lângă el, cu litere drepte, de rând. Aldinele înclinate frumos spre dreapta îi aparţin.

 

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
 

Etichete:


16 comments
  • 1

    First of all, welcome Cristina. :)

    Second, de mică mi-au plăcut licornele. Au ceva special pe care nu l-am găsit la alte vieţuitoare, să le zic aşa. ;) Iar când am mai şi citit “Ultima licornă”… aşa că textul vostru, Ana & Cristina, m-a găsit numai bine. L-am citit de 4-5 ori până acum, fac treburile pe care le am de făcut şi mă întorc la el. E o bucurie, parcă a fost scris pentru mine. Aferim! :)

  • 2

    Mul-ţu-mim, I! :)

    Cristina e o revelaţie pentru mine. E textul ei, eu doar m-am apropiat un pic de el, dar cu sfială. Mă rog, sfieli de-ale mele, atipice… ;)

    Te rog să-l consideri cadoul nostru, pasionato de unicorni.

    alt Ana Barton feat. Cristina Wierschen
    2013-06-05 14:08:05 | Raporteaza
  • 3

    Aşa am să-l consider, Ana. Aseară, Rada m-a întrebat ce cadou am primt de ziua (noastră a) copiilor şi i-am spus că nu am primit nimic. A fost tare dezamăgită şi mi-a zis… “Da’ de ce, I, că şi tu esti copil…” M-a spart ;) Dar, iată şi cadoul meu, a venit cu întârziere. Nici nu puteam avea ceva mai fain de atât. :)

  • 4

    Mă bucur. :) Ţi-oi lua şi fo doi ponei-unicorn, unu’ roz şi unu’ mov.

  • 5

    Nuuuuu, unu verde, Ana, pentru mine si unu mov pentru Rada.

  • 6

    Bine. :)

    alt Ana Barton feat. Cristina Wierschen
    2013-06-05 16:33:20 | Raporteaza
  • 7

    @Ana:da o crupă de ied ce are? :) glumesc, glumesc, da pe mine era să mă împacheteze cumnată-mea cu tot cu un ied viu și să mă trimită acasă ultima dată când am fost la Satu Mare

    Dora Constantinovici
    2013-06-05 17:53:32 | Raporteaza
  • 8

    Dora,

    Cum aşa? Povesteşte, că mă simt vinovată, nu de alta, dar am gătit duminică exact o crupă de ied pentru ai mei. Şi-am mâncat şi eu. :)

    alt Ana Barton feat. Cristina Wierschen
    2013-06-05 18:27:02 | Raporteaza
  • 9

    @Ana: păi scenariul e cam așa: ajungem la Satu Mare și al meu soț, rupt de oboseală se culcă – prima greșeală pentru că el n-ar fi lăsat lucrurile să se rostogolească așa de departe :) deși nimeni nu putea să bănuiască ce va urma. am rămas cu Raluca mea și cu Soarele cu picioare să-l așteptăm pe capul familiei. vine capul, vine și o pereche extraordinară de neamuri (ți-ar plăcea de ei) din care pereche – el era responsabil de mielul de a doua zi care trebuia gătit de mama mea și-a capului. bun, vorbim noi despre ciorba extraordinară și drob (jur că mama le face incredibil) însă aflăm in greșeală (deh, vinul) că nu e miel ci ied și nu e mort ci viu. frate-meu și eu am căscat ochii, Soarele cu picioare urla Ledul! și responsabilul de miel atâta aștepta (că și el iubește animalele) și gata, am decis că n-are sens să moară pentru un moft de-al nostru, că suntem ca ăla cu degetul în jos dacă îl sacrificăm și că oricum o să mâncăm destule, mai bine să-l aducă acasă viu și nevătămat. ei, cumnată-mea și respectiv frate-meu au un câine care seamănă cu o oaie oricum (cred că îl/o știi din poze). tatăl lui Soare cu picioare vrea să ia și un ponei (tot orfan), iedul deci era ușor în plus. așa că Raluca mea mi-a spus direct: îl iei și-l crești tu că eu am copil, câine și posibil ceva cal pitic. Mie-mi ajunge. :) am fost vitează și am plusat până în pânzele albe așa că era să mă întorc cu un ied. a ajuns însă mult mai bine, că odată porniți,au început telefoanele de primit în gazdă și acum am înțeles că are casă la un nene care mai avea două capre, sper că rumegă/ronțăie liniștit vreo carte de bucate.

