Chris Simion: “Boala omului contemporan este frica”

Cand ai o ruda care a murit de cancer, te duci cu inima stransa la “Oscar si Tanti Roz” – care tocmai a avut avanpremiera la Teatrul „L.S.Bulandra” si care pune in scena povestea de impacare cu moartea a unui copil de numai zece ani, bolnav de leucemie. Regizata de Chris Simion dupa textul lui Eric-Emmanuel Schmitt, piesa iti da fiori doua ore. Fara pauza.

Marius Manole, tanarul actor care-i da viata memorabil lui Oscar, copilul condamnat la o boala crunta, reuseste sa te teleporteze intr-un salon de spital in care zambetele raman la usa, jucariile par de pe alta lume, glumele sunt bune doar sa mai atenueze durerile sedintelor de chimeoterapie. In fata scenei pe care-si joaca ultimele momente un Oscar infrant de destin – un Oscar care poate fi oricare dintre noi – nu poti sa stai relaxat in fotoliul cu burete, cum stai de obicei la teatru, nu poti sa nu plangi cand vezi scenele in care Oscar ii cere lui Dumneze sa bifeze „Da” sau „Nu” la intrebarea „Ma vindec?”, nu poti sa nu te gandesi ca toate micile nimicuri pentru care te stresezi in fiecare moment palesc in momentul in care ti se spune „Mai ai 12 zile de viata”.

Imagini din timpul avanpremierei “Oscar şi tanti Roz”

Singura culoare care da speranta este Roz-ul infirmierei, atat de metaforic si concret in acelasi timp. Tanti Roz este interpretata impecabil de Oana Pellea pe care o revedem intr-un spectacol nou dupa o lunga perioada de absenta. Ceilalti doi copii care il insotesc pe acest drum sunt Peggy Blue, interpretata de Antoaneta Cojocaru, fetita albastra bolnava de inima cu care Oscar isi traieste cele mai importante momente din viata (indragosteala, primul sarut, nunta, tradarea, gelozia, despartirea) si Bacon (Cristina Casian) un baietel atomic care apare si dispare exact cand trebuie.

La finalul acestui spectacol in care actorii dau tot ce au mai bun, intocmai ca doctorii in sala de operatie, aplauzi minute in sir. Si nu poti sa nu te gandesti c-ai da orice sa n-ajungi vreodata Oscar. Si, daca, dupa ultimele aplauze, pleci hotarat sa-i pretuiesti mai mult pe ceilalti si pe tine, inseamna ca operatia regizorala a reusit. Cel putin pentru moment, mai ai o sansa. Spre deosebire de micul Oscar.

Pandora’s: “Oscar si Tanti Roz”, piesa care urmeaza sa aiba Premiera Oficiala la Teatrul “L.S.Bulandra” din Capitala pe data de 10 Aprilie, te invata, in doua ore, ce sa faci intr-o viata – sa traiesti din plin fiecare minut. In plus, spectacolul acesta iti reaminteste ca esti dator cu o moarte. Cum se impaca subiectul acesta profund cu perioada actuala, in care ne macina grija zilei de maine, a somajului, a recesiunii?

Chris Simion: Cu acest spectacol suntem impotriva curentului. Dar in acelasi timp nu suntem impotriva sufletului. Omul contemporan are nevoie sa isi reaminteasca drumul spre sine, iar “Oscar si Tanti Roz” este genul de spectacol care te invita la acest tip de experienta spirituala. Spectacolul acesta este mai mult decat o piesa de teatru. Este un demers uman de care omul are nevoie. Este o experienta scenica plina de emotie. Iar emotia este necesara, nu este patetica. Patetic este doar ceea ce nu e asumat.

Pandora’s: Oscar – protagonistul spectacolului, baietelul de numai 10 ani, bolnav de leucemie, jucat memorabil de actorul Marius Manole – incepe sa-l caute si sa-l descopere pe Dumnezeu in ultimele sale 12 zile de viata. Moartea e chiar singurul lucru care ne determina sa cautam pe cineva Atotputernic in care sa credem? Cautarea aceasta ne pare cumva lipsita de sens cand stim ca totul ne e bine?

