Alina
Stanciu

Intamplarea a facut sa fiu mamica. Nu mi-am planificat si, in consecinta, nici nu m-am uitat cu ochi hulpavi la indemnizatia pentru copii pe care urma sa o primesc de la bugetul de stat. Da, ma plateste statul! Din banii mei, pe care i-am dat in avans platind milioane la CAS si din banii tai pe care ii platesti in fiecare luna. Nu vreau sa dam faliment cu totii si inteleg ca trebuie luate masuri drastice. Dar oare sa ne lasam copiii sa moara de foame este singura solutie?
Nu cer pomana. Vreau doar sa mi se intoarca un pic din ce am platit ani buni. Vreau doar sa pot trai decent. [ citeste mai departe ]

Cu toate ca am ales un titlu afirmativ, semnul de intrebare este inclus “by default”. M-am obisnuit cu inconsecventa grupului Gucci si a altor mari detinatori de branduri de lux in ceea ce priveste investitiile in Romania, dupa cum sunt familiarizata cu ciudateniile pietei de real estate. Sa fi fost o greseala de strategie ca nu si-au inclus pe harta detinerilor un magazin in Bucuresti in urma cu 2 ani, cand au anuntat pentru prima data o investitie de 1,5-2 milioane de euro? In mod sigur ,nu. [ citeste mai departe ]

E o samanta de mar cu inima rudimentara. Poate nici nu stiti ca este acolo si puneti oboseala pe seama orelor prea multe de munca. Sau poate deja va ganditi ce sa faceti cu el. Il lasati sa ajunga cat un bob de mazare?

Decizia, in mod clar, ar trebui sa apartina amandurora. Dar ce se intampla cand parerile sunt impartite? Cine are votul decisiv cand in acest  Consiliul de Administratie al viitoarei vieti sunt doar doi? Cine este Presedintele?

Anunt din start ca sunt pro-avort. Si nu pledez in favoarea lui iluzionandu-ma ca nu este o viata. [ citeste mai departe ]

Ce se intampla cand saruti un broscoi si nu esti printesa? In povestea fratilor Grimm acest lucru ar fi fost de inimaginat. In casuta cu povesti Walt Disney totul este insa posibil, chiar si o eroina de culoare in haine de chelnerita si cu toate atributele unei femei din vremea noastra. Caci in “Printesa si broscoiul” se ajunge la nou cu pasi batatoriti si teme vechi. Diferenta e ca printesa din poveste a ramas doar frumoasa, iar Fat Frumos si calul lui alb s-au metamorfozat intr-un restaurant fitos cu papa bun. [ citeste mai departe ]

Am simtit visceral crima cu care incepe filmul. Nu citisem nimic despre “Remember me” si ma asteptam la o prostioara romantica tocmai buna pentru un final de saptamana. Asa ca in planurile mele pasnice nu intrau vagabonzi, arme si mame ucise in fata fetitelor. Le-am inghitit cu noduri sperand ca va urma un desert. Si a venit.

Doi tineri ciudatei cu un “bagaj” cat casa se intalnesc din motive nu prea ortodoxe si se indragostesc. Foarte previzibil pana aici. [ citeste mai departe ]

Uneori mi-as dori sa fiu bin Laden.Nu sunt adepta genocidului, nici a eliminarilor individuale, dar uneori merita sa-mi imaginez un mall gol. As pastra doar vanzatoarele pe care le-as sili sa imi arate numai hainele care imi plac. Si nici macar nu le-as spune care sunt alea. “Tu de colo ce propiu?”- O rochita neagra cu strasuri si decolteu generos” “Nu imi place, esti eliminata” Si tot asa. Toate astea mi-ar face ziua mai buna.

Si mai minunat ar fi daca nu ar exista bin Laden si toate ororile din lume, iar eu nu as gandi ca el cand da ordin sa se arunce bomba. [ citeste mai departe ]

Te-am gasit intr-o zi in viata mea si nu am stiut  de unde sa te iau. Erai mai de mult prin preajma, dar asa au fost si vecinul de la 2 si vanzatoarea de la buticul din colt care stie ca imi place iaurtul cu crantanele si o groaza de lume de care poate nici nu imi aduc aminte. M-am uitat lung in ochii tai, sperand ca voi gasi acolo vreo istorie comuna, dar m-am trezit ca lacrimez de atat apropiere. Mi-am aruncat atunci privirea in cana de cafea, banuind ca ai marcat acolo prima dimineata impreuna. Nu erai, asa ca te-am studiat atent, din cap pana-n picioare, poate poate m-oi dumiri. [ citeste mai departe ]

Statistic vorbind, criza ne-a facut bine. Pentru prima data in ultimul deceniu, rata somajului din UE in randul femeilor a scazut sub cea a  barbatilor. Eurostatul spune ca in ianuarie, 9,3% dintre femeile europene erau in somaj fata de 9,7% dintre barbati. Explicatia seaca este data tot de statisticieni: domeniile unde lucreaza un numar important de barbati sunt in cadere libera. Pacat de criza, pacat de barbati, pacat de someri, fie ei femei sau barbati! [ citeste mai departe ]

“Tie ti l-am adus mai devreme, ca nu respira”. Se uita la mine cu expresia unei statui care nu a fost creata nici pentru a zambi, nici pentru a plange.Din privirea ei nu am priceput nimic: o fi de bine, o fi de rau? Nu mi s-a dat oricum ragazul sa ma framant pentru ca mi-a trantit in brate o mogaldeata imbrobodita. Se pare ca era al meu. Asa scria pe zgarda birocratica de la incheieturile amandurora. Albastru pentru baietei , roz pentru fetite si asta mi-a fost pentru multe zile singura certitudine. Avea puf moale pe crestet, iar manutele vinetii atarnau sleampete peste ale mele. [ citeste mai departe ]

Am declarat razboi atat femeilor cat si barbatilor. Aici si aici. Nu am vrut sa fie o lupta permanenta. Nu am dorit sa fie o disputa intre doua persoane, ci una intre eul rau si eul bun din fiecare. Excluzand cazurile patologice, nu cred in misogini si misandre (care prin definitie face referire la patologie) pentru ca ambele definesc ura. Si nu una oricare, ci ura de clasa. In rest, sunt doar vorbe care sa umple un gol in argumente, in justificari, in… paginile de internet. La ce bun sa acordam atata importanta diferentelor dintre sexe? Suntem cu totii oameni si ne completam. [ citeste mai departe ]