    Dora Constantinovici
    2013-06-05 18:49:00 | Raporteaza
  • 10

    Doamne! Ce peripeţii avuserăţi. (Ştiu oaiacâinele.) :lol:

    Mă simt o criminală.

    alt Ana Barton feat. Cristina Wierschen
    2013-06-05 18:51:27 | Raporteaza
  • 11

    @Ana:ei și tu acuma!

    Dora Constantinovici
    2013-06-06 09:49:17 | Raporteaza
  • 12

    Test 3.

  • 13

    Test 4.

  • 14

    Ceata deasa si valuri de fum, foc mocnit si miros de ars, cer insangerat si sange imprastiat in aerul imbacsit de pulbere si praf, carne moarta si chip desfigurat la limita intre viata si ce a mai ramas, dintr-o platforma cu ziduri ruinate si moarte asteptanda la cumpana de ceas. Asta am gasit cand am descalecat. A fost odat’ un palos si o lume de apreciat.

  • 15

    Nora#12

    testul ca testul “dincolo” ati intrat in revizie generala ? :roll:

  • 16

    Ana Barton,

    Offff,Doamne…dupa ce ne-ai rasfatat cu toate alifiile,dulceturile,simtind prin vene si oase toate cele lumesti,firesti…bucuria,acum ne lasi de izbeliste :roll:

    unde esti Ana ? Inteleg,vara ca vara,omul mai pleaca si el in concediu…dar tacerea ta ma doboara ! Nu inteleg ce se intampla ? mai bine de o luna :roll:

Comentează

Pentru a aparea comentariul dvs direct pe site, trebuie sa va inregistrati, sau sa va logati daca aveti deja un cont.
Comentariile anonime vor intra in moderare


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari
13 decembrie înseamnă în fiecare an ziua mea de naştere, iar acum, în 2010, este a 37-a. Iubesc o fetiţă de 9 ani, a cărei mamă, dintr-un uriaş privilegiu, sunt, care îmi spune în fiecare zi că mă iubeşte incomensurabil. Îi place ei sonoritatea cuvântului. Barbarul pe care-l iubesc „frizează“ geniul – zilnic, flagrant şi întotdeauna emoţionant. Epos. Mama şi tata sunt doi frenetici adolescenţi de 60 de ani. Fratele meu e rocker practicant, un tip frumos şi deştept. Îl ador. Am 7 prieteni foarte apropiaţi, fiindcă au fost singurii care n-au reculat, aşa cum fac oamenii cel mai adesea atunci când le înfăţişezi abrupt sentimentele pe care le ai pentru ei sau când, la fel de dur ori poate mult mai, le spui scurt ce nu-ţi convine. Ei nu cred că sunt intruzivă. Deşi sunt. Împreună cu toţi aceşti oameni practic zilnic un sport extrem: exprimarea liberă. Ne place, ne oboseşte, ne scoate din ritm şi din sărite, dar ne salvează.
» citeste biografia

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Ce fac prietenii tăi pe Pandoras

Ultimele comentarii

2012 2013 alegeri alex mazilu articol Artă bani barbati blog București campanie carte carti Chisinau cinema copii copil copilarie critica dragoste educatie familie Fashion femei femeie fericire film filme fotografie Franta frumusete imaginaţie inspirat instantanee interviu iubire Job lansare libertate literatura mare Mirela Retegan Moldova munca muzică oameni o fraza online o poza parinti parlament pasiune Paste Pdl plagiat politică post poveste poze psd publicitate razboi reclama revista români România sanatate scandal soare spectacol spot suflet timp top TV umor vara Very Happy Victor Ponta violenta

© 2010 - 2013 pandoras.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!