Chris Simion: “Moartea e un fapt”, asa raspunde Tanti Roz, infirmiera impreuna cu care Oscar face aceasta calatorie spirituala de 12 zile. Cu cat te apropii mai mult de moarte, cu atat realizezi ca nu esti nemuritor si ca tot ceea ce este important nu se afla deloc aici. Drumul pe care il ai de strabatut de la necredinta la credinta in mod cert poate sa plece si din aceasta frica de necunoscut. La fel de bine, insa, poate sa plece din orice altceva. Oamenii isi amintesc mai mult de Dumnezeu atunci cand cad in groapa, decat cand zboara. Intr-un fel e firesc. Dar asta nu se poate generaliza. Credinta este pe cont propriu.

Pandora’s: Personajul lui Manole spune despre parintii sai nu cred in Dumnezeu, ci doar in Mos Craciun. Credeti ca tindem sa avem incredere mai multa in cineva care ne raspunde periodic afirmativ la lista noastra de cerinte lumesti? Omul de astazi mai crede in Dumnezeu, il mai cauta, il mai asteapta?

Chris Simion: Oscar mai spune despre parintii sai, care cred in Mos Craciun si nu cred in Dumnezeu, si urmatoarele lucruri: “Daca imi pierd vremea cu toti tampitii, cand sa mai am timp pentru oamenii destepti?”. Credinta omului de astazi este o credinta salbatica, spiritul ii este dezordonat si lipsit de rigoare. Cu toata aceasta transformare, omul ramane o fiinta in permanenta cautare de sine, in permanenta cautare de Dumnezeu.

Pandora’s: Fara jocul de-a viata, in care intra alaturi de Tanti Roz (asistenta interpretata de experimentata Oana Pellea), ultimele zile ale lui Oscar ar fi fost cumplite. Poate fi nebunia aceasta din piesa – sa traiesti intr-o zi cat in zece ani – aplicata in viata reala? Cum?

Chris Simion: Personajul pe care il interpreteaza Oana Pellea, Tanti Roz, este cu siguranta personajul pe care l-am dori sa il regasim in mod ideal intr-o situatie de viata similara celei din spectacol. Atat Oscar, cat si Tanti Roz strabat impreuna traseul de la indoiala la credinta, de la intuneric la lumina. In fata vietii si a mortii, timpul nu are valoare, nu exista. Poti sa incepi sa traiesti cu adevarat, in orice moment al vietii tale si niciodata nu e prea tarziu sa incepi sa faci asta.

Pandora’s: Ducand un pic spre extrema situatia din spectacol, cat de bolnava e lumea in care traim? De ce suferim si cu ce ne-am putea trata?

Chris Simion: Boala majora a omului contemporan este frica. Ea genereaza rautate, orgolii, ipocrizie, duplicitate, nesinceritate, minciuna. Frica de a cobori in Infernul tau, de a-l accepta si de a-l depasi. Majoritatea oamenilor refuza aceasta lupta cu sinele, refuza sa sufere si sa se anihileze pentru ca apoi sa o ia de la capat. Imagineaza-ti ca vezi cat de murdar esti si ca trebuie sa iti bagi sufletul la spalat. Nu are cum sa nu te sfasie. A lasa aceasta frica in tine, este echivalent cu un pact cu Diavolul.

Pandora’s: Cine este Tanti Roz din viata noastra? O avem alaturi sau ne lipseste?

