Sibiu, 1994, început de primavara. Pentru mine, o fetița de nici 15 ani, termenul de “Festival Internațional de Teatru” era ceva desprins, parcă, dintr-o poveste cu zâne. Știam despre teatru că exista, ca și manifestare culturala, invațasem despre el la școala, dar nu-mi puteam imagina că pot să si particip, ca spectator, la o piesă de teatru.
Prin oraș se șușotea despre oaspeții veniți de peste mări și tări ca despre o taină mare, ca și când cineva ar fi putut să-i gonească sau mai rău, să le interzică sa iși țină spectacolele. [ citeste mai departe ]


