Tu nu pui deloc preţ pe sentimentele mele...
...ieşeam de câteva luni bune prin oraş. Când se spărgea gaşca (se închidea barul) bănănăiam prin localuri şi ne trezeam ca doi zevzeci la 4 dimineaţa că trebuie să mergem la casele noastre cu două taxiuri în direcţii diferite. Era un bar unde eram "de-ai casei", unde ne permiteam să facem şi-un grătar, să luăm o pizza la comandă sau să şi rămânem datori cu o bere-două până a doua zi... ceilalţi ne vedeau ca buni amici. Asta şi eram. Până mai alaltăieri... [ citeste mai departe ]