Chris Simion: Daca ne raportam la spital, din pacate Tanti Roz nu a fost inca inventata pentru copiii bolnavi de cancer din Romania. Atat in textul lui Schmitt, cat si in spectacolul nostru se deduce clar importanta acestui tip de personaj in viata unui bolnav, si felul cu care Tanti Roz te ajuta sa treci prin boala, prin suferinta si te face sa iei partea luminoasa din aceasta existenta. Daca te referi la viata, poate aici mai ai sansa sa ai langa tine o Tanti Roz, sa o regasesti intr-o persoana apropiata. Depinde cat de singur esti. E clar ca o Tanti Roz nu traieste pentru sine, ci pentru ceilalti.

Pandora’s: De ce ati ales sa montati “Oscar… ” la Bulandra?

Chris Simion: La intrebarea aceasta am mai raspuns. Ma repet pentru ca exista doar un singur raspuns. “Oscar si Tanti Roz” este intr-un fel un inceput. Si i se datoreaza lui Alexandru Darie, directorul Teatrului “L.S.Bulandra” care a avut incredere in acest proiect si a facut sa se intample. “Oscar si Tanti Roz” dupa Eric Emmanuell Schmitt este proiectul cu cele mai multe semne. S-au intamplat atat de multe lucruri de cand am ales sa dramatizez acest text, pana astazi cand a vazut lumina scenei, incat cred cu toata fiinta mea ca este un proiect insemnat. Primul spectacol pe care l-am vazut in viata mea a fost la Teatrul “L.S. Bulandra”, la sala Icoanei: “Cantec despre mine insumi” interpretat de Florian Pittis, cand aveam 14 ani si cand habar n-aveam ce inseamna de fapt un spectacol. La 16 ani faceam parte din Cenaclul Literar de la Facultatea de Litere condus de acelasi Florian Pittis si la scurt timp am avut onoarea sa-mi semneze prefata la “Dogmatica fericirii” concluzionand astfel: “Citindu-ti cartea, am tras si eu o concluzie: Vrei sa fii fericit? Daca esti pregatit sa suferi, iubeste!, una dintre ideile de baza ale textului lui Schmitt. Pe-atunci nici nu stiam ca teatrul va fi drumul pe care voi merge. Primul exercitiu scenic pe care l-am facut a fost tot pe scena de la Icoanei, cand eram in primul an de facultate, un experiment de teatru dans dupa “Pescarusul Jonathan Livingstone”. Spectacolul pe care l-am urmarit de la prima pana la ultima reprezentatie si care a ramas pana in ziua de astazi spectacolul meu favorit, s-a intamplat tot pe scena de la Icoanei – “Poveste de iarna”, in regia lui Alexandru Darie. “Oscar si Tanti Roz” nu putea sa prinda viata decat pe aceasta scena, in acest cadru.

Pandora’s: De ce sa-ti cumperi bilet la “Oscar si Tanti Roz”? De ce sa vii la un astfel de spectacol?

Chris Simion: Sunt multe motive pentru care ai putea sa-ti cumperi bilet la “Oscar si Tanti Roz”. In primul rand, ca sa intalnesti o poveste de care ai nevoie spusa de patru actori care iti vor umbla prin suflet, apoi sa inveti sa nu te temi de moarte, sa nu-ti risipesti clipele, ci sa ti le traiesti cu adevarat, caci suma lor da ceea ceea ce esti la final. Sa inveti sa crezi atunci cand nu mai ai nicio speranta. Sunt multe motive pentru care mi-as dori sa iti petreci doua ore cu noi la Bulandra. Poate ca motivul tau nici nu se afla insirat in ce am scris mai sus si vei descoperi altceva propriu. Si-atunci va fi bucuria ta.

„Oscar şi tanti Roz” se joacă la sala Toma Caragiu a Teatrului Bulandra, pe 21, 23, 24, 25 și 30 martie. Premiera oficială pe 10 aprilie.

Urmăreşte imagini din spectacol şi interviuri cu Chris Simion, Oana Pellea şi Marius Manole în materialul VIDEO realizat de REALITATEA.NET.

Citeşte ce crede regizoarea Chris Simion despre piesă şi carte pe Pandora’s

Text de Alexandra Plesu