Au devenit o amintire scrisorile de mână. Le găsim numai prin cutii prăfuite, uitate prin poduri, prin cufere vechi ori legate strâns, ascunse printre cărţi. Sunt vremuri trecute în ele, poate speranţe şi mai ales amintiri.
De la acele vorbe scrise cu stângăcie ale părinţilor noştri, plecaţi de la sat la oraş, către părinţii lor, în care le povesteau că nepotul creşte şi face o mulţime de năzbâtii, că le e dor de viaţa de la ţară, simplă, la informările/bârfele mici despre ce consăteni s-au mai căsătorit pe la oraş. [ citeste mai departe ]
Aureliano Buendia la Viaţa, cel mai mare troll
Raj lt.rez.d`un tanc la Numele contează, mai ales când vinzi ceva
georgia la Iar The Beatles a spus…Let it be
goco la Iar The Beatles a spus…Let it be
morringain la Viaţa, cel mai mare troll
Ariciul Pogonici la Iar The Beatles a spus…Let it be
