Se întîmpla ceva cu ea. De cînd era mititică, observase că atunci cînd îşi spunea "acum sînt fericită", în cîteva minute se alegea praful şi pulberea. Moloz. Conştientizarea hulpavă a fericirii făcea ca din CLIPĂ să nu mai rămînă aproape nimic - doar nişte zdrenţe cenuşii...
"SÎNT FERICITĂ!" Şi apoi: STOP JOC!
("Chiar aşa? Dar... am motive? E... adevărat? E... de bun gust? Nu mă fac de rîs? În faţa mea şi a Universului... Cît timp o să dureze firava mea stare-exaltare, deja înghesuită într-un colţ şi trasă de păr de gînduri parazite? [ citeste mai departe ]


