Copiii astia noi din cinema nu se inspira din ciupercile potrivite

Experimental sau nu? Cand vine vorba de filme romanesti de scoala, as zice pas. Dupa ce-am vazut astazi cateva incercari studentesti pe sistem cinema experimental, unele fara bruma de logica, am glumit completat gluma unei prietene care remarca faptul ca tinerii astia “sunt afectati de ciuperci dubioase” cu precizarea ca “nu sunt din soiul potrivit”. Dintre tinerii de la Arte Vizuale am remarcat un singur nume de pe generic: Dragos Stefan, care mi se pare sanatos si promitator narativ. Maine, la Cetate, in cadrul Festivalului Deustatorilor de Film si Arta Culinara, se vor discuta, insa, mai multe lucruri pe tema asta, asa ca las lucrurile sa se-aseze, ciupercile lui Dinescu, alea romanesti serioase, originale si de la tara, sa ma inspire si sa ma “chillaneasca”, asa cum ar spune un tanar hipster de la mine din cartier. Le recomand tuturor genul asta de deconectare mentala cu suport culinar bun, cu atentie la imbinarea tuturor ingredientelor si condimentelor. Ca sa n-o mai ia razna pe campii si sa nu reuseasca sa exprime coerent o idee in 3 minute pe suport digital, unul pe care niste neofiti prezenti pe YouTube par ca-l inteleg mai bine decat “studiosii” care experimenteaza privitul prin lentila.

Ma pregatesc de vizionat dupa pranz vreo 20 de scurtmetraje romanesti mai decente, cel mai asteptat fiind al tanarului Andrei Dobrescu, LOST SPRINGS 2, premiat la Anonimul. Omul e misto, cuminte si modest si asteapta cu emotie impresiile publicului. Momentan, suntem angrenati intr-o conversatie la ciorba despre eco-bio.

Frumos la Dunare aici la Cetate, senzatii care de care mai diverse – de la soarele asta care-si face de cap peste pustiu. Despre bucatarie, ce sa zic, am o declaratie de amor de facut unui ardei iute portocaliu…

PS. Daca vedeti cumva prin vreo librarie cartea in engleza a lui Marian Tutui despre cinematografia din Balcani, puneti mana pe ea si luati-o acasa. S-a lansat azi, am rasfoit-o, merita citita, pe bune.

PPS. Inca un nume care promite: Daniel Sandu. Filmul lui scurt “Numaratoarea manuala” produs de Parada Film nu e rau deloc. De vazut si judecat.

***
Cum arata ziua de azi in cuvintele organizatorilor:
Ziua II la FDFAC

Deoarece prima zi a Festivalului Degustătorilor de film şi artă culinară (FDFAC) a fost una scurtă, iar primele filme ale festivalului au rulat seara, Ziua Germaniei va continua şi în dimineaţa zilei de vineri, 19 august, când la Cetate sărbătorim Ziua României.

Ziua începe cu o selectie de scurtmetraje premiate la Festivalul de scurtmetraj de la Regensburg, selecţie prezentată de Insa Wiese, directoarea acestui Festival, prezentă în cetate de aseară.

Ziua României debutează în jurul orei 12.00, când la Cetate vor putea fi vizionate primele scurtmetraje româneşti selectate şi prezentate sub titlul „The Next Romanian Wave”.
„Auzim mereu despre „Noul Val Românesc” şi despre regizorii acestui noi val. Am încercat, prin această selecţie, să vedem care sunt regizorii următorului val românesc, care sunt valorile care vin din urmă şi ce şanse au aceştia de a duce mai departe ce au început deja ceilalţi”, a declarat Constantin Fugaşin, Directorul FDFAC.

Vizionarea scurtmetrajelor româneşti este urmată de lansarea cărţii scrisă de selecţionerul Marian Ţuţui, “Orient Express. Filmul romanesc si filmul balcanic” (ediţia a doua, în limba engleză), o lucrare de referinţă şi o lectură recomandabilă tuturor persoanelor interesate de filmul românesc şi de cel balcanic.

După-amiaza zilei dedicată României va debuta cu filmul „Vîlcovul-viaţa pescarilor din Vîlcov/ Life of the Fishermen in Vilcov/ Leben der Fischer in Vilcov”, un film cu Angela Popescu şi Gheorghe Burne, în regia lui Joup Rubner.
Film documentar cu elemente de ficţiune despre viaţa pescarilor din oraşul Vâlcov (judeţul Ismail – actual în Ucraina), în Regiunea Odessa (partea basarabeană), pe malul Dunării. În momentul realizării filmului, oraşul făcea parte din România (în perioadele 1918-1940 şi 1941-1944).
Filmul nu a fost terminat “din lipsă de fonduri”. Secvenţe din acest film au fost difuzate în cadrul Jurnalelor de actualităţi cinematografice ale O.N.C.

Documentarul din 1939 va fi urmat de către un documentar despre insula Ada-Kaleh, “Ultima primăvara pe Ada- Kaleh / The Last Spring on Ada-Kaleh Island” (1968, regia/ directed by Petre Sirin, doc., 11 min.). Filmul conţine ultimele imagini ale insulei care a pierit sub apele de acumulare ale Hidrocentralei Porţile de Fier I – cafenele, pomi fructiferi, demontarea cetăţii pentru a fi mutată pe Insula Şimian sau distrugerea geamiei prin explozie.

Un alt documentar turistic este “Monumente la Porţile de Fier / Monuments at the Iron Gates”, regizat de Mircea D.Popescu, un film melancolic cu imagini naturale ale defileului Porţile de Fier înainte de a fi modificat uriaşul lac al hidrocentralei. Tot despre distrugerea zonei Porţile de Fier este vorba şi în filmul “Atunci s-a născut oraşul – Later the Town was Born”, despre distrugerea Orşovei şi reconstrucţia oraşului pe un alt amplasament pentru că lacul de acumulare al Hidrocentralei Porţile de Fier acoperise ruinele.

Ziua se va încheia cu un film german din 2007, care a fost prezentat la Festivalurile de la Goteborg, Visions du reel, Nyon, Hong Kong sau Toronto şi care a fost premiat cu “Adolf Grimme Award” – “Marea Privatizare / The Big Sellout / Der groBe Ausverkauf”. Regizorul a călătorit pe patru continente pentru a atrage atenţia asupra consecinţelor distructive ale valului de privatizări din anii ’80 şi ’90. Comentariile unor economişti şi politicieni sunt ilustrate cu exemplele privatizării din Marea Britanie, Africa de Sud, Bolivia şi Filipine.