Când maniacul depresiv întâlneşte cinicul

L-am văzut şi eu mai acum câteva luni. Este delicios filmul!

Da, asta e primul cuvant care mi-a venit si mie in minte, delicios

anything else mi-a placut si mie foarte mult, desi nu pot sa zic ca sunt fan woody allen. pot sa folosesc si eu cuvantul “delicios” pentru personajul feminin din filmul ala. whatever works pare un film ideal pt dumunica dupa-amiaza. o sa revin cu impresii!

haha, ce m-am distrat! doza de cinism si de umor care imi trebuia.

asteptam impresiile si aveam emotii

abia astept sa il vad, suna intr-adevar delicios. m-a daramat replica aia cu ‘God is a decorator’

“Greatness isn’t easy to live with by someone of normal intelligence…if I can understand quantum mechanics I can certainly comprehend the thought process of a submental baton twirler.” – Boris. Un film in care Allen a avut inspiratia s-o distribuie langa Evan Rachel Wood pe Patricia Clarkson (cu care mai lucrase si la Vicky Cristina…) – totally like her:)

Băi frate, incredibil! De ce am senzaţia că se vor termina curând şi scurt comentariile la acest post?

adnana, da, e diferenta dintre comediile vechi, mi-a placut replica aia si astea noi, mi-a placut faza aia ) Eu duc dorul comediilor cu replici. Sper sa iti placa si tie filmul

cosa nostra, de ce?

Alexandra Bădicioiu Matei,

deoarece prezintă un subiect foarte particular. În astfel de cazuri se găsesc puţini cititori intereseaţi. Şi e şi cam prăfuit. Lumea se schimbă, apar lucruri noi în orice domeniu. Lucrurile noi, chiar dacă sunt făcute după şabloane cu care nu suntem obişnuiţi, sunt totuşi rodul unei evoluţii şi chiar pentru cei mai vechi un pic (cum sunt eu) sunt tentante. Pe cele vechi le-am văzut, le ştim, le-am discutat. Cât să ne mai ţinem de ele. Dacă totuşi le mai amintim la o şezătoare ceva, putem fi bănuiţi de nostalgie melancolică sau mă rog, melancolie nostalgică sau ceva de genul ăsta.

Nu ştiu ce naiba se întâmplă, am răspuns dar nu mi-a apărut, sau nu am apăsat pe butonul de trimis. Mă rog, poate mă lămureşte cineva.

cosa nostra, particularul da din cand in cand nuanta. iar lucrurile vechi vor da mereu contextul lucrurilor noi

Şi iată cum, dumneavoastră, răspundeţi la un comentariu al meu care nu a apărut. A, ba da, văd că a apărut. Scuze! Eu nu am comentat oportunitatea publicării sau calitatea articolului dumneavoastră. [dar dacă va fi timp, o voi face]. Eu am spus că va fi puţină lume interesată. De ce? răspunsul l-aţi dat chiar dumneavoastră: “lucrurile vechi vor da mereu contextul lucrurilor noi”. O dată apărute lucrurile noi [chiar dacă meritul apariţiei lor îl au cele vechi] ne vor capta mai mult atenţia şi chiar interesul. Vedeţi dumneavoastră, e ca şi cu femeile: cele tinere ne vor tenta întotdeauna. Chiar dacă cele de dinaintea lor îşi vor fi făcut cu prisosinţă datoria [nu zâmbiţi ironic! da, eu o consider o datorie].

cosa nostra: scriu cu gandul la cititori, dar nu la numarul lor aveti dreptate

Şi iată cum îmi ridicaţi mingea la fileu: Aţi postat un nou articol, „ipocrizia voastră …” în care folosiţi o expresie inventată de mine aici pe blog „prostituţia media”, pe care o utilizaţi dându-i o altă semnificaţie decât cea originală. Să vă amintesc cum a reacţionat soţul dumneavoastră când am folosit această expresie şi ce s-a întâmplat după aceea? Dar, decât să dezgropăm morţii, mai bine să îngropăm securea războiului! Pentru noul articol iată nota de plată: 1. Îmi trimiteţi două indiene şi o savarină (chiar dacă nu mai am vârsta, mă umflu cu de astea toată ziua); 2. Îmi susţineţi o campanie pe acest blog prin care să blamăm folosirea de către neaveniţii de la antene a expresiei „piţipoance” atribuindu-i o semnificaţie total, total diferită de semnificaţia reală a acesteia, şi folosind-o în acelaşi timp într-o politică vicleană de marketing. [mă rog, solicitarea de la punctul 1 nu poate fi îndeplinită pentru că sunt foarte departe]

Frumos…

aaa.. Alexandra nu stiu cum sa scriu. tocmai am vazut filmul. si ti-am recitit postul. si incerc sa le fac sa se potrive, dar nu imi iasa. am ras de cateva ori, de cateva ori am ras bine. dar,Boris mi se pare un personaj de un cinism gretos. poate mi-am pierdut simtul umorului, poate nu era cel mai bun moment sa il urmaresc acum ,dar sincer asta mi-a provocat: greata. si mi se pare ironic ca tu l-ai gasit delicios.